2rac-301/14 — Declararea nulă a clauzei contractuale

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-301/14 Judecător: Veronica Negru Curtea de Apel Chişinău Judecători: Nina Cernat, Ana Gavriliţa, Anatol Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de SRL „Partener Broker”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Partener Broker” împotriva SA „Asito” privind nulitatea parţială a actului juridic, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, CONSTATĂ : La data 25.11.2012, SRL „Partener Broker” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SA „Asito”, solicitînd anularea pct. 7.5 al contractului de mandat nr. 34 din 29.05.2009.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 29.05.2009, SA „Asito” a încheiat cu brocherul de Asigurări SRL „Partener Broker” un contract de mandat nr. 34, conform căruia ultimul în calitate de mandatar, urma în numele SA „Asito” să încheie contracte de asigurare şi să încaseze primele de asigurare pe contractele încheiate. Conform pct. 5.4.3 al contractului, brokerul de asigurări SRL „Partener Broker” s-a obligat să transfere primele de asigurare încasate de la asiguraţi la contul mandantului pînă la data de 10 a lunii gestionate. Pentru nerespectarea acestui termen în pct. 7.3 a contractului este prevăzută clauza penală de 0,01 % din suma restantă pentru fiecare zi de întîrziere. Suplimentar în pct. 7.5.

lit. „b” al prezentului contract este prevăzut că „mandatarul poartă răspundere materială deplină în volumul daunelor cauzate mandantului pentru cazurile de asigurare survenite pe poliţele de asigurare care au fost realizate şi reflectate în darea de seamă dacă primele de asigurare nu au fost transferate sau depuse mandantului în termenele stabilite în pct. 5.4.3”. Consideră reclamantul că pct. 7.5 lit. „b” al contractului de mandat nr. 34 din 29.05.2009 urmează a fi recunoscut nul din motiv că, acesta contravine esenţei contractului de mandat şi art. 1044 alin. (2) Cod civil, care conţine măsuri concrete de protejare a intereselor mandantului în cazul folosirii fără autorizaţie a banilor acestuia şi anume: dacă foloseşte pentru 1 sine banii pe care trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a SRL „Partener Broker” împotriva SA „Asito” privind declararea nulă a clauzei contractuale. Pentru a hotărî astfel, intanţa a ţinut cont de prevederile art. 514, 668 alin. (1), 1030 alin. (1) Cod civil al Republicii Moldova, care prevăd că obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii iar contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau principiile echităţii. La 31.10.2013, SRL „Partener Broker” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Partener Broker” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 octombrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate şi au un caracter declarativ. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 09 aprilie 2014, SRL „Partener Broker” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt şi de drept expuse şi în cererea de apel. Prin referinţa înaintată la 02.06.2014, SA „Asito” a solicitat ca recursul înaintat de către SRL „Partener Broker” să fie considerat nefondat şi pasibil de a fi respins. La 03.06.2014, SRL „Partener Broker” a înaintat recurs adiţional prin care a solicitat admiterea în volum deplin a recursului, emiterea unei noi hotărîri prin care pct. 7.5 din contractul de mandat nr. 34 din 29.05.2009 încheiat între SRL „Partener Broker” şi SA „Asito” să fie declarat nul.

În motivarea recursului adiţional, recurentul a menţionat că în viziunea sa, instanţa de apel a admis o serie de încălcări procedurale, precum şi a încălcat pricipiile fundamentale garantate de lege. La 12.08.2014, SA „Asito” a depus referinţă prin care a solicitat ca recursul declarat de către SRL „Partener Broker” să fie considerat drept nefondat iar hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02.10.2013 şi decizia Curţii de Apel din 11.02.2014 să fie menţinute ca fiind legale şi întemeiate. 2 Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „Partener Broker” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, SA „Asito”, în calitate de Mandant, şi SRL „Partener Broker”, în calitate de Mandatar, au încheiat contractul de mandat nr. 34 din 29.05.2009, avînd ca obiect activitatea de intermediere, conform căreia Mandatarul, din numele Mandantului, va efectua încheierea contractelor de asigurare pe tipuri de asigurare, pentru care Mandantul dispune de licenţe, şi încasarea primelor de asigurare pe contractele încheiate. Conform p. 5.4.3 al contractului, brokerul de asigurări SRL „Partener Broker” s-a obligat să transfere primele de asigurare încasate de la asiguraţi la contul mandantului pînă la data de 10 a lunii gestionate. Potrivit pct. 7.3 al contractului, în cazul nerespectării de către părţi a termenilor prevăzuţi în pct. 5.2.3 şi 5.4.3 al contractului, partea care nu a respectat achitarea în termen plăteşte o penalitate în mărime de 0,01 % din suma restantă pentru fiecare zi de întîrziere.

Conform pct. 7.5 al contractului, Mandatarul poartă răspundere materială deplină în volumul daunelor cauzate Mandantului pentru cazurile de asigurare survenite, lit. b) pe poliţele care au fost realizate şi reflectate în darea de seamă dar primele de asigurare nu au fost transferate sau depuse Mandantului în termenele stabilite în pct. 5.4.3. Reclamantul a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva SA „Asito” invocînd faptul că, respectiva clauză este nulă din motiv că contravine esenţei contractului de mandat şi art. 1044 alin. (2) Cod civil, care conţine măsuri concrete de protejare a intereselor mandantului în cazul folosirii fără autorizaţie a banilor. Instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, care a respins ca nefondat apelul declarat de SRL „Partener Broker”.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Potrivit art. 1030 CC al RM, (1) Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului. 3 Conform art. 1044 CC al RM, (2) Pe lîngă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat, mandatarul, în cazul folosirii informaţiei sau bunurilor fară autorizaţie, trebuie să plătească mandantului pentru folosirea informaţiei o sumă echivalentă cu îmbogăţirea sa datorită folosirii ei, iar în cazul cînd a folosit un bun, o chirie corespunzătoare.

Dacă foloseşte pentru sine banii pe care trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor. Potivit art. 668 CC al RM, (1) Contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii. Aşadar, Colegiul conchide că părţile au încheiat un contract de mandat, fiind asumate obligaţiunile la modul cum s-a convenit între părţi. Reclamantul indică faptul că norma legală stabileşte că în cazul cînd mandatarul foloseşte pentru sine banii pe care trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia, mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor, prin urmare clauza contestată contravine normei legale.

Colegiul consideră că argumentul reclamantului-recurent nu poate fi reţinut, iar instanţanţele corect au stabilit că lipsesc condiţii de nulitate parţială a actului, or în virtutea acordului de voinţă, legal exprimat, părţile au convenit asupra anumitor clauze contractuale, cu asumarea obligaţiilor corespunzătoare. Mai mult ca atît, însăşi norma invocată de către reclamant, indică asupra faptului că de rînd cu alte compensaţii pentru prejudiciul cauzat, mandatarul poartă răspundere de plată a dobînzilor din momentul cheltuirii banilor, sau utilizării în favoarea sa. Aşadar, însăşi legiuitorul a prevăzut existenţa şi altor compensaţii pentru prejudiciul cauzat, iar în virtutea libertăţii contractuale, părţile au convenit asupra clauzelor expres stipulate în contract.

Astfel, reclamantul/recurent a acceptat, a confirmat şi şi-a asumat anumite obligaţiuni contractuale, care urmează a fi respectate corespunzător. De asemenea, Colegiul constată că SA „Asito”, la data de 09.09.2011, a înaintat o cerere de chemare în judecată, prin care pretinde încasarea din contul SRL „Partener Broker” a despăgubirii de asigurare în mărime de 330180,84 lei ca urmare a neonorării de către acesta a prevederilor pct.7.5 al contractului de mandat nr.34 din 29.05.2009. Astfel, pretenţia SRL „Partener Broker” de anulare a clauzei contractuale a survenit ca urmare a solicitării de încasare a sumelor în baza contractului, fapte ce nu pot servi temei de nulitate.

Mai mult ca atît, Colegiul apreciază critic argumentul apelantului conform căruia respectiva clauză cade sub incidenţa normelor ce duc la nulitatea prevederii, or precum s-a indicat supra, clauza citată nu contravine normelor legale, iar solicitarea de anulare a acesteia survine urmare a adresării Mandantului cu cerere de încasare a sumei. Totodată, argumentele invocate în recurs nu au careva consistenţă juridică, poartă un caracter declarativ, astfel că urmează a fi respinse. Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţe este una legală şi întemeiată. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

4 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Partener Broker”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Partener Broker” împotriva SA „Asito” privind nulitatea parţială a actului juridic. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5