2ra-315/16 — cu privire la încasarea datoriei

prima instanță: V. Grosu dosarul nr. 2ra-315/16

instanța de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată reprezentată de

avocatul Natalia Covaliov

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Andrei Danu cu privire la

încasarea datoriei

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, prin care

a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești din

02 martie 2015, prin care a fost respinsă acțiunea

constată:

La 27 octombrie 2014 ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Danu cu

privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că între ÎCS OM „Iute Credit” SRL în calitate

de creditor și Andrei Danu, în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de

împrumut nr. 548250 din 17 mai 2013 și executat la sediul creditorului. Conform

contractului, debitorul a împrumutat de la creditorul ÎCS OM „Iute Credit” SRL,

suma de 5000 lei și urma să restituie creditorului, conform condițiilor contractuale

suma de 6921,20 lei, care include valoarea împrumutului principal, taxa aferentă

contractului de împrumut și dobânda în mărime de 17%.

Indică că pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului,

debitorul s-a angajat să plătească și o penalitate contractuală, care se raportează

duratei de întârziere.

Remarcă că la 17 mai 2013, ÎCS OM „Iute Credit” SRL și-a onorat

obligațiunea sa, transferând debitorului împrumutul acordat, în sumă de 5000 lei.

1

Menționează că Andrei Danu până la ziua de astăzi nu și-a onorat obligațiile,

pe care urma să le onoreze conform contractului de împrumut.

Invocă că debitorul conform pct. 6.1-6.6 din contractul de împrumut, a fost

înștiințat despre faptul nerespectării clauzelor contractuale, prin intermediul

notificărilor recomandate expediate în adresa sa.

Indică că la 25 iunie 2014 în adresa debitorului a fost expediată reclamația

prin care a fost informat repetat despre nerespectarea clauzelor contractuale și

despre rezilierea anticipată a contractului de către debitor și obligațiunea acestuia

de a returna împrumutul, dobânda calculată, a taxei aferente la contract și

penalităților calculate conform contractului de împrumut.

Susține că la momentul rezilierii contractului, datoria lui Andrei Danu față

de ÎCS OM „Iute Credit” SRL constituie suma de 12756,50 lei, fiind calculată

conform prevederilor contractului de împrumut în felul următor suma principală a

contractului în sumă de 4405,33 lei, taxa aferentă contractului în sumă de

1321,60 lei, dobânda conform contractului în sumă de 329,12 lei, penalitatea

pentru reziliere 25% în sumă de 1250 lei, penalitatea contractuală pentru întârziere

în sumă de 5450,45 lei, adică 0,5 % din suma datoriei restante calculată pentru o

perioadă de 180 de zile.

Își întemeiază pretențiile în baza prevederilor art. 556 alin. (1), 624 alin. (1-

3), 867 alin (1), 525 alin. (1), 872 alin. (2) Cod civil, art. 96 alin. (1) și (11), 117,

166-167, 206 CPC.

Solicită admiterea acțiunii încasarea de la Andrei Danu în beneficiul

ÎM „Incaso” SRL a datoriei contractuale în sumă de 12756,50 lei, a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 3000 lei și a taxei de stat în sumă de 384 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Hîncești din 02 martie 2015 a fost respinsă

acțiunea civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM „Incaso” SRL împotriva lui

Andrei Danu cu privire la încasarea datoriei contractuale în valoare de

12756,50 lei, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, a fost respins

apelul declarat de ÎM „Incaso” SRL reprezentată de avocatul Natalia Covaliov și

menținută hotărârea Judecătoriei Hîncești din 02 martie 2015.

La 11 decembrie 2015, ÎM „Incaso” SRL reprezentată de avocatul

Natalia Covaliov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea

pricinii la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Indică că potrivit prevederilor art. 432 alin. (2) lit. c) CPC, instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea, atunci când a invocat faptul că extrasul din

contractul de cesiune nu este putător de drepturi și obligații, totodată nu a fost dată

o apreciere juridică Actului de transmitere a drepturilor asupra creanțelor

nr. 012/31.12.2013 întocmit în baza contractului de cesiune a creanțelor

nr. CES-1/06/2010 din 01 iunie 2010.

2

Susține că la 17 mai 2013 între ÎCS OM „Iute Credit” SRL și Andrei Danu a

fost încheiat contractul de împrumut nr. 548250, în temeiul căruia Andrei Danu a

primit un împrumut în sumă de 5000 lei, urmând să-l restituie conform graficului

de plăți, însă acesta contrar prevederilor contractuale și graficului de plăți a încetat

să execute obligațiile asumate conform contractului de împrumut.

Invocă că în conformitate cu pct. 6.10 din contract, în cazul neachitării

datoriei, împrumutatul este în drept fără acordul împrumutătorului să cesioneze

drepturile și obligațiile sale din contractul de împrumut.

Relatează că la 31 decembrie 2013 între ÎCS OM „Iute Credit” SRL și

ÎM „Incaso” SRL a fost încheiat actul de transmitere a drepturilor asupra creanțelor

nr. 012/31.12.2013 întocmit în baza Contractului de cesiune a creanțelor

nr. CES-1/06/2010 din 01 iunie 2010. Potrivit actului, ÎCS OM „Iute Credit” SRL

a transmis către ÎM „Incaso” SRL, dreptul asupra creanței debitorului Andrei Danu

care reiese din contractul de împrumut nr. 548250 din 17 mai 2013.

Susține că în temeiul actului din 31 decembrie 2013 a fost eliberată factura

fiscală nr. 0386126 în care este indicată valoarea totală a creanțelor cesionate,

inclusiv și cea a lui Andrei Danu

Afirmă că potrivit prevederilor art. 556 alin. (1) Cod civil, o creanță

transmisibilă și sesizabilă poate fi cesionată de titular cedent unui terț cesionar în

baza unui contract. Din momentul încheierii unui astfel de contract, cedentul este

substituit de cesionar în drepturile ce decurg din creanță.

Astfel relevă că la 31 decembrie 2013 ÎM „Incaso” SRL a devenit creditorul

lui Andrei Danu.

Invocă că potrivit art. 556 alin. (5) Cod civil, cesiunea de creanță trebuie să

fie încheiată în formă cerută pentru actul juridic în al cărui temei s-a născut creanța

cesionată.

Indică că în conformitate cu pct. 1.1 din contractul de cesiune a creanțelor

nr. CES-1/06/2010 din 01 iunie 2010, obiectul contractului reprezintă transmiterea

oneroasă a creanțelor către ÎM „Incaso” SRL, în temeiul contractelor încheiate

între Client și persoane terțe. Iar potrivit pct. 2.1 din același contract transmiterea

creanțelor se face prin perfectarea anexei la contract. Actul de transmitere a

creanței este parte integrantă a contractului de cesiune în temeiul căruia se vor

transmite creanțele debitorilor ulterior semnării contractului.

Consideră că prima instanță a dat o apreciere greșită Actului de transmitere a

drepturilor asupra creanțelor nr. 012/31.12.2013 întocmit în baza contractului de

cesiune a creanțelor nr. CES-1/06/2010 din 01 iunie 2010 din 01 iunie 2010, în

temeiul căruia a fost cesionată creanța debitorului Andrei Danu.

Susține că la materialele dosarului a fost anexată la actul din

31 decembrie 2013, factura fiscală nr. 0386126 semnată de ambele părți, care

atestă faptul că ÎM „Incaso” SRL a primit de la ÎCS OM „Iute Credit” SRL dreptul

de creanță în baza contractului de cesiune.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 februarie 2016, a fost

ridicată de la examinare, în ordine de recurs pricina civilă și remisă la Curtea de

3

Apel Chișinău pentru emiterea unei încheieri de corectare a greșelii strecurate în

actul de dispoziție al instanței de apel.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost corectată

eroarea din decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, în partea în

care a fost indicată data emiterii actului, astfel fiind menționat că în loc de

07 octombrie 2014, se va citi 07 octombrie 2015.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 21 octombrie 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoțire

anexată (f. d. 71), însă date despre recepționarea acesteia de către recurentă la

materialele dosarului lipsesc.

Prin urmare, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul la 11 decembrie 2015, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL

reprezentată de avocatul Natalia Covaliov nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de ÎM „Incaso” SRL reprezentată de avocatul Natalia Covaliov, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL reprezentată de avocatul Natalia

Covaliov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Nicolae Craiu

5