3r-201/14 — Cu privire la neprezentarea informației solicitate

Dosarul nr.3r-201/14 prima instanţă: A. Us instanţa de apel: D. Manole, N,. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Tomşa Pavel în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Tomşa Pavel împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Maconst Prim” cu privire la refuzul de a prezenta informaţia solicitată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Tomşa Pavel cu privire la repunerea în termen şi cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 15 noiembrie 2012, Tomşa Pavel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Maconst Prim” cu privire la refuzul de a prezenta informaţia solicitată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 31 iulie 2013, a fost respinsă acţiunea, ca fiind neîntemeiată (f.d.73, 77-78). La 16 octombrie 2013, Tomşa Pavel a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe (f.d.102-103). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, a fost respinsă cererea lui Tomşa Pavel privind repunerea în termen a cererii de apel împotriva hotărîrii primei instanţe şi cererea a fost restituită în adresa apelantului ca fiind depusă tardiv (f.d. 159- 162). La 21 august 2014 prin intermediul oficiului poştal, Tomşa Pavel, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii prin care apelul depus, împotriva hotărîrii primei instanţe să fie repus în termen şi pricina să fie remisă la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel prin restituirea cererii de apel, i-a îngrădit accesul la justiţie. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. La 04 iunie 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului, copia încheierii emise la 20 mai 2014 (f.d.163) Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul depus la 21 august 2014, este declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd a fost recepţionată copia încheierii de către recurent.

În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 20 mai 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din actele pricinii s-a stabilit că, prin încheierea instanţei de apel din 20 mai 2014, a fost respinsă cererea lui Tomşa Pavel privind repunerea în termen a cererii de apel împotriva hotărîrii primei instanţe şi cererea a fost restituită în adresa apelantului ca fiind depusă tardiv (f.d. 159-162). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Potrivit art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.

Alin. (2) al aceluiaşi articol expres stipulează că, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Alineatul (3) acelaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. După cum denotă actele dosarului, pricina a fost examinată la 31 iulie 2013, în prezenţa lui Tomşa Pavel, fapt confirmat prin procesul-verbal al şedinţei de judecată (f.d.74). Totodată, potrivit copertei dosarului Tomşa Pavel, a primit copia dispozitivului hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, la data emiterii acesteia – 31 iulie 2013 (f.d.76). Prin urmare, prima instanţă a respectat prevederile art. 236 alin. (4) CPC.

Cu toate acestea, Tomşa Pavel a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, la 16 octombrie 2014 (f.d. 102), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că instanța de apel urma să î-l repună în termenul de atac, deoarece prin cererea din 31 iulie 2014 şi- a manifestat dezacordul cu hotărîrea emisă de către prima instanţă. Cu referire la argumentul dat, este de menţionat că după cum s-a enunţat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărîrii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Totodată potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Prin urmare, Tomşa Pavel nu a anexat care-va probe concludente şi pertinente pentru a fi repus în termenul de declarare a apelului. Mai mult ca atît, cererea depusă de către Tomşa Pavel la 31 iulie 2014 (f.d.76) nu poate fi considerată ca cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, deoarece nu sunt respectate prevederile art. 365 CPC.

Potrivit art. 116 alin. (4) CPC, repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Contrar normei de drept enunţate, Tomşa Pavel recepţionînd copia hotărîrii motivate la 12 septembrie 2013 (f.d.99), a declarat apel, la 16 octombrie 2013 (f.d.102). Conform art. 61 CPC, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În caz de înaintare cu rea-credinţă a unor cereri vădit neîntemeiate de contestare a unui înscris sau a semnăturii de pe înscris, de formulare a unei cereri de amînare a procesului sau de strămutare a pricinii, de obţinere de către reclamantul căruia i s-a respins acţiunea a unor măsuri de asigurare prin care pîrîtul a fost păgubit, dacă prin aceste acţiuni s-a cauzat amînarea (suspendarea) judecării pricinii sau tergiversarea executării actului judiciar, partea vinovată poate fi obligată de instanţă, la cererea părţii interesate, la plata unei despăgubiri. Instanţa de recurs ţine să menţioneze că Tomşa Pavel nu s-a folosit cu bună-credinţă de drepturile sale procedurale, iar Curtea de Apel, just a concluzionat că cererea cu privire la repunerea apelului în termenul de declarare urmează să fie respinsă cu restituirea acestuia, ca fiind tardiv.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov versus Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov versus Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Tomşa Pavel. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Tomşa Pavel împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Maconst Prim” cu privire la refuzul de a prezenta informaţia solicitată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru