2ra-1875/14 — Încasarea prejudiciului material, penalitatea, dobîndă de întîrziere şi cheltuielilor de judecată.

Dosarul nr. 2ra-1875/14 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecătorul: Potînga Iurie Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Ciugureanu B. Bîrca S. Arnaut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de SA „Oţelcon”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” SA împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, „Oţelcon” SA, Sîrbu Serghei privind încasarea prejudiciului material, penalitatea, dobîndă de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care apelul declarat de SA „Oţelcon”, a fost respins, iar recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, a fost admis, ACONSTATAT: La 01 iulie 2009, reclamantul, Compania de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” SA a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, „Oţelcon” SA, Sîrbu Serghei privind încasarea prejudiciului material, penalitatea, dobîndă de întîrziere şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 05 iulie 2007 între Societatea de Asigurări - Reasigurări „Donaris Group” S.A în calitate de asigurător şi ÎMC „Consulting Grup” SA în calitate de asigurat a fost perfectat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr. CSK 2007-01-0641 prin care a 1 fost asigurat automobilul Toyota Prado n/î C KK 010 contra mai multe riscuri printre care şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. A mai menţionat reclamantul că, la 26 iunie 2008 în mun. Chişinău, str. L. Bâcului, s-a produs accidentul rutier între automobilele Toyota Prado n/î C KK 010 conducător auto Culic Serghei şi GAZ 5327 cu n/î CBM 714 conducător auto Sârbu Serghei.

Vinovat de producerea accidentului, prin încălcarea Regulamentului circulaţiei rutiere şi de cauzarea pagubei, a fost recunoscut şoferul mijlocului de transport GAZ 5327 cu n/î C BM 714 – Sârbu Serghei care ulterior a fost sancţionat administrativ prin decizia poliţiei rutiere. Sârbu Serghei poseda certificatul de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberat de „Carat” SA, seria AL nr. 2077832. Suma prejudiciului cauzat asiguratului constituie 45 548, 00 lei, fapt ce se confirmă prin actele de efectuare a lucrărilor de reparaţie. Conform devizului de reparaţie a autovehiculului avariat avem următoarele calcule: Manopera - 9 575,001 ei; Piesele - 34 941,00 lei - 24% (8385,84 lei) = 26 555,16 lei; Materialele - 1 032,00 lei.

Reclamantul a mai indicat că, anul producerii automobilului de marca Toyota Prado n/î C KK 010 este 2005 iar accidentul a avut loc la 26 iunie 2008 uzura aplicabilă pieselor înlocuite este de 24 %, moment reglementat de Hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare din 3 aprilie 2008 nr. 13/1 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule. Aplicarea procentului de uzură în mărime de 37%, de către Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA este incorect deoarece acest procent este prevăzut pentru „starea de întreţinere satisfacătoare” iar 24% este „starea de întreţinere bună”.

Declararea cazului asigurat a avut loc la momentul examinării mijlocului de transport, procedură la care a asistat reprezentantul companiei „Carat” SA, 26 iunie 2008, prin urmare data scadenţei pentru plata despăgubirii de asigurare a survenit la 27 septembrie 2008 moment din care urmează a fi calculată penalitatea prevăzută la art. 6 alin. (6) al Legii 407- XVI. A precizat reclamantul că, dat fiind faptul că conform prevederilor art. 268 CC prescripţia nu poate fi calculată pentru o perioadă mai mare de 6 luni, penalitatea va constitui suma de 6689,18 lei, reieşind din următoarele calcule: 37 162,16 x 0,1% x 180 = 6689,18 lei. Reclamantul a concretizat că, pârâtul este în întîrziere cu plata despăgubirii de asigurare începînd din 27 septembrie 2008 dată din care urmează a fi calculată dobînda de întîrziere.

Dobânda de întîrziere constituie suma de 8609,40 lei, conform calculelor anexate la cerere. A menţinonat reclamantul că, în cazul în care mijlocul de transport este transmis în baza procurii de către o întreprindere sau o persoana privată unui şofer profesionist, răspunderea pentru daună o poartă arendatorul (persoana care a eliberat procura), daca şoferul a exercitat de fapt obligaţiunile de munca si a acţionat în interesul proprietarului. Din aceste considerente suma de 8385,84 lei ce constituie 2 procentul de uzură urmează a fi încasat de la angajatorul lui Sârbu Serghei, care este „Oţelcon” SA. Ulterior, pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a înaintat mai multe cereri prin care şi-a concretizat pretenţiile.

