2ra-748/15 — Anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revendicarea bunului imobil din posesie străină

dosarul nr. 2ra-748/15 prima instanţă: I. Rusu instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, E. Răţoi ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” împotriva lui Hultureanu Tamara cu privire la anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revendicarea bunului imobil din posesie străină, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 decembrie 2014, prin care apelul declarat de societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La data de 18 octombrie 2012, societatea pe acţiuni „Făclia Ştiinţei” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Hultureanu Tamara cu privire la anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, evacuarea şi revendicarea bunului imobil din posesie străină.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza ordinului Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat pe lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor al Republicii Moldova s-a decis în conformitate cu rezultatele Licitaţiilor Republicane, cu cota proprietăţii private de 100 %, privatizarea imobilelor din r-nul Drochia, printre care şi imobilul din s. Ţarigrad. Totodată menţionează, că la data de 22.08.1995, la Camera Înregistrării de Stat, a fost înregistrată SA „Făclia Ştiinţei” cu nr. înregistrării de stat 1009600022923, cu sediul în mun. Chişinău, str. Sarmizegetusa, 12. În capitalul statuar al S.A. „Făclia Ştiinţei” au fost incluse cîteva magazine din raionul Drochia conform actului mijloacelor fixe din 01.04.1995, printre care şi clădirea fostului magazin de cărţi „Luminiţa” din sat.

Ţarigrad, raionul Drochia. Conform datelor din Registrul bunurilor imobile, la data de 03 aprilie 2000, 1 această clădire a fost înstrăinată, într-un mod necunoscut, Tamarei Hultureanu, conform procesului-verbal nr.0 din 03 aprilie 2000. Consideră, că prin aceste contract de vînzare-cumpărare s-a lezat dreptul de proprietate a SA „Făclia Ştiinţei” asupra bunului imobil menţionat, ce-i aparţine în baza adeverinţei de privatizare din 21.06.2010 nr.8/03. Invocă recurentul precum că, în pofida faptului că S.A. „Făclia Ştiinţei” este proprietarul legal al clădirii, aceasta nu-şi poate exercita împuternicirile sale, deoarece societatea a fost deposedată în mod abuziv şi ilegal de acest bun. În opinia reclamantului, contractul de vînzare-cumpărare este nul, ori, negocierile privind vînzarea bunului imobil în litigiu nu s-au dus nemijlocit cu proprietar acestuia.

Mai afirmă SA „Făclia Ştiinţe” că, neavînd în posesiune bunul, nu are posibilitate reală de a-l folosi şi de a dispune de el, fapt care generează încălcarea dreptului său de proprietate asupra bunului litigiu, care este apărat prin intermediul art. 316 şi 374 alin. (1) Codul Civil. Reclamantul SA „Făclia Ştiinţei” solicită recunoaşterea ilegalităţii privării (deposedării) SA „Făclia Ştiinţei” de dreptul de proprietate asupra imobilului din Ţarigrad, r-nul Drochia precum şi a tuturor tranzacţiilor de înstrăinare a imobilului respectiv cu repunerea părţilor în starea iniţială; anularea tranzacţiilor de înstrăinare a imobilului în favoarea pîrîtului Tamara Hultureanu şi anume procesul - verbal nr. 0 din 03 aprilie 2000 (1996/00); obligarea pîrîtului Tamara Hultureanu de a restitui în beneficiul SA „Făclia Ştiinţei” imobilul din sat.

Ţarigrad, r-l Drochia cu nr. cadastral 3641215.033.01.002; evacuarea pîrîtului din imobilul sat. Ţarigrad, r-nul Drochia cu instalarea SA „Făclia Ştiinţei” în imobilul dat; încasarea de la pîrît în beneficiul SA „Făclia Ştiinţei” a cheltuielilor de judecată, suportate de reclamant în legătură cu depunerea prezentei cereri. Prin hotărîrea judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca nefondată şi depusă cu omiterea termenului general de prescripţie extensivă. S-a încasat de la SA „Făclia Ştiinţei” în beneficiul lui Hultureanu Tamara cheltuielile de judecată în sumă de 3 400 lei şi s-a anulat sechestrul aplicat asupra bunului imobil din s. Ţarigrad, r-nul Drochia nr. cadastral 3641215.033.01.002, proprietar Hultureanu Tamara.

La data de 17 decembrie 2013, SA „Făclia Ştiinţei” a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, iar la data de 17 februarie 2014, SA „Făclia Ştiinţei” a depus apel motivat în care a indicat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază acesta, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de chemare judecată integral. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 decembrie 2014, apelul declarat de SA „Făclia Ştiinţei”, a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2013. S-a casat integral hotărîrea judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotăre prin care: S-a respins acţiunea depusă de SA „Făclia Ştiinţei” împotriva Tamare Hultureanu cu privire la anularea tranzacţiei de înstrăinare a imobilului, 2 evacuarea şi revendicarea imobilului din posesia străină, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

S-a anulat sechestrul aplicat asupra bunului imobil cu numărul cadastral 3641215.033.01.002, amplasat în s. Ţarigrad, r-nul Drochia. S-a încasat de la SA „Făclia Ştiinţei”, în beneficiul Tamarei Hultureanu, cheltuielile de judecată în mărime de 3 400 lei pentru asistenţă juridică acordată în instanţa de fond şi 2 500 lei pentru asistenţa juridică acordată în instanţa de apel. La data de 09 februarie 2015, SA „Făclia Ştiinţei”, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii în prima instanţă. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept procedural.

Instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; a pus în mod eronat în sarcina pârâtului toate cheltuielile de judecată suportate de pârât; precum şi a dat o apreciere arbitrară probelor deduse judecăţii. Susţine recurentul că, deşi în cererea de apel suplimentară, formulată de recurent, a invocat necesitatea atragerii în proces a Agenţiei Proprietăţii Publice, succesor al Departamentului Privatizării, în condiţiile în care din actele de dispoziţie ale instanţei denotă faptul că acest departament a înstrăinat un bun care aparţinea unei societăţi pe acţiuni cu capital social privat în proporţie de 100%., acesta nu a fost atras.

Art. 69 alin. (2) CPC, stipulează că în caz de examinare a pricinii fără ca partea interesată să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele şi raporturile juridice stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu au efecte la examinarea acţiunii de regres depuse împotriva intervenientului. Într-o altă ordine de idei, consideră recurentul că dispoziţiile instanţei privind încasarea sumei de 3400 lei este ilegală şi lipsită de temei juridic, deoarece hotărârea Judecătoriei r. Drochia, emisă în rezultatul examinării litigiul în această instanţă, a fost casată integral. Precizează recurentul că instanţa a emis o hotărâre ilegală şi a fost necesar concursul instanţelor superioare pentru a corecta eroarea instanţei de fond.

În acest context, singura hotărâre valabilă la acest moment este decizia din 09.12.2014, prin care Curtea de Apel Bălţi s-a pronunţat asupra fondului, iar cheltuielile aferente acestei faze, recunoscute ca rezonabile este suma de 2500 lei or, casarea integrală a hotărârii instanţei de fond atrage şi casarea părţii ce vizează cheltuielile de judecată suportate pentru examinarea cauzei în instanţa respectivă. Responsabilitatea pentru emiterea unei hotărâri contrare legii, ulterior casată de instanţa de apel, nu poate fi atribuită recurentului. Mai indică recurentul că în circumstanţele în care instanţa nu a elucidat temeiurile dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil - magazin „Luminiţa” din s. Ţarigrad, r-nul Drochia, este prematur ca instanţa să aplice prezumţia bunei credinţe întrucât examinarea dată pricinii a fost prea superficială pentru a admite identificarea motivelor care ar submina prezumţia calităţii de dobânditor de bună credinţă.

3 La data de 05 martie 2015, Tamara Hultureanu a depus referinţă la recursul declarat de SA „Făclia Ştiinţei”, solicitînd respingerea recursului cu menţinerea deciziei instanţei de apel. Examinînd cererea de recurs declarată de SA „Făclia Ştiinţei”, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt 4 irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Făclia Ştiinţei”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de SA „Făclia Ştiinţei”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5