2ra-2581/14 — Anularea ordinelor, obligarea achitării concediului anual de odihnă, încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

Prima instanţă, Jud. Centru mun. Chişinău: D. Suşchevici dosarul nr. 2ra-2581/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: jud. M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Doni Tudor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Doni Tudor împotriva ÎS „Casa Presei” cu privire la anularea ordinelor, obligarea achitării concediului anual de odihnă, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Doni Tudor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 13 iunie 2013, Doni Tudor a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Casa Presei” cu privire la anularea ordinelor, obligarea achitării concediului anual de odihnă, încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul Doni Tudor a indicat că prin ordinul nr. 26P din 13 martie 2013, emis de către pîrît, s-a dispus restabilirea lui la ÎS „Casa Presei” în funcţia de inginer pe protecţia muncii, începînd cu 04 aprilie 2011 conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013. Invocă reclamantul că, totodată, la 14 martie 2013, conform ordinului nr. 28P, i s-a propus o zi lucrătoare pe săptămînă, cu menţinerea salariului, pentru căutarea unui alt loc de muncă pe motiv de reducere din lista de personal a funcţiei de inginer în protecţia muncii, pază antiincendiară şi serviciu auxiliar.

Afirmă Doni Tudor că la 08 mai 2013, potrivit ordinului 53P, emis de către pîrît, a fost dispus sancţionarea cu avertisment în privinţa reclamantului pentru încălcarea disciplinei de muncă, şi anume, s-a manifestat prin neexecutarea dispoziţiilor şefului superior. Declară Doni Tudor că ulterior, la 20 mai 2013 a fost emis ordinul nr. 57P, potrivit căruia a fost sancţionat cu mustrare aspră pentru încălcarea repetată a disciplinei de muncă, care s-a manifestat prin neexecutarea dispoziţiilor şefului superior. Iar, prin ordinul nr. 60P din 23 mai 2013, a fost concediat Tudor Doni în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii (pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare).

Consideră reclamantul că ordinele sus-vizate prin care i s-a aplicat avertismentul, mustrarea aspră şi ulterior concedierea sa sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece după restabilirea sa în cîmpul de muncă prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 decembrie 2011, care a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 1 februarie 2013, pîrîtul nu a efectuat modificările de rigoare, adică nu a inclus în lista cu privire la statele de personal pentru anul 2013 funcţia în care a fost restabilit reclamantul de inginer în protecţia muncii cu stabilirea salariului de bază. Respectiv, declară Tudor Doni că pîrîtul i-a aplicat sancţiuni disciplinare, deşi oficial nu era angajat la ÎS „Casa Presei”.

Cere Tudor Doni să fie anulate ordinele emise de către ÎS „Casa Presei”, şi anume: nr. 28P din 14 martie 2013 prin care i-a fost adus la cunoştinţă că va fi concediat în legătură cu reducerea din lista statelor de personal a funcţiei de inginer în protecţia muncii, pază antiincendiară şi serviciu auxiliar; nr. 53P din 08 mai 2013 prin care a fost sancţionat cu avertisment; nr. 57P din 20 mai 2013 prin care a fost sancţionat cu mustrare aspră; nr. 60P din 23 mai 2013 prin care a fost concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii. Să fie încasat din contul ÎS „Casa Presei” în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 36 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei.

Ulterior, la 27 noiembrie 2013, Tudor Doni şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd pe lîngă cele invocate în cererea de chemare în judecată iniţială să fie obligat pîrîtul ÎS „Casa Presei” să-i achite concediul anual de odihnă pentru anul 2011 – 2013 în mărime de 20057,57 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 decembrie 2013, acţiunea a fost integral respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Doni Tudor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 decembrie 2013. La 20 iunie 2014, Doni Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 aprilie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie integral admisă. În motivarea recursului Tudor Doni a invocat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi cu hotărîrea primei instanţe, deoarece acestea nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la aplicarea şi încălcarea eronată a normelor de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 22 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 1875 (f.d. 117). Astfel, instanţa de recurs consideră că Tudor Doni s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 119). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: 2 a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tudor Doni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs constituind o reproducere a celor indicate în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Tudor Doni, asemenea aspecte nu se regăsesc. Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în 3 detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tudor Doni, ca inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Tudor Doni, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 4