În calitate de copîrîţi la cererea reclamantului au fost atraşi prin încheiere judecătorească Sîrbu Segiu care a avut calitatea de intervenient accesoriu, precum şi „Oţelcon” SA în cadrul căruia a fost angajat Sîrbu Serghei la momentul producerii accidentului rutier. Solicită reclamantul încasarea din contul pârâtul CA „Grawe Carat Asigurări” SA suma de 4252,33 lei diferenţa din suma achitată şi suma restantă, 6689,18 lei cu titlu de penalitate, 8609,40 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, a taxei de stat achitate în mărime de 1114, 86 lei, de la pîrtul „Oţelcon” SA a sumei de 8385,84 lei cu titlu de prejudiciu material ceea ce constituie diferenţa de uzură aplicată la piesele de schimb. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 22 ianuarie 2013, acţiunea înaintată de Compania de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” SA a fost admisă. S-a dispus încasarea din contul Companiei de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de 4252,33 lei cu titlu de prejudiciu material, 6689,18 lei cu titlu de penalitate, 8609,40 lei cu titlu de dobînda de întîrziere, în total în sumă de 19.550, 91 lei. S-a dispus încasarea din contul Companiei de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA cheltuielile de judecată 1114,86 lei cu titlu taxa de stat. S-a dispus încasarea din contul „Oţelcon” SA în beneficiul SAR „Donaris Group” SA suma de 8385,84 lei cu titlu de prejudiciu material.

S-a dispus încasarea din contul „Oţelcon” SA în beneficiul statului suma 270,00 lei cu titlu de taxa de stat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, apelul declarat de SA „Oţelcon”, a fost respins, iar recursul declarat de Întreprinderea Mixtă Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, a fost admis. A fost casată parţial hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 22 ianuarie 2013, în partea încasării penalităţii şi a dobînzii de întîrziere şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care pretenţiile invocate de Compania de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” SA privind încasarea penalităţii şi a dobînzii de întîrziere, au fost respinse ca nefondate.

În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 28 martie 2014, SA „Oţelcon”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea 3 pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 07 februarie 2014, iar recursul a fost declarat la 28 martie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de SA „Oţelcon” neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 01 iulie 2009, reclamantul, Compania de Asigurări-Reasigurări „Donaris Group” SA a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, „Oţelcon” SA, Sîrbu Serghei prin care a solicitat încasarea din contul CA „Grawe Carat Asigurări” SA suma de 4252,33 lei diferenţa din suma achitată şi suma restantă, 6689,18 lei cu titlu de penalitate, 8609,40 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, a taxei de stat achitate în mărime de 1114, 86 lei, de la pîrtul „Oţelcon” SA a sumei de 8385,84 lei cu titlu de prejudiciu material ceea ce constituie diferenţa de uzură aplicată la piesele de schimb.

Actele pricinii atestă faptul că, la 05 iulie 2007 între Societatea de Asigurări şi Reasigurări „Donaris Group” în calitate de asigurător şi „IMC Consulting Grup”SA în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport auto-casco nr. CSK 2007-01-0641 prin care a fost asigurat automobilul „Toyota Prado” anul producerii 2005, număr de înregistrare CKK 010 contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulaţie. La 26 iunie 2008, în municipiul Chişinău, str. L. Bîcului s-a produs accidentul rutier în urma căruia autocamionul de model GAZ 5327 cu n/î CBM 714, condus de către Sîrbu Serghei Tudor, anul naşterii 08.05.1957, IDNP 0970603540220 a tamponat autovehiculul de model „Toyota Prado", număr de înregistrare CKK 010, condus de către Culic Serghei.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenţie şi a deciziei privind aplicarea sancţiunii, vinovat de comiterea accidentului rutier mai sus menţionat a fost recunoscut Sîrbu Serghei, încălcînd prevederile Regulamentului circulaţiei, faptă calificată conform art. 124 alin. (1) al Codului cu privire la Contravenţiile 4 Administrative, iar în temeiul acestei norme, Sîrbu Serghei a fost sancţionat cu o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 240 lei.

Instanţa de recurs menţionează că, din actele pricinii rezultă că, proprietarul autocamionului GAZ 5327 deţine poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă, eliberată de Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA nr. AL 2077832 valabilă pentru perioada 18 mai 2008 – 17 mai 2009. Părţile implicate în accidentul de circulaţie au declarat cazul accidentului la companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare, astfel, de către SAP „Donaris Group” SA a fost pornit dosarul de daune nr. 1125/08 din 27 iunie 2008, iar tot la 27 iunie 2008 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor semnat de părţile implicate inclusiv şi de reprezentatul CA „Grawe Carat Asigurări” SA.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă consideră oportun de reitera prevederile art. 1329 Cod Civil, care statuiază expres că, asigurătorul care a plătit despăgubirea de asigurare preia, în limitele acestei sume, dreptul la creanţă pe care asiguratul sau o altă persoană care a încasat despăgubirea de asigurare îl deţine în raport cu terţul responsabil de producerea pagubei dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dacă asiguratul renunţă la pretenţiile sale faţă de terţ sau la drepturile care constituie temeiul acestor pretenţii, asigurătorul este scutit de plata acelei părţi din despăgubire pe care ar fi putut-o pretinde, în măsura existenţei temeiurilor, de la terţ.

În acest sns de menţionat că, asigurătorul, în limitele despăgubirii plătite şi din momentul plăţii în asigurarea de bunuri este subrogat – de drept şi fără nici o formalitate – în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra persoanei responsabile de cauzarea daunei. Subrogarea urmăreşte menţinere echilibrului financiar al asigurătorului între cuantumul primelor încasate şi despăgubirile plătite, iar sub aspectul social, obligarea celui care în mod ilegal a provocat o daună să contribuie la repararea ei. Subrogarea nu poate avea loc în asigurarea de persoane. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 1398, alin. (1) Cod Civil, - cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

De menţionat că, aliniatul 1 al articolului citat, consacră principiul reparării integrale a prejudiciului extracontractual. Sub incidenţa ei cad toate raporturile de reparare a prejudiciului delictual, dacă nu există o normă specială menită să reglementeze anumite obligaţii delictuale, ţinând cont de specificul lor.

Instanţa de recurs precizează că, potrivit dispoziţiei nr. CSK-08/697T din 26 septembrie 2008 a fost dispusă recunoaşterea evenimentului produs drept caz asigurat şi achitarea despăgubirii de asigurare în sumă totală de 45548,0 lei, iar suma 5 despăgubirii de 38823,00 lei a fost virată la conturile unităţii de specialitate SRL „Continent” pentru asiguratul ÎMC „Consulting Grup” SA fapt confirmat prin dispoziţia de plată nr. 1275 din 31 iulie 2008, suma de 5923,00 lei a fost virată la conturile unităţii de specialitate „Transatlantic” SRL pentru asiguratul ÎMC „Consulting Grup” SA fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1276 din 31 iulie 2008, suma de 183 lei a fost virată la conturile unităţii de specialitate „Continent” SRL pentru asiguratul ÎMC „Consulting Grup” SA fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1277 din 31 iulie 2008, suma de 619 lei a fost virată la conturile unităţii de specialitate „Continent” SRL pentru asiguratul ÎMC „Consulting Grup” SA fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 2038 din 02 octombrie 2008. Colegiul instanţei de recurs specifică faptul că, C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A. a achitat suma de 32.619,83 lei, prin dispoziţia de plată nr. 2765 care este compusă din deviz de reparaţie: Manopera - 9 575 lei; Piesele - 34 941 lei - 37% uzura = 22 012, 83 lei, Materiale -1 032 lei. Astfel, de menţionat că, asigurătorul ce a acoperit prejudiciul conform contractului de asigurare benevolă este în drept să adreseze o acţiune de preluare a riscului asiguratului împotriva asigurătorului de răspundere civilă auto privind încasarea sumei achitate, care nu va depăşi limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reiterează prevederile art. 24 alin. (1), (2) al Legii 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care statuiază expres că, valoarea autovehiculului din data producerii accidentului se determină prin scăderea uzurii din valoarea lui de nou.

Prin hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008, s-a stabilit că, pentru determinarea valorii autovehiculelor, părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la data producerii evenimentului asigurat, din valoarea de nou a acestora se scade uzura valorică. De menţionat că, prin Hotărîrea respectivă a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule, care la pct. 8 a stabilit că, coeficientul de uzură se stabileşte în funcţie de starea de întreţinere a autovehiculului şi de vechimea acestuia în exploatare, exprimată în unităţi de timp/ani, diferenţiată pe categorii de autovehicule, potrivit tabelelor nr. 1 şi nr. 2 a coeficienţilor de uzură, conform anexelor la prezentul Regulament.

Prin urmare, instanţa de recurs menţionează că, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu privire la aplicarea coeficientului de uzură în mărime de 37% (stare de întreţinere satisfăcătoare) deoarece nu întruneşte condiţiile dictate de Hotărîrea Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare nr. 13/1 din 03 aprilie 2008. Mai mult decît atît, din actele pricinii se constată cu certitudine că, în sensul aplicării coeficientului de uzură 37%, nu au fost prezentate nici o probă pertinentă şi concludentă, din care motive argumentul respectiv nu este întemeiat. 6 Colegiul instanţei de recurs menţionează că, prima instanţă corect a concluzionat că urmează a fi încasată suma de 4252,33 lei din contul C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A., or, cu referire la alin. (1) art. 1329 Cod Civil, precum şi a Legii 414- XVI, asigurătorul de răspundere civilă auto, urmează să achite persoanei ce a subrogat în drepturi pe păgubit suma de 37162,16 lei, reieşind din faptul că pe parcursul examinării cauzei pîrîtul a achitat o parte din sumă urmează a fi încasată diferenţa în mărime de 4252,33 lei. De menţionat că, instanţa de apel corect a stabilit că, pretenţia reclamantului privind încasarea penalităţii în mărime de 6689, 18 lei din contul C.A.

„Grawe Carat Asigurări” S.A., nu poate fi reţinută, deoarece cererea privind încasarea penalităţi a fost depusă la data de 02 martie 2010, iar dreptul de a solicita încasarea penalităţii s-a prescris la data de 16 septembrie 2009. În acest sens, instanţa de recurs reiterează prevederile art. 22 alin. (11) al Legii 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asiguarări, potrivit cărora, dacă la data producerii accidentului de autovehicul, persoana păgubită are în vigoare un contract de asigurare de bunuri pentru bunurile avariate sau distruse prin accident de autovehicul, posesorul unor astfel de bunuri va fi despăgubit în temeiul acelui contract. Or, asigurătorul de bunuri al persoanei păgubite recuperează despăgubirea de asigurare plătită acesteia de la asigurătorul de răspundere civilă auto al persoanei vinovate.

Instanţa de apel corect a stabilit că, obligaţia de plată a asigurătorului de răspundere civilă CA „Grawe Carat Asigurări” a apărut doar după ce reclamantul a înştiinţat despre efectuarea plăţii prin reclamaţia nr. 05/259 din 23 februarie 2009 care a fost recepţionată de pârât la data de 02 martie 2009 nr. de intrare 328/09 AG şi expirarea termenului de 10 zile acordat pentru examinarea reclamaţiei, respectiv pe data de 16 martie 2009. Iar la 16 martie 2009 a apărut şi dreptul reclamantului de a calcula penalitatea în mărime de 0,1 % din suma indemnizaţiei de asigurare pentru fiecare zi de întârziere prevăzută de art. 6. al. (6) al Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

Instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 268 lit. a) Codul Civil, care statuiază expres că, se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind încasarea penalităţii. Totodată, de menţionat că just instanţa de apel a concluzionat că, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă şi cerinţa privind încasarea dobînzii de întârziere în sumă de 8609, 40 lei, or, termenul de executare a obligaţiei reclamantul l-a determinat prin reclaraaţia nr. 05/259 din 23 februarie 2009, recepţionată de CA „Grawe Carat Asigurări” SA la data de 02 martie 2009 nr. de intrare 328/09 AG şi este de 10 zile lucrătoare din momentul recepţionarii, iar, începutul perioadei de întârziere poate fi doar data de 13 martie 2009. 7 Instanţa de apel corect a dispus încasarea din contul pîrîtului a cheltuielilor judiciare suportate de CA „Grawe Carat” SA în mărime 1114, 86 lei cu titlu de taxa de stat achitată la depunerea acţiunii.

Or, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. În concluzie instanţa de recurs menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, din care motive urmează a fi menţinută. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SA „Oţelcon” şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de SA „Oţelcon”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Compania de Asigurări- Reasigurări „Donaris Group” SA împotriva Întreprinderii Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA, „Oţelcon” SA, Sîrbu Serghei privind încasarea prejudiciului material, penalitatea, dobîndă de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Vera Macinskaia 8