3ra-1349/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1349/14 prima instanţă: L. Vasilevici instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol și A. Gavrilița ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Maria Ghervas și Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Iepure Adrian în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iepure Adrian împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, cu casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 17 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 09 ianuarie 2013 Iepure Adrian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că mai mult de 15 ani a satisfăcut serviciul militar în Forțele Armate, după care a fost concediat de către Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalității, în legătură cu boala contactată în timpul îndeplinirii serviciului militar, fiindu-i stabilit gradul II de invaliditate. Susține Iepure Adrian că la 04 februarie 2002 a fost inclus în rînd, pentru acordarea spațiului locativ sub forma unui apartament cu două odăi, pentru el și membrii familiei sale.

Indică reclamantul că potrivit prevederilor legale, militarii care au satisfăcut serviciul militar mai mult de 15 ani, au dreptul la spațiu locativ, iar dacă acordarea spațiului locativ nu este posibilă, se achită compensația bănească a costului comercial al spațiului respectiv. Consideră Iepure Adrian că activitatea sa în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, cade sub incidența prevederilor legale respective. Afirmă reclamantul că la 22 noiembrie 2012, s-a adresat cu o cerere prealabilă către Ministerul Apărării al Republicii Moldova în vederea acordării spațiului locativ sau a compensației bănești, însă prin scrisoarea nr. 70/1214 din 10 decembrie 2012, i-a fost refuzată satisfacerea cererii.

Solicită Iepure Adrian recunoașterea nulității refuzului Ministerul Apărării al Republicii Moldova privind acordarea spațiului locativ, acordarea compensației 1 bănești a costului comercial a unui apartament compus din două odăi în sumă de 40 000 euro, precum și încasarea cheltuielilor de judecată. În ședința de judecată din 17 februarie 2014 reclamantul a depus cerere de modificare a acțiunii solicitînd acordarea compensației bănești în sumă de 400 000 lei, în vederea procurării unui apartament (f.d. 102). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 februarie 2014 acțiunea înaintată de Iepure Adrian împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova a fost admisă.

S-a recunoscut ilegal refuzul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 70/1214 din 10 decembrie 2012 cu încasarea de la Ministerului Apărării al Republicii Moldova în beneficiul lui Iepure Adrian a sumei de 400 000 lei, care reprezintă costul unui apartament cu două odăi situat în or. Edineț (f.d. 104, 108- 110). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014 apelul declarat de Ministerului Apărării al Republicii Moldova a fost admis, cu casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17 februarie 2014 și emiterea unei noi hotărîri prin care: Cererea de chemare în judecată înaintată de Iepure Adrian împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind recunoașterea ilegalității refuzului nr. 70/1214 din 10 decembrie 2012 și încasarea compensației bănești în schimbul spațiului locativ, se respinge ca neîntemeiată (f.d.

130, 131-136). La 25 august 2014, Iepure Adrian a depus recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 25 iulie 2014 Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei emise la 24 iunie 2014 (f.d. 137). La materialele cauzei nu este anexată dovada recepţionării de către participanţii la proces a deciziei instanţei de apel, iar în cererea de recurs Iepure Adrian a indicat că a recepționat decizia Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2014, la 07 august 2014. Astfel recursul declarat la 25 august 2014, se consideră depus în termen.

Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Iepure Adrian urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 09 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 16 septembrie 2014 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil. 2 În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu prevederile art. 432alin.

(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Iepure Adrian în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII). 3 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Iepure Adrian, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Iepure Adrian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Maria Ghervas Tatiana Vieru 4