2ra-349/15 — Încasarea datoriei

prima instanţă: M. Ţurcan dosarul nr. 2ra-349/15 instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 26 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul întreprinderii mixte “INCASO” societate cu răspundere limitată, avocatul Strulea Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de întreprinderea mixtă “INCASO” societate cu răspundere limitată împotriva lui Bujor Ion cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 29.04.2014, întreprinderea mixtă “INCASO” societate cu răspundere limitată ( în continuare Î.M.„ INCASO” S.R.L., a depus cererea de chemare în judecată împotriva lui Bujor Ion cu privire la încasarea datoriei în mărime de 2537,20 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 2000 lei.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la 18.05.2012 întreprinderea cu capital străin „Iute Credit" societate cu răspundere limitată a încheiat cu Bujor Ion contractul de împrumut nr.432209 potrivit căruia creditorul a transmis debitorului cu titlu de împrumut suma de 8000 lei fiind stabilită dobânda în mărime de 20%. Totodată, în cazul nerespectării graficului de rambursare a împrumutului, debitorul s-a angajat să plătească şi o penalitate contractuală, raportată la durata întârzierii. Face referire că, la 18.05.2012 Î.C.S.„Iute Credit" S.R.L., şi-a onorat obligaţia asumată prin contractul menţionat, virând pe contul lui Bujor Ion suma de 8000 lei, pe cînd ultimul nu a restituit în termen, şi pe deplin suma împrumutului, pe care motiv s-a acumulat datoria în mărime de 2537,20 lei.

La 27.09.2012 şi 13.11.2012 Î.C.S.„Iute Credit" S.R.L a expediat în adresa lui Bujor Ion somaţii, potrivit cărora a fost înştiinţat despre rezilierea anticipată a contractului de împrumut nr.432209 şi necesitatea de a restitui sumele datorate, pe cînd careva acţiuni de executare a obligaţiilor nu au fost întreprinse. Menţionează că, încercările Î.C.S.„Iute Credit" S.R.L., de a soluţiona litigiul pe 1 cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, fapt ce l-a determinat să se adreseze în instanţa de judecată. Solicită Î.M.„ INCASO” S.R.L., încasarea în beneficiul său din contul lui Bujor Ion datoria în mărime de 2537,20 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 2000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 02 iulie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată, s-a încasat din contul lui Bujor Ion în beneficiul Î.M.„ INCASO” S.R.L., suma de 2537,20 lei cu titlu de datorie, suma de 270 lei - taxa de stat şi 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenta juridică, în total 3307,20 lei, în rest acţiunea s-a respins. La 14 iulie 2014 Î.M.„ INCASO” S.R.L., a declarat apel împotriva hotărârii judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 02 iulie 2014 solicitând modificarea hotărârii primei instanţe în partea ce ţine de încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 s-a respins cererea de apel declarată de Î.M.„ INCASO” S.R.L., şi s-a menţinut hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 02 iulie 2014. În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a concluzionat că suma de 500 lei încasată din contul lui Bujor Ion în beneficiul Î.M.„ INCASO” S.R.L., cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, este rezonabilă şi reală. La 17 decembrie 2014 reprezentantul întreprinderii mixte “INCASO” societate cu răspundere limitată, avocatul Strulea Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2014 solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel cu încasarea sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. În motivarea cererii de recurs avocatul Strulea Nicolae a menţionat că, instanţele ierarhic inferioare au concluzionat eronat că, suma de 500 lei acordată cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică este reală şi rezonabilă.

Examinând temeiul recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; 2 c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum, că instanţele ierarhic inferioare au concluzionat eronat că, suma de 500 lei acordată cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică este reală şi rezonabilă, nu poate fi reţinut deoarece este declarativ şi nu are suport legal, or circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul întreprinderii mixte “INCASO” societate cu răspundere limitată, avocatul Strulea Nicolae nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul întreprinderii mixte “INCASO” societate cu răspundere limitată, avocatul Strulea Nicolae ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, 3 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul întreprinderii mixte “INCASO” societate cu răspundere limitată, avocatul Strulea Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan Dumitru Mardari 4