2ra-2769/14 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen

Prima instanță: Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-2769/14 Judecător: D. Dulghieru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Bulgac, M. Guzun, L. Popova ÎNCHEIERE 18 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chișca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tcaci Pavel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tcaci Pavel împotriva Ministerului Justiției al RM privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, prin care s- a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani din 09 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă : La 17 iunie 2013, reclamantul Tcaci Pavel s-a adresat în judecată cu cerere împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea despăgubirilor morale.

În motivarea pretențiilor înaintate, reclamantul a invocat că este locuitor al satului Recea, raionul Rîşcani şi proprietar al casei de locuit cu nr. cadastral 7145207.010.01, construcție accesorie nr. cadastral 7145207.010.02, amplasate pe terenul cu nr. cadastral 7145207.010. La data de 27 aprilie 2008, în jurul orelor 0100 – 0400, casa sa a fost complet distrusă, în urma unui accident rutier, de către un camion de mare tonaj cu semiremorcă, condus de Melnic Ion, angajat la SC „Masap-Trans” SRL. Acțiunile șoferului au fost calificate drept încălcare a prevederilor art. 45 al Regulamentului Circulației Rutiere, I. Melnic fiind recunoscut vinovat şi sancționat în temeiul art.124 alin. (l) Cod Contravențional.

Menționează reclamantul că la 12 mai 2008 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în Judecătoria r-lui Rîşcani împotriva întreprinderii „Masap-Trans” SRL, intervenient accesoriu Melnic Ion, solicitând recuperarea prejudiciului material în sumă de 510 000 lei şi a prejudiciului moral de 70 000 lei. Ulterior, reclamantul şi-a modificat cerințele şi a cerut încasarea de la Melnic Ion a sumei de 70 000 lei cu titlul de despăgubiri morale, iar de la „A.G. VitoriAsig” SRL şi „Masap-Trans” SRL, încasarea, în mod solidar, a prejudiciului material în sumă de 461 619,12 lei, precum şi a despăgubirilor morale în mărime de 300 000 lei. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani din 08 iulie 2011, menţinută prin decizia Curții de Apel Bălţi din 22 noiembrie 2011 şi decizia Curții Supreme de Justiție din 12.07.2012, acțiunea a fost admisă în parte, fiind dispusă încasarea de la „A.G.

VitoriAsig” SRL în beneficiul lui Pavel Tcaci prejudiciul material în sumă de 218 231 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 5 104 lei. Totodată, s-a dispus încasarea de la Melnic Ion a prejudiciului moral în sumă de 20 000 lei. În rest, pretențiile reclamantului au fost respinse. Consideră reclamantul că examinarea cauzei respective a decurs anevoios, fiind încălcat termenul rezonabil de examinare, fapt prin care instanțele de judecată au încălcat prevederile art. 6 §l din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, cât şi art. l Protocol 1 al Convenției. A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea din contul Ministerului Justiției al RM şi Ministerului Finanțelor al RM în mod solidar, a prejudiciului material în sumă de 218 231 lei şi a celui moral în mărime de 180 889 lei, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 5780 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 decembrie 2013 acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Împotriva hotărârii instanţei de fond, la 09 ianuarie 2014, a depus apel Tcaci Pavel, solicitând casarea hotărârii instanţei de fond şi remiterea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea de apel declarată de Tcaci Pavel, şi s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani din 09 decembrie 2013. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 18 iunie 2014, Tcaci Pavel a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014 și a hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 decembrie 2013, cu trimiterea pricinii la rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată, cu repunerea în termenul de adresare în instanța de judecată.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel cât și instanța de fond, greșit a apreciat argumentele invocate și probele anexate la materialele dosarului, incorect a aplicat legea materială, iar ca rezultat, a emis o decizie ilegală. Menţionează recurentul că decizia instanţei de apel a fost emisă fără a se expune asupra temeiurilor de fapt şi de drept ale cererii de apel a apelantului, astfel, o consideră unilaterală subiectivă şi neîntemeiată. În drept aduce recurentul art. 121, 122, 130 CPC.

Mai indică recurentul că contrar prevederilor legale concluziile instanţelor inferioare sunt întemeiate pe aprecierea superficială, subiectivă şi unilaterală a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii în fond cu respectarea principiului legalităţii, contradictorialităţii procesului civil şi al securităţii raporturilor juridice, vinovăţia persoanei fiind dovedită prin decizia organului de drept irevocabilă şi executorie încă din 27.04.2008, însă incasarea prejudiciilor pentru o dreaptă şi achitabilă despăgubire a durat şi durează peste patru ani de zile. Cauza a fost examinată prin absolvirea de răspunderea prevăzută de lege a SC „Masap Trans” SRL fără a fi dată o justă aprecire motivelor invocate şi argumentelor reclamantului, documentelor şi înscrisurilor anexate la dosar şi neexaminate de instanţele inferioare.

Indică recurentul încălcarea de către instanţe a prevederilor art. 183 (1) CPC. Accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil este consfinţit în conformitate cu prevederile art.6 (l) CEDO. Indică recurentul art. 13 CEDO: „Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. Mai indică prevedrile art.20 din Constituţia Republicii Moldova: (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi intereele sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie.

Menţionează recurentul că, agumentele expuse în cererea de chemare în judecată, prejudiciul material şi moral survenite în rezultatul accidentului ce a avut loc la 27.04.2008 şi-a găsit confirmare prin prizma prevederilor legale al Legii 87, care nu a fost aplicată de instanţele judecătoreşti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale” Avînd în vedere că copia deciziei instanței de apel din 15 aprilie 2014 a fost expediată în adresa părților la 17 aprilie 2014 (f.d. 111), cât şi faptul că la materialele dosarului nu sunt anexate careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Tcaci Pavel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel şi instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Tcaci Pavel ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Tcaci Pavel se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Ion Druţă