2ra-2977/14 — Anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revindecarea bunului imobil din posesie străină

dosarul nr.2ra-2977/14 prima instanţă: I.Rusu instanţa de apel: Al. Gheorghieş, N. Chircu, I. Talpa ÎNCHEIERE 16 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” împotriva lui Valerian Sîrghi cu privire la anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revindecarea bunului imobil din posesie străină, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, prin care apelul declarat de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Drochia din 06 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 02 noiembrie 2012, societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valerian Sîrghi cu privire la anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revindecarea bunului imobil din posesie străină.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 22 august 1995, a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat, SA „Făclia Ştiinţei”. În capitalul statutar al SA „Făclia Ştiinţei” au fost incluse câteva magazine din r-l Drochia, conform actului mijloacelor fixe din 01 aprilie 1995, dintre care face parte şi clădirea fostului magazin de cărţi „Luminiţa” din s. Nicoreni, r-1 Drochia. Menţionează reclamantul că conform datelor din Registrul bunurilor imobile, la data de 16 octombrie 2000, această clădire a fost înregistrată într-un mod inexplicabil, după Valerian Sîrghi, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1745 din 03 iunie 1999 (440/99) şi contractul de vânzare - cumpărare nr. 9455 din 12 octombrie 2000 ( 3300-2/00).

Consideră reclamantul, că în situaţia dată, prin aceste contracte de vânzare- cumpărare, i-a fost lezat dreptul de proprietate asupra bunului imobil, ce aparţine cu drept de proprietate reclamantului în baza adeverinţei de privatizare nr. 8/03 din data de 21 iunie 2010 şi prin urmare, invocă precum că a fost deposedat în mod ilegal şi abuziv de acest bun imobil.

Cere SA „Făclia Ştiinţei”, recunoaşterea ilegalităţii privării (deposedării) SA „Făclia Ştiinţei” de dreptul de proprietate asupra imobilului din s. Nicoreni, r-1 Drochia, precum şi a tuturor tranzacţiilor de înstrăinare a imobilului respective cu repunerea părţilor în starea iniţială; anularea tranzacţiilor de înstrăinare a imobilului, declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare nr. 1745 din 03 iunie 1999 şi contractual de vînzare - cumpărare nr. 9455 din 12 octombrie 2000; obligarea pârâtului să restituie reclamantului imobilul din s. Nicoreni, r-1 Drochia cu nr. Cadastral 3625000.0656.01; evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu cu instalarea reclamantului în imobilul dat; încasarea cheltuielilor de judecată şi asigurarea acţiunii.

Prin încheierea judecătoriei Drochia din 15 mai 2013 (f.d.44) în proces a fost atras în calitate de intervenient accesoriu Agenţia Proprietăţii Publice. La 27 iunie 2013, reclamantul a depus cerere de concretizare şi completare a pretenţiilor din acţiune prin care a solicitat: - constatarea violării dreptului de proprietate a reclamantului asupra bunului imobil cu nr. Cadastral 3625000.056.01 (fostul magazin de cărţi „Luminiţa”), amplasat în s. Nicoreni, r-1 Drochia, prin înstrăinarea acestuia de către Agenţia Teritorială de Privatizare Soroca către Valerian Sîrghi, conform contractului de vînzare-cumpărare din 02 iunie 1999; - declararea nulităţii şi fără efecte juridice a contractului de vînzare-cumpărare din 02 iunie 1999, încheiat între Agenţia Teritorială de Privatizare Soroca şi Valerian Sîrghi, cu readucerea părţilor la poziţia iniţială şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea judecătoriei Drochia din 06 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind înaintată tardiv, cu omiterea termenului general de prescripţie extensivă şi s-a încasat de la reclamant în beneficiul pârâtului cheltuielile de judecată în mărime de 3 400 lei. Nefiind de acord cu hotărârea emisă de instanţa de fond, SA „Făclia Ştiinţei”, la data de 13 decembrie 2013, a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând casarea hotărârii şi remiterea cauzei la rejudecare. Ulterior, la data de 13 februarie 2014, SA „Făclia Ştiinţei” a depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului înaintat, casarea hotărârii instanţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărîri.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 08 mai 2014, apelul declarat de SA „Făclia Ştiinţei” a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 21 iulie 2014, SA „Făclia Ştiinţei” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat recurentul că hotărîrea instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, indică recurentul că instanţa a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material. Specifică recurentul că instanţa de apel, a interpretat în mod eronat legea, precum şi nu a constata şi elucidat pe deplin circumstanţele importante ale pricinii.

Astfel, precizează recurentul că Agenţia pentru Privatizare a acţionat în mod nejustificat pe cont propriu, adoptînd hotărîri ce ţineau de competenţa exclusivă a Adunării Generale a acţionarilor fără respectarea procedurii obligatorii stabilite prin lege şi înstrăinînd prin contractul nr. 1745 din 03.06.1999, construcţia librăriei „Luminiţa” din s. Nicoreni aparţinând SA „Făclia Ştiinţei” către Sârghi Valerian. Menţionează recurentul că, în aşa mod, a fost lezat dreptul la proprietate al SA „Făclia Ştiinţei”, fiind redus semnificativ patrimoniul societăţii. Vânzarea arbitrară a bunurilor de către Agenţia pentru Privatizare a condus la scăderea considerabilă a potenţialului economic al entităţii, toate acestea având ca efect scăderea profiturilor pe care societatea putea să le obţină, fapt ce poate fi calificat drept deposedarea ilegală a societăţii de bunurile proprietate privată.

Totodată, menţionează recurentul că instanţa a conchis în mod arbitrar că SA „Făclia Ştiinţei” nu a prezentat probe care ar justifica circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale şi solicitărilor privind ilegalitatea actelor contestate, nefiind constatate probe care ar determina caracterul nulităţii absolute sau relative, lipsind caracteristicile presupuse unui act juridic ce contravine legii, neavând caracter fictiv sau simulat, lipsind un comportament dolosiv al părţilor. În context, consideră recurentul că instanţa de fond şi instanţa de apel nu au elucidat tipul raporturilor juridice concrete prezente în speţă, ceea ce s-a soldat în mod previzibil cu un eşec în identificarea corectă a normelor juridice relevante aplicabile speţei relatate.

În susţinerea pretenţiilor sale invocă recurentul prevederile Constituţiei RM, a Codului Civil al RM în redacţia anului 1964, a Codului Civil nou, precum şi a Legii privind societăţile pe acţiuni în vigoare la data încheierii actului contestat. Examinînd cererea de recurs declarată de SA „Făclia Ştiinţei”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Făclia Ştiinţei” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă