3r-200/14 — Anularea deciziei

Dosarul nr.3r-200/14 Prima instanţă: Judecătoria Străşeni (jud. D. Mîrzenco) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnaut)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

DECIZIE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Stemioală examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni împotriva încheierea din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Construct Confort” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni cu privire la anularea actelor administrative, c o n s t a t ă: La data de 24 decembrie 2012 SRL „Construct Confort” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni privind anularea deciziei nr. 288/86-3-560 din 23.11.2012.

În motivarea acţiunii a invocat că, colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni au efectuat un control fiscal la SRL „Construct Confort” în privinţa calculării şi achitării în buget a TVA pentru perioada 01.07.2011 - 30.09.2012. În cadrul controlului fiscal a fost întocmit actul de control nr. 5-654930 din 15 noiembrie 2012, potrivit căruia s-a stabilit comiterea încălcării art. art. 95, 101, 108, 117 Cod fiscal şi anume prin faptul că agentul economic în lipsa obiectului impozabil a reflectat în declaraţiile TVA la valoarea livrărilor sume care nu au constituit livrări de mărfuri sau servicii, neîntemeiat eliberînd facturi fiscale, fapt ce a contribuit la majorarea neîntemeiată a TVA aferentă livrărilor cu 7668551 lei şi eliberarea facturilor în 164 de cazuri.

Potrivit aceluiaşi act de control s-ar fi încălcat şi art. art. 96, art.101 alin.(l), 108 alin.(5), 102 alin.(l), alin.(4), alin.(6) Cod fiscal, prin faptul că ar fi atribuit la trecerea în cont a TVA pe valori materiale care nu au fost utilizate pentru efectuarea livrărilor în perioadele fiscale şi anume decembrie 2011, aprilie - septembrie 2012. Susţine reclamantul că din conţinutul actului de control emis, rezultă şi 6 cazuri de erori privind întocmirea declaraţiilor privind TVA pentru perioadele fiscale decembrie 2011, aprilie - septembrie 2012 şi 3 cazuri de erori pentru întocmirea anexelor la declaraţiile privind TVA pentru perioadele fiscale aprilie 2012, iunie 2012 şi iulie 2012. De asemenea, a invocat reclamantul că în actul de control contestat s-a menţionat despre 3 formulare de facturi fiscale care au fost întocmite cu încălcarea modului de completare a formularului tipizat de document primar cu regim special „factură fiscală”, aprobat prin ordinul Departamentului Statistic şi Sociologie a Ministerului Finanţelor nr. 32 din 11 martie 2002. Colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni au mai indicat că SRL„Construct Confort” a diminuat spre plata la buget pentru perioada fiscală mai 2012 cu 87325 lei şi perioada fiscală septembrie 2012 cu 115 770 lei, iar în perioada fiscală august 2012 contribuabilul a calculat mai mult cu 6850 lei.

Aceste erori fiind incluse şi în decizia nr. 288/86-3-560 din 23.11.2012. Consideră reclamantul că decizia nr. 288/86-3-560 din 23 noiembrie 2012 este ilegală, fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite, iar anularea acestei decizii derivă din faptul că la emiterea ei nu au fost respectate prescripţiile normative, precum şi nejustificat au fost afectate interesele reclamantului. La fel, de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni a fost încălcată şi procedura de emitere a deciziei contestate, deoarece actul de control nr. 5-654930 a fost emis la 15.11.2012, iar decizia contestată la 23.11.2012, adică peste 8 zile din momentul emiterii actului de control. Astfel, contribuabilul fiind lipsit de orice mijloc de apărare.

Afirmă reclamantul că toate sumele lucrărilor executate au fost reflectate de către contribuabil în facturi fiscale, cu aplicarea TVA, iar drept rezultat al întocmirii facturilor, contribuabilul a fost obligat să achite TVA. Totodată, în conformitate cu art. 115 Cod fiscal, contribuabilul este obligat să prezinte declaraţiile privind TVA. La caz, reclamantul a invocat că conform normei imperative sus citate, SRL „Construct Confort” a prestat servicii, fiind întocmite şi acte de primire-predare, a prezentat şi declaraţii în acest sens, iar unica omisiune referitoare la reflectarea raporturilor juridice cu terţii sau cu persoanele angajate, nu poate duce la concluzia neexecutării de facto a lucrărilor.

