3ra-736/15 — Contestarea actului administrativ

Prima instanță, jud.: D. Mîrzenco dosarul nr. 3ra-736/2015 Instanța de apel, jud.: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Construct Confort”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Construct Confort” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni și casată integral hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 26 decembrie 2013 cu emiterea unei hotărîri de respingere a acţiunii c o n s t a t a t ă : La 24 decembrie 2012 SRL „Construct Confort” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni privind anularea deciziei nr. 288/86-3-560 din 23 noiembrie 2012. În motivarea acţiunii a invocat că, colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni au efectuat un control fiscal la SRL „Construct Confort” în privinţa calculării şi achitării în buget a TVA pentru perioada 01 iulie 2011 – 30 septembrie 2012. În cadrul controlului fiscal a fost întocmit actul de control nr. 5-654930 din 15 noiembrie 2012,

potrivit căruia s-a stabilit comiterea încălcării art. art. 95, 101, 108, 117 Cod fiscal şi anume prin faptul că agentul economic în lipsa obiectului impozabil a reflectat în declaraţiile TVA la valoarea livrărilor sume care nu au constituit livrări de mărfuri sau servicii, neîntemeiat eliberînd facturi fiscale, fapt ce a contribuit la majorarea neîntemeiată a TVA aferentă livrărilor cu 7668551 lei şi eliberarea facturilor în 164 de cazuri.

Potrivit aceluiaşi act de control s-ar fi încălcat şi art. art. 96, art.101 alin.(l), 108 alin.(5), 102 alin.(l), alin.(4), alin.(6) Cod fiscal, prin faptul că ar fi atribuit la trecerea în cont a TVA pe valori materiale care nu au fost utilizate pentru efectuarea livrărilor în perioadele fiscale şi anume decembrie 2011, aprilie - septembrie 2012. Susţine reclamantul că din conţinutul actului de control emis, rezultă şi 6 cazuri de erori privind întocmirea declaraţiilor privind TVA pentru perioadele fiscale decembrie 2011, aprilie - septembrie 2012 şi 3 cazuri de erori pentru întocmirea anexelor la declaraţiile privind TVA pentru perioadele fiscale aprilie 2012, iunie 2012 şi iulie 2012. De asemenea, a invocat reclamantul că în actul de control contestat s-a menţionat despre 3 formulare de facturi fiscale care au fost întocmite cu încălcarea modului de completare a formularului tipizat de document primar cu regim special „factură fiscală”, aprobat prin ordinul Departamentului Statistic şi Sociologie a Ministerului Finanţelor nr. 32 din 11 martie 2002. Colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni au mai indicat că SRL „Construct Confort” a diminuat spre plata la buget pentru perioada fiscală mai 2012 cu 87325 lei şi perioada fiscală septembrie 2012 cu 115 770 lei, iar în perioada fiscală august 2012 contribuabilul a calculat mai mult cu 6850 lei.

Aceste erori fiind incluse şi în decizia nr. 288/86-3- 560 din 23 noiembrie 2012. Consideră reclamantul că decizia nr. 288/86-3-560 din 23 noiembrie 2012 este ilegală, fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite, iar anularea acestei decizii derivă din faptul că la emiterea ei nu au fost respectate prescripţiile normative, precum şi nejustificat au fost afectate interesele reclamantului. La fel, de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni a fost încălcată şi procedura de emitere a deciziei contestate, deoarece actul de control nr. 5-654930 a fost emis la 15 noiembrie 2012, iar decizia contestată la 23 noiembrie 2012, adică peste 8 zile din momentul emiterii actului de control.

Astfel, contribuabilul fiind lipsit de orice mijloc de apărare. Afirmă reclamantul că toate sumele lucrărilor executate au fost reflectate de către contribuabil în facturi fiscale, cu aplicarea TVA, iar drept rezultat al întocmirii facturilor, contribuabilul a fost obligat să achite TVA. Totodată, în conformitate cu art. 115 Cod fiscal, contribuabilul este obligat să prezinte declaraţiile privind TVA. La caz, reclamantul a invocat că conform normei imperative sus citate, SRL „Construct Confort” a prestat servicii, fiind întocmite şi acte de primire-predare, a prezentat şi declaraţii în acest sens, iar unica omisiune referitoare la reflectarea raporturilor juridice cu terţii sau cu persoanele angajate, nu poate duce la concluzia neexecutării de facto a lucrărilor.

Aceste omisiuni nu pot influenţa raporturile dintre contribuabili şi Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni în privinţa calculării şi achitării TVA. Ori, SRL „Construct Confort” a respectat în totalitate prevederile art.102 alin. (1) Cod fiscal, potrivit căruia în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. art. 112, 1121 Cod fiscal li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Reclamantul consideră nejustificată concluzia indicată în actul de control, precum că ar fi atribuit trecerea în cont a TVA pe valori materiale care nu au fost utilizate pentru efectuare livrărilor, deoarece de către organul fiscal nu au fost indicate care anume valori materiale au fost utilizate precum şi pentru care SRL „Construct Confort” nu a atribuit TVA.

