2ri-128/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă : Gr. Druguş dosarul nr. 2ri-128/14 DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Galina Stratulat examinând recursurile declarate de către Popa Cornelia, Carapcevschii Taisia, Ghilaşcu Ion, în cauza civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Plastan” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Medi-auto”, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 13 iunie 2014, prin care a fost admisă cererea lichidatorului ÎI „Gherman Andrei” cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Medi-auto” în proces de insolvabilitate constată: SRL „Plastan” a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Medi-auto”, drept temei invocînd incapacitatea de plată a acesteia.

Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 15 martie 2013 cererea introductivă a fost admisă spre examinare, iar prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 17 mai 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Medi-auto”, iar în calitate de lichidator a fost numit ÎI „Gherman Andrei”. Lichidatorul ÎI „Gherman Andrei” a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Medi-auto” în proces de insolvabilitate şi anume a fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, şi a contabilului-şef - Popa Cornelia. În motivarea cererii a indicat că, conform art. 248 al. (1) al Legii insolvabilităţii, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane datorită cărora a survenit supraîndatorarea, la cererea administratorului, instanţa poate dispune încasarea datoriilor din contul acestora.

Este evident că la SRL „Medi-auto” activul debitorului lipseşte, iar acesta şi-a continuat activitatea fără a cere instanţei deschiderea procedurii de insolvabilitate din motivul aflării în incapacitate de plată, din care considerente survine răspunderea subsidiară. Totodată, conform lit. f) al. (1) art. 248 al aceleiaşi legi, se atrag la răspundere persoanele care au dispus continuarea activităţii care a dus la incapacitatea de plată. Or, din dările de seamă a debitorului se observă că incapacitatea de plată a survenit din anii 2010-2011, însă contrar art. 14 al Legii insolvabilităţii, nu au depus cerere introductivă. Şi de către executorul judecătoresc Marianciuc Evelina prin încheierea de restituire a documentului executoriu nr. 059-413/12 din 16 noiembrie 2012 a fost constatată lipsa bunurilor mobile şi imobile ce ar fi putut servi la stingerea creanţelor creditorilor.

Respectiv, au fost sechestrate conturile bancare, iar debitorul, care era în incapacitate de plată, urma să depună cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate, ori acesta s-a eschivat de la obligaţia dată. Cere lichidatorul ÎI „Gherman Andrei” atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Medi-auto” în proces de insolvabilitate şi anume a fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, şi a contabilului-şef - Popa Cornelia, precum şi aplicarea măsurii de asigurare a acţiunii, cu aplicarea sechestrului asupra bunurilor persoanelor menţionate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 13 iunie 2014, a fost admisă cererea lichidatorului ÎI „Gherman Andrei” şi au fost atraşi la răspundere subsidiară Ghilaşcu Ion, Carapcevschii Taisia şi Popa Cornelia.

Au fost instituite măsuri asigurătorii în privinţa bunurilor din patrimoniul persoanelor nominalizate, prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile – proprietate a acestora, asupra conturilor bancare în mărimea creanţelor validate de 262073,90 lei. La 08 iulie 2014 Popa Cornelia a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că, prin intermediul oficiului poştal la 18 iulie 2014 a aflat despre adoptarea hotărîrii primei instanţe, din care considerente solicită repunerea în termen a recursului declarat. Susţine că din anul 2007 este angajată la muncă în România, la SA „Petrotel-Lukoil” din or.

Ploieşti în calitate de auditor principal şi pînă în prezent. Respectiv, nu are nici o legătură cu SRL „Medi- auto” şi nici nu a fost angajata întreprinderii date, în special în calitate de contabil- şef şi nici nu a semnat careva acte contabile a firmei. Deci, instanţa a depăşit limitele acţiunii şi s-a pronunţat asupra persoanei recurente fără vreun temei legal. La 05 august 2014 Carapcevschii Taisia a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărîrii pronunţate. La 16 septembrie 2014 Ghilaşcu Ion a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care cererea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că, instanţa a examinat pricina în lipsa acestuia, care nu a fost citat în mod legal. Astfel, a fost încălcat principiul disponibilităţii în drepturi a participantului la proces, deoarece a fost lipsit de dreptul de a administra probe, de a da explicaţii pe marginea cauzei date. Pentru ca membrii organelor de conducere a societăţii să fie atraşi la răspundere subsidiară, este necesară demonstrarea vinei acestora la survenirea stării de insolvabilitate a întreprinderii. Or, astfel de probe nu au fost administrate în proces. La pronunţarea hotărîrii nici nu au fost constatate toate circumstanţele cauzei. Potrivit înscrisului de la f.d. 39, rezultă că hotărîrea motivată a Curţii de Apel Bender din 13 iunie 2014 a fost adusă la cunoştinţă lui Ghilaşcu Ion la data de 11 septembrie 2014, de aceea instanţa de recurs consideră că recurentul Ghilaşcu Ion s- a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

La fel şi recursurile lui Carapcevschii Taisia şi Popa Cornelia sunt declarate în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva hotărîrii primei instanţe şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, SRL „Plastan” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Medi-auto”, drept temei invocînd incapacitatea de plată a acesteia. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 15 martie 2013 cererea introductivă a fost admisă spre examinare, iar prin hotărîrea Curţii de Apel Bender din 17 mai 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Medi-auto”, iar în calitate de lichidator a fost numit ÎI „Gherman Andrei”. Lichidatorul ÎI „Gherman Andrei” a depus cerere cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a SRL „Medi-auto” în proces de insolvabilitate şi anume a fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, şi a contabilului-şef - Popa Cornelia.

Ca urmare, instanţa de insolvabilitate, prin hotărârea din 13 iunie 2014 a admis cererea menţionată. Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele recursurilor, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărârea primei instanţe este una nemotivată, astfel soluţia dată în sensul admiterii cererii de atragere la răspunderea subsidiară a membrilor organelor de conducere a Societăţii cu Răspundere Limitată „ Medi-auto” este incertă, neavând putere de convingere.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 247 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care indică că în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii. Prevederile alin.(1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

La caz, prezintă relevanţă şi prevederile art. 248 al.

(1) al Legii insolvabilităţii care indică că, dacă în cadrul procesului sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. La acest segment instanţa de recurs remarcă şi prevederile alin. (3) al normei enunţate care statuează că, dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin. (1) ameninţă să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1). Art. 248 alin.(4) – (6) al Legii nr. 149 din 29 iunie 2012 prevede că, în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.(1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi- au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului.

Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate. În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligaţiile asociatului (fondatorului) este Legea insolvabilităţii, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

Conform art. 15 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. În condiţiile art. 15 şi art. 248 din Legea insolvabilităţii, este de înţeles că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul (asociatul) va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat (fondator).

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, Colegiul conchide că instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a preluat argumentele invocate în cererea lichidatorului ÎI „Gherman Andrei”, fără a stabili vinovăţia fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, precum şi a contabilului-şef – Popa Cornelia (chiar şi în situaţia în care aceasta a prezentat înscrisuri că este angajata unei firme din România) de incapacitatea de plată sau supraîndatorarea a SRL „Medi-auto”. Or, aceste concluzii sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenţei sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, persoanele care se solicită în speţă de a fi atrase la răspundere subsidiară au ocupat diferite funcţii, care necesitau aprecierea separată a activităţii fiecăruia, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului SRL „Medi- auto”. La fel, instanţa urma să verifice şi să stabilească cu certitudine dacă recurenţii au întreprins careva acţiuni legale pentru a evita supraîndatorare faţă de creditori şi dacă aceasta îndatorare a fost formată din motivul nedepunerii cererii introductive în condiţiile art. 14 a Legii insolvabilităţii.

În conexiunea celor relatate se constată că prima instanţă nu a supus unei analize minuţioase şi nu a verificat toate circumstanţele cauzei, care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea cerinţei lichidatorului SRL „Medi-auto” de tragere la răspundere subsidiară a fondatorilor Ghilaşcu Ion şi Carapcevschii Taisia, şi a contabilului-şef - Popa Cornelia. Ba mai mult, aceştia nu au fost citaţi legal la examinarea pricinii în fond în corespundere cu prevederile art. 102, 104-105 CPC.

În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de lichidatorul ÎI „Gherman Andrei”, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Pe cale de consecinţă şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, a casa hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă. La judecarea pricinii în partea dată, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

Conform art. IV din Legea nr. 177 din 25 iulie 2014 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, Curtea de Apel Bender şi-a încetat activitatea, iar cauzele civile aflate la examinare la Curtea de Apel Bender au fost transmise spre examinare Curţii de Apel Chişinău. În atare circumstanţe, pricina va fi restituită spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admit recursurile declarate de către Popa Cornelia, Carapcevschii Taisia şi Ghilaşcu Ion. Se casează hotărârea Curţii de Apel Bender din 13 iunie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Plastan” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspunderea Limitată „Medi-auto”, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Galina Stratulat