2ra-2730/14 — Constatarea încălcării dreptului la examenarea întermenrezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral

prima instanță: S. Lazari dosarul nr. 2ra-2730/14 instanţa de apel – N. Cernat, A. Nogai, N. Craiu ÎNCHEIERE 09 octombrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 18 iulie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 03 aprilie 2013, Serghei Grigorenco și Ecaterina Grigorenco au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii au indicat că la 20 ianuarie 2006, Jucova Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei orașului Cricova, SRL „Tanjar-Co” intervenient accesoriu Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău cu privire corectarea erorilor admise în titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, introducerea unor modificări în planul lotului de teren și obligarea eliberării unui nou titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren, iar la 29 mai 2006, Jucova Olga, prin cererea de concretizarea cerințelor a solicitat suplimentar atragerea în calitate de copârât pe Grigorenco Serghei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 17 aprilie 2007, acțiunea a fost admisă parțial, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2007, au fost admise apelurile declarate de către Primăria Orașului Cricova, Sergiu Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina la rejudecare în prima instanță în alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 16 noiembrie 2009 acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2010, a fost respins apelul declarat de către Olga Rotaru și menținută hotărârea primei instanțe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2010, a fost admis recursul declarat de către Olga Jucova, casată decizia instanței de apel şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2012, a fost admis apelul declarat de către Olga Jucova, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 noiembrie 2012, recursurile declarate de SRL „Tanjar-Co” și Grigorenco Serghei și Grigorenco Ecaterina au fost considerat inadmisibile. Susține că cauza menționată s-a aflat în proces de examinare pe o perioadă de peste 6 ani, iar în acest interval, dânșii nu au putut obține o hotărâre judecătorească definitivă în apărarea intereselor sale legitime, astfel, au fost somați să participe la multiple ședințe de judecată și să suporte diferite incomodități.

Consideră că examinarea pricinii civile a fost intenționat tergiversată, astfel fiindu-le încălcate drepturile sale la un proces echitabil. Solicită constatarea încălcării drepturilor lui Grigorenco Serghei și Grigorenco Ecaterina la examinarea cauzei în termen rezonabil și încasarea în mod solidar din contul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Grigorenco Serghei și Grigorenco Ecaterina a prejudiciului moral în sumă de 4000 euro și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iulie 2013, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, a fost admis apelul declarat de către Grigorenco Serghei și Grigorenco Ecaterina, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre prin care a fost constatată încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasat în mod solidar din contul bugetului de stat în beneficiul Ecaterinei Grigorenco şi Grogorenco Serghei, suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 1 alin.(1) şi (2) a Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 care reglementează repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești şi, care indică că orice persoană ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei, poate adresa o cerere de chemare în judecată în condițiile acestei legi și a legislației procesual civilă, privind constatarea încălcării acestui drept și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare. Termenul rezonabil de judecare a pricinii, se interpretează astfel prin prisma legislației naționale, a Convenției europene pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale şi a jurisprudenței CEDO.

Prejudiciul se repară doar în măsura care încălcarea a avut loc din cauzele ce nu pot fi imputate exclusiv reclamantului. Cu referire la prevederile enunțate și în coraport cu materialele pricinii instanța de apel a concluzionat că complexitatea cauzei, dictată de necesitatea investigaţiilor suplimentare şi dispunerea în mod repetat a efectuării unor expertize, cît şi comportamentul părţilor exprimat prin multiple cereri de amînare urmează a fi reţinute la aprecierea cuantumului prejudiciilor solicitate, dar nu pot fi decisive la justificarea dreptului la judecare pricinii în termen rezonabil.

Concomitent instanţa de apel a reţinut că amînările solicitate de participanţii la proces ca urmare a exercitării cu bună credinţă a drepturilor sale procedurale nu pot justifica durata excesivă a procedurilor, or instanţa are un rol activ în asigurarea celerităţii procedurilor, mai mult că şi prin prisma jurisprudenţei CEDO, rejudecările repetate dau dovada de erori judiciare şi favorizează încălcarea durate rezonabile a procedurilor. La 10 iulie 2014, Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere acţiunii integral.

În motivarea acţiunii a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. În susţinerea poziţiei sale a invocat prevederile art. 2 alin.(6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2012, care stabileşte că mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptarului de executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și pretențiile invocate de către de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a interpretat eronat prevederile normei citate și eronat a calificat gravitatea încălcării dreptului lor la examinarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece, instanța nu a luat în considerație termenul de executare a cauzei, care a durat 6 ani, 9 luni și 12 zile, necătând că cauza nu era atât de complexă încât să justifice o examinare în așa termen, aceasta a fost examinată de 2 ori în prima instanță, de 3 ori în instanța de apel și de 2 ori în instanța de recurs, cu toate că dânșii au exercitat cu diligență actele procedurale, fără de a uza manevre dilatorii.

Menționează că miza lor în litigiu a fost neglijată şi pe parcursul de aproape a șapte ani nu au putut să obțină o hotărâre legală şi întemeiată, iar ținând cont de faptul că în speță dînşii urmăreau protejarea drepturilor de proprietate, garantat și protejat de către legislația națională, cât și de cea internațională, consideră că instanțele de judecată nu au dat dovadă de promptitudine necesară.

Indică că la 15 iulie 2013, AO „Institutul de Justiție civilă” a întocmit raportul Evaluarea eficienței remediului introdus prin Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care conține o analiză amplă a practicii judiciare naționale de aplicare a normei citate și anume: Cupcea Claudia vs Ministerul Finanțelor nr. dosarului 2ra-551/13 cu durata tergiversării de 8 luni - compensarea morală în sumă de 1000 lei; Dobrovenco Eudochia vs Ministerul Finanțatelor nr. dosarului 2r-412/12, durata tergiversării 2 ani și 6 luni – compensarea morală în sumă de 30000 lei; Golovaşin Anatolie vs Ministerul Finanțatelor nr. dosarului 2r-868/12, durata tergiversării de 2 ani, compensarea morală în sumă de 5000 lei; SRL „Tantal-Group” vs Ministerul Justiţiei nr. dosarului 2r- 701/12, durata tergiversării de 4 ani, compensația morală în sumă de 10000 lei; Plucii Ivan vs Ministerul Finanțelor nr. dosarului 2r-448/12, durata tergiversării 4 ani și 10 luni, compensarea morală în sumă de 10000 lei, Gaidău Vladimir vs Ministerul Finanțatelor nr. dosarului 2r-613/12, durata tergiversării 4 ani și 11 zile compensația morală în sumă de 20000 lei.

Afirmă că este evident că sumele acordate de către Curtea Supremă de Justiție sunt mai mici decât cele acordate de CEDO, însă, doar o sumă proporțională suferințelor poate face ca calitatea lor de victime să înceteze, or, persoanele care primesc o compensație morală mai mică decât suma care ar putea în mod normal să fie acordată de CEDO sunt în drept să se adreseze Curții de la Strasbourg. La 01 septembrie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, sau modificarea deciziei instanţei de apel prin micşorarea cuantumului prejudiciului încasat.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural. Menționează că rezonabilitatea duratei procedurilor în privința unei cauze urmează a fi evaluată conform criteriilor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și anume potrivit complexității cauzei, comportamentului părților, care include aprecierea comportamentului reclamantului și a autorităților și miza pentru reclamant. Cu referire la prevederile art. 61 CPC, invocă că părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale, or, principiul fundamental al bunei-credințe în folosirea drepturilor sale este aplicabil și în coraport cu reprezentanții acestora.

Susține că concluzia admiterii unei interpretări eronate de instanța de apel rezidă în faptul, că perioada de examinare din speța principală pentru care se pretinde constatarea încălcării art. 6 din Convenția CEDO și art. 2 din Lega nr. 87, nu poate fi imputată exclusiv instanțelor de judecată, de altfel instanța va dispune amânarea pricinii în cazul imposibilitatea părții de a se prezenta în ședință de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voința sa, sau necesității de a prezenta sau reclama probe suplimentare. Afirmă că în speță, materialele dosarului atestă cu certitudine că examinarea de lungă durată a pricinii este datorată exclusiv complexității pricinii, precum și comportamentului participanților la proces, inclusiv a intimaților în speță, care fie nu s- au prezentat fie au înaintat demersuri cu privire la citarea martorilor sau numirea expertizelor judiciare, exercitând şi căile de atac, îngreunând prin urmare examinarea cu celeritate pricina.

Indică că prin raportul primei instanțe din 15 iulie 2013 cât și prin raportul instanței de apel din 18 iunie 2013, s-a confirmat cu certitudine respectarea tuturor drepturilor participanților la proces, totodată pe parcursul examinării cauzei, intimații niciodată nu au scris cereri de accelerare a procedurii de examinare a pricinii și nu a invocat pericolul de încălcare a termenului rezonabil de soluționare a litigiului în conformitate cu art. 192 alin. (I1) CPC al RM.

Consideră că încasarea prejudiciul moral urmează a fi privit ca o compensare şi nicidecum ca obținerea unor beneficii necuvenite, iar despăgubirea acordată de instanța de apel în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensație financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferințe psihice sau fizice, iar daunele morale nu se pretează la calcule exacte, însă în caz dacă se stabilește existenta unor astfel de daune, şi în cazul în care instanța consideră că este necesară o compensație bănească, aceasta va face o evaluare pe o bază echitabilă, luând în considerare standardele care decurg din jurisprudența sa, pe când, la caz, suma menționată nu poate fi considerată o reparație echitabilă în sensul art. 41 din Convenție, pe motiv că pretențiile sunt nejustificate.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag și Ministerul Justiției al Republicii Moldova sunt inadmisibile din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag, și Ministerul Justiției al Republicii Moldova asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag, și Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursurile declarate de către Serghei Grigorenco şi Ecaterina Grigorenco, reprezentaţi de avocatul Andrei Birceag, și Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Maria Ghervas