3ra-1212/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:St. Bleşceaga dosarul nr.3ra-1212/14 instanţa de apel: N. Budăi. I. Muruianu, A. Panov ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „ Lemanos - Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „ Lemanos – Plus ” către Inspectoratul Fiscal, mun. Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, prin care s-a respins apelul declarat Societatea cu Răspundere Limitată „ Lemanos- Plus”, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 30 ianuarie 2014 prin care s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 30.04.2013, reclamantul SC „Lemanos-Plus” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal principal de Stat privind contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la data de 09 februarie 2013 inspectorii fiscali Şpac Lilian şi Popescu Eugeniu au întocmit în privinţa SC „Lemanos-Plus” SRL actul de control nr. 1-611060 conform căruia se invocă neutilizarea aparatului de casă cu memorie fiscală. Actul de control a fost întocmit în absenţa reprezentantului firmei SC „Lemanos-Plus” SRL cu obligarea şoferului de a semna actul, totodată a refuzat să primească careva explicaţii din partea şoferului cu privire la costul călătoriei şi circumstanţele care sunt invocate, deoarece în actul de control careva date despre circumstanţele invocate nu sunt indicate.

Drept rezultat la data de 28 februarie 2013 este întocmită Decizia nr. 823/3/10 prin care a fost sancţionat reclamantul cu o amendă de 10.000 lei, decizie luată iarăşi în absenţa SC „Lemanos-Plus” SRL. Reclamantul invocă că actul de control şi deciziile au fost întocmite în lipsa reprezentantul SC „Lemanos-Plus” SRL, încălcând prevederile art. 443 alin. (6) Cod contravenţional. De asemenea, şoferul care a semnat actul de control nu era împuternicit de a semna aceste acte, iar în actul de control nu sunt indicate circumstanţele de fapt în care se presupune că a fost săvârşită contravenţia şi nici nu este indicat faptul că a fost eliberat bonul de casă.

1 Menţionează că obligaţiile prevăzute de art. 247 Codului fiscal, organul fiscal le-a încălcat indubitabil şi vădit, deoarece nu a clarificat prompt, multilateral, exhaustiv şi obiectiv circumstanţele în care s-a produs încălcarea fiscală, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia ci dimpotrivă au examinat toate contestaţiile în lipsa SC „Lemanos-Plus” SRL. Cere, reclamantul anularea actului de control nr. 1-611060 din 09 februarie 2013 şi a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 823/3/10 din 28 februarie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30.01.2014, cererea de chemare în judecată înaintată de SC „Lemanos-Plus” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal principal de Stat privind anularea actelor administrative, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014, s-a respins apelul declarat SRL „ Lemanos - Plus” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30 ianuarie 2014. La 29 iulie 2014 SRL „Lemanos – Plus” a declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 iunie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 30.01.2014, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia Curţii de Apel Chişinău, considerând că Curtea de Apel a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Recurentul indică că faptele expuse în decizia de sancţionare sînt contrare celor stabilite în act, fapt care a dus la aplicarea eronată a legii materiale, şi anume, a alin. (2) art. 254 al Codului Fiscal. Or, conform art. 216 alin. (6) al Codului Fiscal, în actul de control întocmit la finalizarea controlului, urmează a fi indicat obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectului impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective sau alte materiale. Mai menţionează recurentul că instanţele de fond superficial şi tendenţios au soluţionat speţa întrucât nu au reţinut că, contrar prevederilor art. 216 alin. (6) al Codului Fiscal, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, precum şi actul de control, care a stat la baza emiterii acesteia, nu reflectă circumstanţele de fapt pentru care a fost sancţionat intimatul şi nu conţin circumstanţele obligatorii pentru încadrarea juridică a încălcării imputate contribuabilului SRL „Lemanos-Plus”, elementele constitutive ale încălcărilor fiscale sus indicate în acţiunile intimatului sunt absente. De asemenea indică că Inspectoratul Fiscal nu a prezentat probe care să confirme încălcarea legislaţiei fiscale de către recurent.

Argumentul instanţelor de fond că în automobilul care îi aparţine recurentului şi care prestează servicii de taximetrie este instalat taximetru cu memorie fiscală, dar nu a fost utilizat este neîntemeiat, deoarece în actul de control şi în decizia contestată nu este indicat locul şi timpul efectuării controlului, dacă automobilul se afla la rută şi dacă la momentul controlului şoferul în realitate îndeplinea funcţiile de prestare a serviciilor de taximetrie, adică dacă transporta pasageri. 2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul SC „Lemanos-Plus” SRL este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul SC „Lemanos-Plus” SRL în cererea de recurs că hotărârea judecătorească este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărâri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul SC „Lemanos-Plus” SRL, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către SC „Lemanos-Plus” SRL, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas 4