Aceste omisiuni nu pot influenţa raporturile dintre contribuabili şi Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni în privinţa calculării şi achitării TVA. Ori, SRL .,Construct Confort” a respectat în totalitate prevederile art.102 alin. (l) Cod fiscal, potrivit căruia în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. art. 112, 1121 Cod fiscal li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Reclamantul consideră nejustificată concluzia indicată în actul de control, precum că ar fi atribuit trecerea în cont a TVA pe valori materiale care nu au fost utilizate pentru efectuare livrărilor, deoarece de către organul fiscal nu au fost indicate care anume valori materiale au fost utilizate precum şi pentru care SRL „Construct Confort” nu a atribuit TVA.

De asemenea, reclamantul consideră ilegală şi constatarea pîrîtului prin care a indicat în Declaraţia privind TVA livrări de servicii de transport la cota zero, care în rezultatul controlului nu s-a confirmat. Mai susţine reclamantul că pîrîtul nu a ţinut cont nici de faptul că agentul economic poate efectua servicii de transport nu doar cu mijloacele proprii, dar şi în virtutea unor raporturi obligaţionale prevăzute de Codul civil şi că nu a avut posibilitate de a aduce dovezi în acest sens. La fel, reclamantul a invocat că în actul de control nr. 5-654930 din 15.11.2012 nu sunt indicate operaţiunile de organizare, desfăşurare şi obţinere a rezultatelor controlului şi consideră că în decizia contestată colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni sunt obligaţi să prezinte nu doar încălcarea care ar fi avut loc, dar şi informaţia care a servit ca bază pentru stabilirea acestui fapt.

Reiterează şi faptul că ne dorinţa reclamantului de a intra în conflict cu organul fiscal l-a determinat să achite sancţiunea fiscală, dar acest fapt nicidecum nu poate fi interpretat ca o recunoaştere a legalităţii deciziei nr.288/86-3-560 din 23.11.2012 şi în nici într-un caz nu presupune epuizarea caracterului prejudiciabil al acţiunii înaintate. La data de 21 iunie 2013 SRL „Construct Confort” a depus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei nr. 129/86-3-52 din 29.03.2013 în partea menţinută prin decizia din 169/86-3-52 din 22.05.2013 ambele fiind emise de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni.

În argumentarea cererii înaintate, reclamantul a invocat că, la 31 ianuarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni a întocmit actul de control nr. 3-500194 ca rezultat al efectuării controlului în perioada de timp cuprinsă între 28.12.2012 - 31.01.2013 la SRL „Construct Confort”, iar la 29 martie 2013 a fost emisă decizia nr. 129/86-3-52 prin care societatea a fost obligată de a achita TVA la buget în sumă de 627788 lei; majorări de întîrziere în mărime de 28388 lei; amenda în valoare de 188336 lei şi amenda de 46800 lei.

Nefiind de acord cu actul de control întocmit şi cu decizia nr. 129/86-3-52 din 29.03.2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni, la data de 22.04.2013 reclamantul a depus contestaţie privind sancţiunile aplicate societăţii, iar prin decizia nr. 169/86-3-52 din 22.05.2013 a fost anulat pct. II şi pct. III al deciziei nr.129/86-3- 52 din 29.03.2013 în partea ce ţine de aplicarea penalităţii în mărime de 28388 lei şi a amenzii în sumă de 188336 lei. Reclamantul consideră neîntemeiate sancţiunile aplicate în privinţa SRL „Construct-Confort” care au rămas în vigoare după emiterea deciziei nr.169/86-3-52 din 22 mai 2013. A invocat că toate activităţile companiei corespund în totalmente Legii contabilităţii nr. 113 din 27.04.2007, iar colaboratorii organului fiscal nu au ţinut cont de toate materialele contabile şi neavînd suport probatoriu au ajuns la concluzia încălcării de către agentul economic a legislaţiei fiscale.

Afirmă că în actul de control nr. 3-500194 din 31 ianuarie 2013 nu este reflectată starea raporturilor obligaţiilor contractuale, care apar în virtutea prevederilor art.102 Cod fiscal, din care se desprinde şi necesitatea prezenţei raporturilor, serviciilor şi produselor livrate la cele achiziţionate, fiind reflectate doar livrările. La caz, menţionează că în urma tranzacţiilor menţionate statului nu i-a fost cauzat vre-un prejudiciu, prin neachitarea cărorva impozite sau taxe, deoarece SRL „Construct-Confort” a achitat banii pentru serviciile prestate, acestea fiind confirmate prin achitarea TVA, conform cotelor stabilite şi indicate în toate facturile fiscale. Prin încheierea din 05.09.2012 a judecătoriei Străşeni pricinile civile indicate mai sus au fost conexate pentru judecare într-o singură procedură.

Prin hotărîrea din 26 decembrie 2013 a judecătoriei Străşeni a fost admisă cererea depusă de SRL „Construct Confort”; s-a anulat decizia nr. 288/86-3-560 din 23.11.2012 şi decizia nr. 129/86-3-52 din 29.03.2013 în partea menţinută prin decizia nr. 169/86-3-52 din 22.05.2013 a Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni. Prin încheierea din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău a fost restituit apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni ca depus în afara termenului legal. La data de 09 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni a depus recurs împotriva încheierii instanţei de apel. În motivarea cererii recurentul a invocat că instanţa de apel a încălcat procedura examinării cauzei date.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii pentru judecarea apelului în fond din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel, iar art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, indică că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Din materialele cauzei s-a constatat că prin încheierea din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, a fost respins apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni ca depus în afara termenului legal. Instanţa de recurs reţine că, încheierea instanţei de apel este una ilegală şi emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu poate fi menţinută.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele dosarului în cumul cu concluziile expuse în încheierea instanţei de apel a constatat că, dispozitivul hotărîrii a fost pronunţat de către judecătoria Străşeni la data de din 26.12.2013. La data de 05.02.2014 Inspectoratul Fiscal Străşeni a depus apel împotriva hotărîrii instanţei de fond (f.d.100). Conform materialelor cauzei, la data de 16.04.2014 Curtea de Apel Chişinău a transmis participanţilor la proces citaţii înştiinţîndu-i despre faptul că judecarea apelului va avea loc la data de 21.05.2014 (f.d.109).

Ulterior, în şedinţele de judecată din 21.05.2014, 28.05.2014, 11.06.2014, 03.09.2014 instanţa de apel a examinat în fond apelul, părţile înaintînd demersuri şi cereri, făcînd explicaţii, instanţa de apel cercetînd materialele cauzei, fapt ce se dovedeşte prin procesele verbale ale şedinţelor de judecată (f.d.116-117, 123, 129- 130). Astfel, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel, după ce a verificat şi a stabilit lipsa temeiurilor de restituire a cererii de apel sau că cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.art.364, 365 CPC, a intentat procedura în apel şi stabilind că pricina este pregătită pentru judecare a numit data, ora şi locul judecării cauzei în ordine de apel înştiinţînd părţile în acest sens.

În conformitate cu art.385 Cod de procedură civilă, instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept: a) să respingă apelul şi să menţină hotărîrea primei instanţe; b) să admită apelul şi să modifice hotărîrea primei instanţe; c) să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, emiţînd o nouă hotărîre; d) să admită apelul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe şi să trimită pricina spre rejudecare în primă instanţă doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile prevăzute la art.388 alin.(1) lit.d) şi i). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de apel poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.388 alin.(1) lit.b); e) să admită apelul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există temeiurile prevăzute la art.265 şi 267. Ca urmare a celor menţionate, Colegiul menţionează că instanţa de apel, după ce a judecat apelul în fond nu mai era în drept să adopte o încheiere, ci o decizie.

Această concluzie este întemeiată atît pe prevederile art.385 Cod de procedură civilă, cît şi pe prevederile art.14 alin.(5) CPC, conform cărora, dispoziţia judecătorească prin care se soluţionează fondul apelului şi recursului se emite în formă de decizie, iar la soluţionarea problemelor prin care nu se rezolvă fondul apelului şi recursului, dispoziţia se emite în formă de încheiere. În asemenea situaţie, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţa de apel a interpretat în mod eronat şi a aplicat greşit prevederile legii procesuale, emiţînd un act de dispoziţie fără a ţine cont de fazele procesului civil.

Distinct de cele enunţate, completului Colegiului civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral încheierea instanţei de apel, a admite cererea de repunere în termen a apelului declarat şi de a restitui pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni. Se casează integral încheierea din 03 septembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Construct Confort” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni cu privire la anularea actelor administrative.

Se restituie pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea apelului în fond. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală