3ra-1248/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Curca nr. 3ra-1248/14 instanţa de apel: V.Pruteanu, A.Minciuna, Iu.Cimpoi ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru, Maria Ghervas examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Cimişlia cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianaurie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca”, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Cimişlia din 05 iulie 2013, c o n s t a t ă La 09 aprilie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Cimişlia privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 12 iulie 2012 IFS Cimişlia a întocmit actul de control fiscal nr.3-506850, prin care a constatat diminuarea taxei pentru unităţile comerciale pentru perioada supusă controlului în sumă de 300, 50 lei. La această decizie a fost depusă cerere prealabilă privind anularea actului, ca rezultat a fost emisă decizia nr. 53 cu privire la suspendarea actului de control nr. 3- 506850 din 12.07.2012, s-a dispus efectuarea unui control repetat, apoi la 20.03.2013 a fost emisă decizia nr. 211 prin care a fost considerată neîntemeiată cererea prealabilă din motivul lipsei temeiului legal de anulare a deciziei contestate.

La 15.01.2013 a fost emis actul de control fiscal nr. 5- 656521 la SRL „Romaniţa Mihailovca” pentru perioada 01.01.2013-15.02.2013, în baza căruia la 14.03.2013 a fost emisă decizia nr. 187, conform căreia s-a decis de a încasa la buget suma impozitelor şi plăţilor calculate în mărime de 4 400.50 lei, în rest SRL „Romaniţa Mihailovca” a fost absolvită de aplicarea amenzilor şi penalităţilor pentru încălcările fiscale depistate.

Solicită anularea deciziei nr. 187 din 14.03.2013 ca fiind ilegală ce contravine prevederilor art. 248-249 Cod Fiscal, motivîndu-se că atât Consiliul sătesc Mihailovca cât şi IFS Cimişlia incorect tratează deciziile consiliului nr. 5/2 din 15.12.2009; 1/7 din 09.02.2010; 9/2 din 20.12.2011 „cu privire la stabilirea taxelor locale”, deoarece conform adeverinţei de înregistrare cu drept de proprietate SRL„Romaniţa Mihailovca” deţine o încăpere pentru comercializarea medicamentelor de 19 m.p., cât şi teren aferent, iar taxa pentru unităţile comerciale se calculează conform suprafeţei ocupate de unităţile de comerţ. Cum reiese din informaţia Primăriei s. Mihailovca pentru 2012 a fost stabilită cota maximă pentru 1 m.p.

-150 lei, care a fost luată ca bază la calcularea taxelor locale. În cazul dat pîrîtul calculează incorect taxele locale cu includerea şi a lotului de pămînt pentru impozitare. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 05 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă integral ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarant de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 05 iulie 2013. La 02 aprilie 2014 Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca”a menţionat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt emise cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, nu au fost verificate toate circumstanţele şi rapoartele juridice invocate de către recurent, care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind apreciate incorect probele. Se mai invocă în recurs că, atât, instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au aplicat următoarele prevederi ale Codului Fiscal şi anume: art. 214 alin. (8); art. 216 alin. (8); art. 243 alin. (1); art. 247; art. 11; art. 8; art. 7 etc. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca”ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Romaniţa Mihailovca” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas