3ra-1295/14 — Anularea facturilor pentru serviciile locativ-comunale

prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 3ra-1295/14 (Judecătoria Buiucani mun. Chișinău) instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut (Curtea de Apel Chișinău) ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 15, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Eleonorei Clopot împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 15, Societății pe acțiuni “Termocom” în procedura planului, Societății pe acțiuni “Apă- Canal Chișinău”, Întreprinderii municipale “Infocom” și Întreprinderii municipale “Autosalubritate” cu privire la anularea facturilor pentru serviciile locativ- comunale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 15 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 23 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 09 aprilie 2012 Clopot Eleonora a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 15, SA “Termocom” în procedura planului, SA “Apă-Canal Chișinău”, ÎM “Infocom” și ÎM “Autosalubritate” cu privire la anularea facturilor pentru serviciile locativ-comunale. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 decembrie 2013 acțiunea a fost admisă parțial, fiind obligată ÎMGFL nr. 15 să excludă din calculele serviciilor locativ-comunale prestate pentru apartamentul nr. 117 de pe adresa mun. Chișinău, str. Sucevița nr. 36/1, locatar Clopot Eleonora, datoria în mărime de 8 953,40 lei calculată pentru perioada 07 august 2007 – 01 februarie 2011, în rest acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către ÎMGFL nr. 15 şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 decembrie 2013. La 18 august 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎMGFL nr. 15 a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești contestate și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea Eleonorei Clopot să fi respinsă integral. Recurenta în motivarea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au apreciat în mod arbitrar probele prezente la materialele cauzei, precum și au aplicat în mod eronat normele de drept material.

Susține că din materialele dosarului nu rezultă cu certitudine faptul incendierii apartamentului nr. 117 de pe adresa mun. Chișinău, str. Sucevița nr. 36/1 și nu este demonstrat că intimata Clopot Eleonora efectiv nu a locuit în apartamentul respectiv pe perioada examinării pricinilor civile la cererea de chemare în judecată a Consiliului mun. Chișinău împotriva dânsei cu privire la radierea vizei de domiciliu și la cererea de chemare în judecată a lui Pavlenco Oleg împotriva Consiliului mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului de folosință asupra apartamentului enunțat. Mai indică recurenta că instanțele ierarhic inferioare au desconsiderat faptul omiterii termenului prescripției extinctive la depunerea prezentei acțiuni în contencios administrativ, precum și nu au apreciat calitatea de consumator de rea-credință a intimatei, care nici înainte de producerea incendiului nu a achitat costul serviciilor locativ-comunale prestate.

La 01 septembrie 2014 în adresa intimaților Clopot Eleonora, SA “Termocom” în procedura planului, SA “Apă-Canal Chișinău”, ÎM “Infocom” și ÎM “Autosalubritate” a fost expediată copia recursului declarat de către ÎMGFL nr. 15, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 29 septembrie 2014 intimata Clopot Eleonora a depus referință la recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15, în care a invocat caracterul neîntemeiat și abuziv al acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil. Apreciază temeiurile recursului ca fiind declarative și pretinde că acțiunea sa este înaintată în termenul prevăzut de lege. Alți intimați nu și-au valorificat drepturile procedurale respective și nu au depus referințe în termenul stabilit pentru aceasta, prezentul recurs examinându-se astfel în lipsa referințelor din partea SA “Termocom” în procedura planului, SA “Apă-Canal Chișinău”, ÎM “Infocom” și ÎM “Autosalubritate”.

Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎMGFL nr. 15 în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile expuse în referința Eleonorei Clopot, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de către instanţele fond şi de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentul recurentei cu privire la aprecierea arbitrară a probelor de către instanțele ierarhic inferioare prin desconsiderarea lipsei unui suport probatoriu ce să confirme faptul incendierii apartamentul nr. 117 de pe adresa mun.

Chișinău, str. Sucevița nr. 36/1, nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului deoarece irelevant cazului din speță, fiind invocat în exclusivitate pentru a justifica într-un oarecare mod depunerea prezentului recurs. Pe marginea argumentului recurentei ÎMGFL nr. 15 cu privire la omiterea termenului prescripției extinctive de către intimata-reclamantă Clopot Eleonora la înaintarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, instanța de recurs evidențiază că pretinsa încălcare a drepturilor intimatei de locatar poartă un caracter continuu, facturile pentru serviciile locativ-comunale parvenind lunar în adresa dânsei, ele incluzând și costul serviciilor comunale prestate în perioada când viza de reședință a ei din apartamentul respectiv a fost radiată.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, 3 verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţele ierarhic inferioare s- au pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎMGFL nr. 15, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 15 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4