De asemenea, reclamantul consideră ilegală şi constatarea pîrîtului prin care a indicat în Declaraţia privind TVA livrări de servicii de transport la cota zero, care în rezultatul controlului nu s-a confirmat. Mai susţine reclamantul că pîrîtul nu a ţinut cont nici de faptul că agentul economic poate efectua servicii de transport nu doar cu mijloacele proprii, dar şi în virtutea unor raporturi obligaţionale prevăzute de Codul civil şi că nu a avut posibilitate de a aduce dovezi în acest sens. La fel, reclamantul a invocat că în actul de control nr. 5-654930 din 15 noiembrie 2012 nu sunt indicate operaţiunile de organizare, desfăşurare şi obţinere a rezultatelor controlului şi consideră că în decizia contestată colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni sunt obligaţi să prezinte nu doar încălcarea care ar fi avut loc, dar şi informaţia care a servit ca bază pentru stabilirea acestui fapt.

Reiterează şi faptul că ne dorinţa reclamantului de a intra în conflict cu organul fiscal l-a determinat să achite sancţiunea fiscală, dar acest fapt nicidecum nu poate fi interpretat ca o recunoașterea a legalităţii deciziei nr. 288/86-3-560 din 23 noiembrie 2012 şi în nici într-un caz nu presupune epuizarea caracterului prejudiciabil al acţiunii înaintate. La data de 21 iunie 2013 SRL „Construct Confort” a depus cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea deciziei nr. 129/86-3-52 din 29 martie 2013 în partea menţinută prin decizia din 169/86-3-52 din 22 mai 2013 ambele fiind emise de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni.

În argumentarea cererii înaintate, reclamantul a invocat că, la 31 ianuarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni a întocmit actul de control nr. 3-500194 ca rezultat al efectuării controlului în perioada de timp cuprinsă între 28 decembrie 2012 – 31 ianuarie 2013 la SRL „Construct Confort”, iar la 29 martie 2013 a fost emisă decizia nr. 129/86-3-52 prin care societatea a fost obligată de a achita TVA la buget în sumă de 627788 lei; majorări de întîrziere în mărime de 28388 lei; amenda în valoare de 188336 lei şi amenda de 46800 lei.

Nefiind de acord cu actul de control întocmit şi cu decizia nr. 129/86-3-52 din 29 martie 2013 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni, la data de 22 aprilie 2013 reclamantul a depus contestaţie privind sancţiunile aplicate societăţii, iar prin decizia nr. 169/86-3-52 din 22.05.2013 a fost anulat pct. II şi pct. III al deciziei nr.129/86-3- 52 din 29 martie 2013 în partea ce ţine de aplicarea penalităţii în mărime de 28388 lei şi a amenzii în sumă de 188336 lei. Reclamantul consideră neîntemeiate sancţiunile aplicate în privinţa SRL „Construct-Confort” care au rămas în vigoare după emiterea deciziei nr.169/86-3-52 din 22 mai 2013. A invocat că toate activităţile companiei corespund în totalmente Legii contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007, iar colaboratorii organului fiscal nu au ţinut cont de toate materialele contabile şi neavînd suport probatoriu au ajuns la concluzia încălcării de către agentul economic a legislaţiei fiscale.

Afirmă că în actul de control nr. 3-500194 din 31 ianuarie 2013 nu este reflectată starea raporturilor obligaţiilor contractuale, care apar în virtutea prevederilor art.102 Cod fiscal, din care se desprinde şi necesitatea prezenţei raporturilor, serviciilor şi produselor livrate la cele achiziţionate, fiind reflectate doar livrările. La caz, menţionează că în urma tranzacţiilor menţionate statului nu i-a fost cauzat vre-un prejudiciu, prin neachitarea cărorva impozite sau taxe, deoarece SRL „Construct-Confort” a achitat banii pentru serviciile prestate, acestea fiind confirmate prin achitarea TVA, conform cotelor stabilite şi indicate în toate facturile fiscale. Prin încheierea din 05 septembrie 2012 a Judecătoriei Străşeni pricinile civile indicate mai sus au fost conexate pentru judecare într-o singură procedură.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 26 decembrie 2013 a fost admisă cererea depusă de SRL „Construct Confort”. A fost anulată decizia nr. 288/86-3-560 din 23 noiembrie 2012 asupra cazului de încălcare fiscală comisă de SRL „Construct Confort”. A fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni nr. 129/86-3-52 din 29 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Construct Confort” în partea menţinută prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Străşeni nr. 169/86-3-52 din 22 mai 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Construct Confort”. La 05 februarie 2015, Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, a depus cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 a fost restituit apelul depus de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni ca depus în afara termenului legal. La 09 septembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni a depus recurs împotriva instanţei de apel din 03 septembrie 2014. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 octombrie 2014 a fost admis recursul Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni, casată integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2014 cu restituirea pricinii pentru judecarea apelului în fond.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2015 a fost admis apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Străşeni şi casată hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 26 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care: A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Construct Confort” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Străşeni cu privire la anularea deciziilor asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale. La 31 martie 2015 SRL „Construct Confort” a declarat recurs împotriva decizie Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menţinerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu soluția luată de instanţa de apel, deoarece a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material, nefiind aplicată legea care trebuia să fie aplicată, totodată fiind încălcate normele de drept procedural.

A mai invocat recurentul că, instanţa de apel a ignorat prevederile Legii contabilităţii nr. 113 din 27 aprilie 2007 şi prevederile art. 102, alin. (6) lit. a) Cod fiscal. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Construct Confort” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC. Astfel, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către SRL „Construct Confort” în esența lor sunt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerințelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Construct Confort” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Construct Confort”, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat