3ra-1303/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanță M. Avornic dosarul nr. 3ra-1303/14 instanța de apel S. Caitaz A. Nogai A. Doga ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ingăi Jalba împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii și achitării indemnizației de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 05 februarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 07 noiembrie 2013, Inga Jalba a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii și achitării indemnizației de maternitate.

În motivarea acțiunii reclamanta Inga Jalba a indicat că până în prezent nu este angajată în câmpul muncii, iar soțul Andrian Jalba este angajat pe bază de contract în cadrul Departamentului trupelor de carabinieri din 2011 și deține funcția de comandant de pluton al plutonului 1 de carabinieri al companiei 2 a unității militare 1003 a DTC al MAI. La 15 septembrie 2012, reclamanta a înregistrat căsătoria cu Andrian Jalba, iar din căsătorie, la 25 iulie 2013, s-a născut fiica Andreea Jalba, fapt confirmat prin certificatul de naștere seria NA-VI 1746862. La 21 octombrie 2013 s-a adresat cu cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne prin care a solicitat stabilirea și achitarea indemnizației de maternitate de la locul de muncă a soțului.

Prin răspunsul Departamentului trupelor de carabinieri al MAI nr. 1/2-J54/3 din 28 octombrie 2013 i s-a refuzat achitarea indemnizației pe motiv că nu beneficiază de acest drept.

Consideră reclamanta că refuzul de a-i stabili și achita indemnizația de maternitate este neîntemeiat și contrar prevederilor legale garantate de art. art. 123, 124 Codul muncii, art. 16 din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XI din 22 iulie 2 2004, pct. 21 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitatea temporară de muncă și a altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, art. 4 al Convenției (revizuite) asupra protecției maternității din 1952, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 87-XVI din 20 aprilie 2006. Cere Inga Jalba obligarea Ministerului Afacerilor Interne să-i stabilească și să-i achite indemnizația pentru concediul medical prenatal și postnatal de 126 zile de la locul de muncă al soțului Andrian Jalba.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 februarie 2014 acțiunea a fost admisă, a fost recunoscut ilegal refuzul Departamentului Trupelor de Carabinieri al MAI nr. 1/2-J54/3 din 28 octombrie 2013 de a stabili, calcula și achita indemnizația de maternitate și a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să stabilească, să calculeze și să achite indemnizația de maternitate (pre și postnatală) pentru Inga Jalba care include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 05 februarie 2014. La 27 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată. Recurentul, Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia contestată, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond și a aplicat eronat normele de drept material.

Menţionează că intimata în cerea de chemare în judecată face referire la faptul că soţul angajat al Departamentului trupelor de carabinieri nu i se reţin din salariu plăţi în bugetul asigurărilor sociale. Mai mult ca atît intimata nu este angajată a Ministerului Afacerilor Interne sau al unei subdiviziuni ale acestuia. Din această importantă specificare menţionează că şi din acest considerent angajaţii militari a trupelor interne de carabinieri nu pot beneficiu de indemnizaţia pretinsă pe linia MAI. În acest sens menţionează că în conformitate cu Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale , asigurat este persoana fizică aptă pentru muncă cu domiciliu sau reşedinţa în Republica Moldova, avînd obligaţia de a plăţi contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Militarii trupelor de carabinieri nu contribuie la defalcări în bugetul asigurărilor sociale. A mai indicat că art. 22 al Legii nr. 806 din 12 decembrie 1991 cu privire la trupele de carabinieri ale MAI, unde se specifică că toţi militarii trupelor de carabinieri sunt supuşi asigurării persoanelor de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe 10 ani care se acordă din contul bugetelor respective. Consideră că norma dată a fost interpretată greşit de către intimată, deoarece aceste prevederi se referă doar la asigurarea de stat şi plăţile de 3 compensare în cazul morţii violente sau mutilării militarului trupelor de carabinieri şi nicidecum la cazurile de indemnizaţii pentru creşterea copilului.

În acest sens este ferm că temeiul invocat nu are nici o legătură cauzală cu pricina dată. De asemenea, greşit reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe prevederile art. 124 şi art. 123 Codul muncii, pe cînd conform art. 30 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale controlul asupra corectitudinii, stabilirii calculării şi plăţii indemnizaţiilor de asigurări sociale îl exercită Casa Naţională de Asigurări Sociale, Inspecţia financiară şi structurile lor. Prin urmare consideră că intimata- reclamantă nu poate beneficia de indemnizația de maternitate pe linia MAI din considerentul lipsei contribuțiilor care se fac în bugetul asigurărilor sociale.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. 4 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi