2ra-2927/14 — Anularea mărcii comerciale

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2ra-2927/14 Judecători: Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Dmitrieva Olga, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Eliseeva Lada împotriva Olgăi Dmitrieva, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii combinate şi a certificatului de înregistrare a mărcii, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014, CONSTATĂ : La 07 martie 2013 Eliseeva Lada s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei Olga Dmitrieva, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii combinate şi a certificatului de înregistrare a mărcii.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la data de 23 aprilie 2001, a devenit titutlar al mărcii naţionale “НАША MAMA” pe teritoriul Federaţiei Ruse, care a fost înregistrată sub nr. 201544 pentru 16 clase de produse şi servicii, inclusiv pentru clasele 03, 05, 35, de asemenea a devenit şi titular al mărcii internaţionale “НАША MAMA”, care la data de 04 decembrie 2003, a fost înregistrată la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale, sub nr. 816830 pentru clasele de produse 03, 05, 35 cu extinderea protecţiei juridice pentru ţările: Estonia, Georgia, Lituania, Uzbekistan, Armenia, Azerbaidjan, Cehia, Kîrgîstan, Kazahstan, Letonia, Mongolia, Vietnam.

Menţionează că, la 15 noiembrie 2006, între SRL ”HM - Экспорт”, reprezentată de directorul general Eliseeva Lada în calitate de vînzător şi compania cu sediul în Chişinău, “Virim-Impex” SRL, reprezentată de directorul Dmitrieva Olga în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul comercial internaţional nr. 11/2006 - 12/KT de vînzare-cumpărare a produselor (“НАША MAMA”) în temeiul căruia vînzătorul s-a obligat să furnizeze periodic cumpărătorului mărfuri de marca “НАША MAMA” 1 în asortiment, conform anexelor nr. 1 şi 3 la contract, fabricate şi livrate de pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar cumpărătorul s-a obligat să plătească preţul bunurilor furnizate.

La data de 24 noiembrie 2006, Dmitrieva Olga a solicitat de la AGEPI înregistrarea mărcii combinate “НАША MAMA”, cu nr. depozit 020313 pentru clasele de produse şi servicii 03, 05, 35 conform clasificatorului internaţional al produselor şi serviciilor, iar la 29 noiembrie 2007 AGEPI a eliberat certificatul de înregistrare cu nr. 15717. Menţionează că prin înregistrarea mărcii combinate “НАША MAMA” de către Dmitrieva Olga au fost încălcate drepturile exclusive de proprietate industrială deţinute de către ea, din acest motiv consideră că marca combinată “НАША MAMA”, din 24 noiembrie 2006, depozit nr. 020312 înregistrată pe numele Dmitrieva Olga şi certificatul de înregistrare al mărcii nr. 15717 eliberat la 29 noiembrie 2007 de către AGEPI urmează a fi declarate nule, reieşind din următoarele.

Marca combinată „НАША MAMA”, nr. 15717, solicitată pentru înregistrare de Olga Dmitrieva la 24.11.2006, este identică cu marca „HAIIIA MAMA”, nr. 201544 din 23.04.2001 înregistrată în Federaţia Rusă, dar şi cu marca internaţională nr. 816830 din 04.12.2003, deoarece conţine acelaşi element figurativ şi aceleaşi cuvinte „HAIIIA MAMA”, la fel şi clasele de produse şi servicii pentru care au fost înregistrate sunt identice şi anume 03, 05, 35, fapt ce ar induce în eroare în privinţa originii, produselor şi producătorului acestora.

În acest sens indică, că marca combinată “НАША MAMA”, nr. 15717, solicitată pentru înregistrare de Olga Dmitrieva la 24.11.2006, a fost înregistrată contrar lit. a), alin. (2), art.7 a Legii nr.588-XIII din 22.09.1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor (în vigoare la data înregistrării mărcii contestate), Indică, că pîrîta Dmitrieva Olga cunoştea cu certitudine despre faptul că marca combinată “НАША MAMA” a fost supusă înregistrării anterior de către reclamanta Eliseeva Lada, în pofida faptului existenţei relaţiilor comerciale între întreprinderile comerciale conduse de acestea, fapt ce se confirmă prin contractul comercial internaţional nr. 11/2006-12KT de vînzare-cumpărare a produselor “НАША MAMA” din 15 noiembrie 2006. Astfel, pîrîta profitînd de situaţia că produsele sub marca comercială “НАША MAMA” se bucură de renume pe plan mondial, a decis cu rea-credinţă de a beneficia de reputaţia producătorului în scopurile sale nelegitime.

Drept suport legal a invocat art. art. 21 alin. (1) lit. b), 12, 9 alin. (1), 8 alin. (3), 7 alin. (1) lit. g) şi (2) lit. a) al Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din art. art. 2, 10 bis, 10 ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale. Menţionează că, prin scrisoarea expediată pîrîtei pînă la adresarea în instanţa de judecată a cerut să renunţe la marca înregistrată pe numele său, sau să o cedeze, însă aceste cerinţe nu au fost satisfăcute. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013, pricina civilă respectivă a fost strămutată spre judecare la Curtea de Apel Chişinău conform competenţei jurisdicţionale. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014 a fost admisă acţiunea lui Eliseeva Lada.

2 Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Chişinău a conchis că motivele invocate de reclamant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de chemare în judecată sunt întemeiate, aplicînd în acest sens, prevederile art. art. 2, 8, 10 bis, 10 ter din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, art. 21 alin. 1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de apel, la 21.08.2014, Dmitrieva Olga a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

În argumentarea recursului recurentul a indicat că instanţa, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de către Dmitrieva Olga a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, la 23 aprilie 2001 reclamanta Eliseeva Lada Victorovna a înregistrat în Federaţia Rusă marca combinată „НАША MAMA” cu nr. 201544 pentru 16 clase de produse şi servicii, inclusiv pentru clasele 03, 05, 35 devenind astfel unicul titular de drepturi asupra mărcii nominalizate.

La data de 04 decembrie 2003 cu nr. 8168830 marca combinată „НАША MAMA” a fost înregistrată la Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale pentru clasele de produse 03, 05, 35, fiind extinsă protecţia juridică a mărcii date pentru ţările: Estonia, Georgia, Lituania, Uzbekistan, Armenia, Azerbaidjan, Cehia, Kîrgîstan, Kazahstan, Letonia, Mongolia, Vietnam. La 15 noiembrie 2006 între compania cu sediul în oraşul Moscova, Federaţia Rusă „HM - Экспорт” SRL, reprezentată de directorul general Eliseeva Lada Victorovna în calitate de vînzător şi compania cu sediul în mun. Chişinău, Republica Moldova, „Virim-Impex” SRL, reprezentată de directorul Dmitrieva Olga în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul comercial internaţional nr. 11/2006 - 12/KT de vînzare-cumpărare a produselor („НАША MAMA”).

în temeiul contractului, întreprinderea pîrîtă s-a obligat să cumpere produsele reclamantei sub marca „НАША MAMA”, în asortiment conform anexelor 1 şi 3 la contract, fabricate şi livrate de pe teritoriul Federaţiei Ruse. 3 La data de 24 noiembrie 2006 pîrîta Dmitrieva Olga a solicitat de la AGEPI înregistrarea mărcii combinate „НАША MAMA” cu nr. depozit pentru clasele 03, 05, 35 de produse şi servicii, potrivit Clasificatorului Internaţional a produselor şi serviciilor. La 29.11.2007, AGEPI a înregistrat marca „HAIIIA MAMA” după Dmitrieva Olga şi a eliberat certificatul de înregistrare cu nr. 15717. Reclamanta prin scrisoarea expediată pîrîtei pînă la adresarea în instanţa de judecată a cerut să renunţe la marca înregistrată pe numele său, sau să o cedeze, însă asemenea cerinţe nu au fost satisfăcute, (f.d.

49). La 07 martie 2013 Eliseeva Lada s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva pîrîtei Olga Dmitrieva, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii combinate şi a certificatului de înregistrare a mărcii. Instanţa de fond a admis acţiunea, declarînd nulă înregistrarea mărcii combinate “НАША MAMA” cu nr. 15717 şi a certificatului de înregistrare a acesteia. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de fond ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor care prevede că: „ pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică ..., cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei personae fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.”.

Astfel, Colegiul reţine că, marca combinată „НАША MAMA”, nr. 15717, solicitată pentru înregistrare de pîrîtă la 24.11.2006, după stabilirea raporturilor de parteneriat cu reclamanta, este identică cu marca „НАША MAMA”, nr. 201544 din 23.04.2001 înregistrată în Federaţia Rusă, dar şi cu marca internaţională nr. 816830 din 04.12.2003, deoarece conţine acelaşi element figurativ şi aceleaşi cuvinte „НАША MAMA”, la fel şi clasele de produse şi servicii pentru care au fost înregistrate sunt identice şi anume 03, 05, 35, fapt ce ar induce în eroare în privinţa originii, produselor şi producătorului acestora. Totodată, Colegiul mai reţine şi faptul că marca „НАША MAMA” a fost promovată anterior pe teritoriul Republicii Moldova, fapt confirmat prin contractul comercial internaţional nr. 11/2006 — 12/KT din 15.11.2006 de către compania cu sediul în or.

Moscova, Federaţia Rusă SRL ”HM - Экспорт” şi drept urmare instanţa conchide că înregistrarea mărcii „НАША MAMA” după Dmitrieva Olga pentru aceeaşi clasă de produse, este susceptibilă să creeze confuzie în rîndurile consumatorilor cu privire la originea şi furnizorul produselor. Colegiul constată că pîrîta Dmitrieva Olga, cunoştea cu certitudine despre faptul că marca combinată „НАША MAMA”, a fost supusă înregistrării anterior de către reclamanta Eliseeva Lada, în pofida faptului existenţei relaţiilor comerciale între întreprinderile comerciale conduse de acestea, fapt ce se confirmă prin Contractul Comercial Internaţional nr. 11/2006 -12KT de vînzare cumpărare a produselor („HAIIIA MAMA”) din 15.11.2006.

4 Mai mult ca atît, Colegiul reţine ca justă constatarea instanţei de fond care, ţinînd cont că Dmitrieva Olga nu a prezentat nici o probă concludentă cu privire la folosinţa efectivă a mărcii înregistrate începînd cu 29.11.2007 şi pînă în prezent, a constatat că compania SRL ”HM - Экспорт”, respectiv titularul mărcii Eliseeva Lada poate fi prejudiciată de faptul înregistrării mărcii de către Dmitrieva Olga în scop de blocaj a activităţii comerciale a companiei pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, Colegiul conchide că, înregistrarea mărcii „НАША MAMA” după Dmitrieva Olga nu poate servi la deosebirea produselor sale, de produsele companiei din Federaţia Rusă SRL ”HM - Экспорт”, respectiv de produsele titularului anterior al mărcii Eliseeva Lada, putînd crea confuzie în rîndurile consumatorilor, respectiv prejudicii companiei care a promovat această marcă în Republica Moldova.

Prin urmare, Colegiul apreciază ca corectă concluzia instanţei de fond care consideră că la momentul înregistrării mărcii, pîrîta a dat dovadă de rea-credinţă, din ce considerente nu era în drept de a solicita înregistrarea mărcii numite fară acordul reclamantei, a solicitat cu rea-credinţă înregistrarea mărcii ’’НАША MAMA” pe numele său, cu toate că ştia despre faptul că marca aparţine fostului partener comercial, companiei din Federaţia Rusă SRL ”HM - Экспорт” reprezentată de directorul Eliseeva Lada.

Ţinînd cont de cele expuse, Colegiul concideră justă aprecierea instanţei de fond care a constatat încălcarea de către Dmitrieva Olga a dispoziţiilor imperative ale art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 588-XIII din 22.09.1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor (în vigoare la data înregistrării mărcii contestate) potrivit căruia „nu se admite înregistrarea, ca marcă sau elemente ale ei, a următoarelor semne: a) false sau care ar putea induce în eroare consumatorul în privinţa unui produs, serviciu sau în privinţa producătorului acestora”. Acelaşi fapt rezidă şi din lit. g), alin. (1), art. 7 şi art. 5 al Legii nr.38- XVI din 29.02.2008 privind protecţia mărcilor în vigoare din 06.09.2008.

Totodată în conformitate cu art. 6 septies al Convenţiei de la Paris din 20.03.1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, la care Republica Moldova este parte, dacă agentul sau reprezentantul celui care este titularul unei mărci într-una dintre ţările uniunii va cere, fară autorizaţia acestui titular, înregistrarea pe propriul său nume a mărcii respective în una sau mai multe din aceste ţări, titularul va avea dreptul să se opună înregistrării cerute sau să reclame radierea ei sau, dacă legea ţării îngăduie aceasta, să ceară transferul înregistrării în favoarea sa, afară de cazul în care agentul sau reprezentantul va aduce o justificare faptelor sale. Titularul mărcii va avea dreptul, sub rezerva aliniatului 1 de mai sus, să se opună folosirii mărcii de către agentul sau reprezentatul său, dacă el nu a autorizat această folosire.

Legislaţiile naţionale pot să prevadă un termen echitabil în care titularul unei mărci va trebui să valorifice drepturile prevăzute de prezentul articol. Conform art. 8 alin. (3) al Legii privind protecţia mărcilor nr. 38 din 29.02.2008 o marcă este refuzată la înregistrare în cazul în care agentul sau reprezentantul celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii solicită înregistrarea acesteia pe propriul său nume, fară autorizaţia titularului, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentatul îşi justifică acţiunile.

5 Or, potrivit art. 12 al Legii sus-nominalizate, în cazul în care marca a fost înregistrată pe numele agentului sau al reprezentantului celui care este titularul mărcii respective în una din ţările Uniunii fară autorizaţia titularului, acesta are dreptul să se opună utilizării mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă el nu a autorizat această utilizare, cu excepţia cazului cînd agentul sau reprezentantul îşi justifică acţiunile. Reieşind din prevederile art. 21 alin. (1) lit. b) al Legii privind protecţia mărcilor, marca este declarată nulă în urma unei cereri de anulare, depuse la Curtea de Apel Chişinău, sau a unei cereri reconvenţionale într-o acţiune de apărare a drepturilor, depuse la aceeaşi instanţă, dacă solicitantul a acţionat cu rea-credinţă în momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii.

Marca se consideră ca fiind înregistrată cu rea-credinţă în cazul în care, la momentul depunerii cererii de înregistrare a ei, solicitantul ştia sau putea şti despre existenţa, inclusiv în străinătate, a unei astfel de mărci ce se bucură de renume în ţara de origine şi este promovată în Republica Moldova sau se negociază o astfel de promovare. La anularea mărcii pe motivul înregistrării ei cu rea-credinţă se va ţine cont în special de faptul dacă marca înregistrată este utilizată pentru produse care generează conflict cu o altă marcă sau dacă titularul mărcii înregistrate utilizează marca doar în scop de blocaj.

La fel, ca şi instanţa de fond, Colegiul invocă şi art. 10 a Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1883 „că un act de concurenţă neloială este orice act de concurenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială şi în mod deosebit trebuie interzise orice fapte care sunt de natură să creeze prin orice mijloc o confuzie cu întreprinderea, produsele, activitatea comercială sau industrială a unui concurent. în aceeaşi ordine de idei art.2 al Convenţiei stabileşte că „cetăţenii fiecărei ţări ai Uniunii, (Republica Moldova şi Federaţia Rusă fiind state membre ale Convenţiei), se vor bucura în toate celelalte ţări ale Uniunii în ceea ce priveşte protecţia proprietăţii industriale de avantajele pe care legile respective le acordă sau le va acorda în viitor naţionalilor, aceasta fară a se prejudicia drepturile prevăzute în mod special de Convenţie.

În consecinţă, ei se vor bucura de aceeaşi protecţie cu naţionalii şi de aceleaşi mijloace legale de apărare împotriva oricăror atingeri aduse drepturilor lor”. Art. 10 ter al Convenţiei obligă ţările Uniunii să asigure cetăţenilor celorlalte ţări ale Uniunii mijloace legale corespunzătoare pentru reprimarea eficace a tuturor faptelor considerate de Convenţie ca inadmisibile.

Astfel, Colegiul conchide că, marca „НАША MAMA” înregistrată cu nr. 15717 din 29.11.2007 pe numele Olgăi Dmitrieva pentru produsele din clasele nr. 03, 05, 35, nu are caracter distinctiv faţă de marca similară al cărui titular este Eliseeva Lada, iar Olga Dmitrieva a avut o conduita de rea-credinţă, deoarece ştia despre faptul că titularul unei mărci similare este Eliseeva Lada, căreia îi aparţine dreptul exclusiv asupra mărcii şi că marca dată se bucură de protecţie, respectiv ştia despre faptul că produsele care poartă această marcă sunt promovate în Republica Moldova din anul 2006, anume de întreprinderea condusă de pîrîtă. Prin urmare, Colegiul conchide că pîrîta, profitînd de situaţia că produsele sub marca comercială „НАША MAMA” se bucură de o apreciere pozitivă, a decis cu rea-credinţă de a beneficia de reputaţia producătorului în scopurile sale nelegitime.

6 Totodată Colegiul apreciază ca justă concluzia instanţei de fond, conform căreia, deşi pîrîta după iniţierea prezentului proces a renunţat la respectiva marcă la data de 19 aprilie 2013, instanţa consideră ca fiind oportun şi rezonabil de a constata ilegalitatea înregistrării în genere şi respectiv existenţa relei credinţe la momentul înregistrării mărcii precum şi pe parcursul utilizării respectivei mărci de către pîrîtă, adică pînă la emiterea deciziei de către AGEPI de renunţare la marcă, astfel, impunîndu-se anularea înregistrării după Dmitrieva Olga a dreptului asupra mărcii „НАША MAMA”, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 38 din 29.02.2008 privind protecţia mărcii.

În astfel de circumstanţe, reieşind din situaţia de fapt stabilită şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul consideră că instanţa de fond corect a examinat pricina în fond, temeinic şi legal a admis ca întemeiată acţiunea înaintată de Eliseeva Lada împotriva Olgăi Dmitrieva, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii combinate şi a certificatului de înregistrare a mărcii. Respectiv, Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de fond este una legală şi întemeiată. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Dmitrieva Olga. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Eliseeva Lada împotriva Olgăi Dmitrieva, intervenient accesoriu Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea mărcii combinate şi a certificatului de înregistrare a mărcii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7