3ra-907/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M. Stratan dosarul nr. 3ra-907/14 (Judecătoria Ungheni) instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, D. Pușca (Curtea de Apel Bălți) DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Iuliana Oprea Ion Druţă, Vladimir Timofti examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r. Ungheni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată “Silex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 13 mai 2014 prin care au fost respinse apelurile declarate de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r. Ungheni și Societatea cu răspundere limitată “Silex”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 20 martie 2013 SRL “Silex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe r. Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 14 decembrie 2012 inspectorii fiscali ai IFS pe r. Ungheni în comun cu inspectorii Direcției Generale Control Fiscal din cadrul IFPS în urma verificării operative desfășurate în incinta cafenelei-bar ce îi aparține, au stabilit prin actul nr. 1-561771 că întreprinderea a comis încălcări fiscale.

Prin decizia IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013, în urma examinării materialelor actului de control respectiv, s-a constatat că contribuabilul SRL “Silex” a încălcat art. 8 alin. (2) lit. c) Cod Fiscal și prevederile Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control cu memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.474 din 28 aprilie 1998, prin neutilizarea la efectuarea decontărilor în numerar a mașinii de casă și control, fiindu-i aplicată în acest sens în temeiul art. 254 alin. (2) Cod Fiscal amenda fiscală de 10 000 lei (pct. 1). De asemenea, s-a constatat că contribuabilul a încălcat prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Cod Fiscal prin neprezentarea la prima cerere a organului fiscal actele de proveniență pentru mărfurile expuse în vânzare, și anume băuturi alcoolice de import, fiindu-i aplicată pentru încălcarea respectivă conform art. 253 Cod Fiscal amenda fiscală de 10 000 lei (pct. 2 din decizie).

Susține reclamanta că nu a comis vreo încălcare fiscală deoarece necorespunderea sumei de bani stocată în mașina de casă cu soldul memorat de aceasta se datorează faptului că banii ridicați au fost numărați greșit în cadrul controlului operativ, la numărarea repetată de către angajații întreprinderii sumele au coincis, însă inspectorii fiscali nu au dorit să verifice suplimentar circumstanțele cazului și au întocmit actul de control. În privința actelor de proveniență a mărfii indică că inspectorii fiscali au cerut documente referitor la sticlele goale ce se aflau după tejghea de foarte mult timp și se foloseau în alte scopuri.

Apreciind decizia IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 ca fiind contrară legii, la 11 februarie 2013 SRL “Silex” a depus o contestație împotriva acesteia, la care a recepționat răspunsul nr. 95-3/1170 din 14 februarie 2013, fiind înștiințată că contestația rămâne fără examinare deoarece a fost depusă cu o zi mai târziu după expirarea termenului legal pentru atacare, la caz 10 februarie 2013. Consideră SRL “Silex” decizia IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 ilegală și neîntemeiată, bazată pe o apreciere greșită a circumstanțelor de fapt ale cazului și emisă cu exces de putere din partea organului fiscal. Menționează că componența încălcării fiscale ce îi este imputată, la caz lipsește, iar întreprinderea este sancționată în mod nejustificat cu o amendă semnificativă de 20 000 lei.

Cere reclamanta SRL “Silex” anularea deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală și a răspunsului aceluiași organ nr. 95-3/1170 din 14 februarie 2013 pe marginea contestației din 11 februarie 2013. Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parțial, fiind anulat pct. 2 al deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală prin care în temeiul art. 253 Cod Fiscal SRL “Silex” i s-a aplicat amenda fiscală de 10 000 lei pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de proveniență a mărfii expuse spre comercializare. În rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălți din 13 mai 2014 au fost respinse apelurile declarate de către IFS pe r. Ungheni și SRL “Silex”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2013. La 28 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, IFS pe r. Ungheni a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești în partea admiterii acțiunii în contencios administrativ, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri prin care acțiunea SRL “Silex” să fie respinsă integral. Recurentul IFS pe r. Ungheni în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei, pronunțând astfel o soluție parțial ilegală.

Menționează că Judecătoria Ungheni și Curtea de Apel Bălți au ignorat în mod vădit faptul neprezentării de 2 către contribuabil la prima cerere a organului fiscal a documentelor de proveniență asupra mărfurilor aflate în vânzare, și anume în privința băuturilor alcoolice de import, actele relevante lipsind, fapt confirmat expres de către barmenul cafenelei, Postolachi Lilia, fiind astfel încălcat art. 8 alin. (2) lit. f) Cod Fiscal. Susține că neprezentarea actelor de proveniență constituie o certă încălcare fiscală pentru săvârșirea căreia s-a dispus în mod just și corect aplicarea față de SRL “Silex” a amenzii fiscale în sumă de 10 000 lei. Consideră pretențiile agentului economic vădit neîntemeiate și pasibilă respingerii.

La 18 iunie 2014 în adresa intimatei SRL “Silex” a fost expediată copia recursului declarat de către IFS pe r. Ungheni cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Însă intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit pentru aceasta, prezentul recurs examinându-se în lipsa referinței din partea SRL “Silex”. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 august 2014 recursul declarat de către IFS pe r. Ungheni a fost considerat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel și hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie evidențiază că, având în vedere contestarea de către recurenta IFS pe r. Ungheni a hotărârilor judecătorești în partea admiterii acțiunii intimatei- reclamante SRL “Silex” și anulării pct. 2 din decizia IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013, instanța nu se va pronunța asupra legalității actelor judecătorești în partea respingerii acțiuniicu privire la anularea pct. 1 al aceleiași decizii. Potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii.

Conform art. 8 alin. (2) lit. f) Cod Fiscal, contribuabilul este obligat în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de evidenţă contabilă.

Potrivit art. 253 alin. (1) Cod Fiscal, împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare organului 3 fiscal, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de 10000 de lei. Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei rezultă că la 14 decembrie 2012 inspectorii fiscali ai IFS pe r. Ungheni în comun cu inspectorii Direcției Generale Control Fiscal din cadrul IFPS au efectuat o verificare operativă desfășurată în incinta cafenelei-bar ce aparțineSRL “Silex”, or.

Ungheni, constatându-se că contribuabilul a încălcat prevederile art. 8 alin. (2) lit. f) Cod Fiscal prin neprezentarea la prima cerere a organului fiscal a actelor de proveniență pentru mărfurile expuse în vânzare, și anume băuturi alcoolice de import, pentru încălcarea respectivă prin decizia IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 conform art. 253 Cod Fiscal fiindu-i aplicată amenda fiscală de 10 000 lei (pct. 2 din decizie) (f.d.7). La 11 februarie 2013 SRL “Silex” a depus o contestație împotriva deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013, la care a recepționat răspunsul IFS pe r. Ungheni nr. 95-3/1170 din 14 februarie 2013, fiind înștiințată că contestația rămâne fără examinare deoarece a fost depusă cu o zi mai târziu după expirarea termenului legal pentru contestare, la caz 10 februarie 2013 (f.d.

6). La 20 martie 2013 SRL “Silex” a depus prezenta cerere de chemare în judecată împotriva IFS pe r. Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ (f.d. 4-5). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă și corectă concluzia instanțelor ierarhic inferioare privind anularea pct. 2 al deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală ca fiind ilegal în fond. Or, la cazul prezentei speţe, neprezentarea actelor de provenienţă în privința băuturilor alcoolice de import de către vânzătorul (barmenul) punctului comercial cafeneaua-bar ce aparţine SRL “Silex” la prima cerere a organului fiscal din cauza lipsei acestora, nu se încadrează în prevederile art. 253 al Codului Fiscal.

Mai mult decât atât, se evidențiază că potrivit respectivului art. 253 alin. (1) Cod Fiscal, doar împiedicarea controlului fiscal constituie o certă încălcare fiscală ce atrage aplicarea amenzii în mărime de 10 000 lei, însă la cazul prezentei spețe, prin decizia contestată a IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013, pct. 2, contribuabilul SRL “Silex” a fost sancționat pentru lipsa actelor de proveniență a mărfii propuse spre comercializare, situație susceptibilă a fi calificată prin prisma art. 265 Cod Contravențional (achiziţionarea, păstrarea, transportul spre comercializare şi comercializarea mărfurilor fără dovada originii sau a provenienței lor) sau, după caz, art. 344 alin. (2) lit. b) Cod Contravențional (încălcarea cerinţelor prescrise sau declarate privind producerea, depozitarea, plasarea pe piaţă şi comercializarea produselor cu încălcarea regulilor privind informarea consumatorilor despre originea produselor), sarcina verificării respectării cărora nu ține de competența organelor fiscale, dar de atribuțiile organelor Ministerului Afacerilor Interne și Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor.

Distinct de cele relatate, instanța de recurs subliniază că pct. 2 al deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de către SRL “Silex”, nu dezvoltă cu claritate nerespectarea cărui alin. al 4 art. 253 Cod Fiscal a condus la aplicarea față de agentul economic a amenzii fiscale de 10 000 lei. Astfel, decizia contestată nu demonstrează scopul imperativ de organizare a executării în concret a normei legale reglementat prin art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ce prevede expres că actul administrativ reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului IFS pe r. Ungheni precum că instanțele de fond și de apel au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei, la prima cerere a organului fiscal în cadrul controlului operativ efectuat actele de provenienţă solicitate în privința băuturilor alcoolice nefiind prezentate de către agentul economic, fapt care condiționează aplicarea amenzii fiscale de 10 000 lei, deoarece neprezentarea actelor de provenienţă a mărfurilor comercializate de către vânzătorul (barmenul) cafenelei-bar SRL “Silex”, nu pot fi calificate ca nerespectarea obligaţiunilor de către contribuabil prin prisma art. 8 alin. (2) lit. f) şi art. 253 alin. (1) ale Codului Fiscal.

În lumina considerațiunilor relatate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Judecătoria Ungheni și Curtea de Apel Bălți în mod legitim și corect au admis acțiunea SRL “Silex” cu privire la anularea pct. 2 al deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013 asupra cazului de încălcare fiscală. Pe marginea altor argumente ale recursului, instanța de recurs consideră că acestea nu pot fi reținute ca relevante deoarecenu atestă interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, precum și sunt similare cu cele invocate anterior, asupra cărora instanțele de fond și de apel s-au pronunțat deja în modul corespunzător.

Cu privire la termenul de contestare a deciziei IFS pe r. Ungheni nr. 14 din 11 ianuarie 2013, se reține că instanțele ierarhic inferioare în mod just au considerat contestația SRL “Silex” ca fiind înaintată în termenul prevăzut de lege, deoarece data de 10 februarie 2013, când s-a scurs termenul pentru înaintarea cererii prealabile, a fost zi de duminică, respectiva cerere fiind depusă ziua imediat următoare, 11 februarie 2013, în termen legal conform art. 112 alin. (2) CPC.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia recurată a instanței de apel este întemeiată și legală, iar motivele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către IFS pe r. Ungheni şi a menţine decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 mai 2014 și hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2013. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe r. Ungheni.

Se menţin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 mai 2014 și hotărârea Judecătoriei Ungheni din 20 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată “Silex” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r. Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Vladimir Timofti 6