3ra-1077/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 3ra-1077/14 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina către Societatea pe Acţiuni „Apă -Canal Chişinău", APLP 50/269 cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor" în interesele consumatorului Mihalachi Valentina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013 c o n s t a t ă La data de 19 aprilie 2012 Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor" în interesele consumatorului Mihalachi Valentina a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă - Canal Chişinău” şi APLP 50/269, solicitînd obligarea SA „Apă - Canal Chişinău” la încheierea direct cu reclamanta Mihalachi Valentina a unui contract de furnizare a apei potabile şi de încălzire a apartamentului nr. 6 din str. Costiujeni 3/14, mun. Chişinău. Prin cererea de concretizare a cerinţelor din 17 ianuarie 2013, suplimentar a mai solicitat reclamanta, încasarea de la pîrîţii SA „Apă - Canal Chişinău” şi APLP 50/269 în beneficiul Valentinei Mihalachi prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul indică că pîrîţii ilegal refuză încheierea contractelor de acordare a serviciilor comunale şi necomunale. Invocă că prin Hotărîrea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, furnizorul şi gestionarul blocului sunt obligaţi să încheie cu consumatorul astfel de contracte, cu atît mai mult că de către APLP 50/269 au fost impuse condiţii nefavorabile consumatorului la încheierea contractului, fapt ce creează neegalitatea părţilor în drepturi şi obligaţii şi prin urmare aşa contracte sunt ilegale, astfel prejudiciind drepturile Valentinei Mihalachi, cauzîndu-i şi suferinţe morale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 octombrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Asociaţia Obştească „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, a fost respins apelul declarat de AO „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 octombrie 2013. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că reclamanta Mihalachi Valentina, domiciliată în apartamentul nr.6 din str. Costiujeni. nr. 3/14, mun.

Chişinău, beneficiază de serviciile de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate prestate de furnizor în baza contractului nr. 510032/01 din 02.11.1999, încheiat între SA „Apă-Canal Chişinău” şi APLP 50/269 - gestionarul acestui bloc de locuinţe, care şi-a asumat obligaţiunile clientului în baza statului şi efectuează lucrări de întreţinere şi deservire tehnică a sistemelor interioare de alimentare cu apă a blocului locativ. Pornind de la aceasta, evidenţa consumului de apă potabilă şi menajeră furnizată locatarilor apartamentelor, din acest bloc, este ţinută de gestionarul fondului de locuinţe, şi ţine de obligaţia gestionarului luarea la evidenţă a contoarelor din apartamentele locatarilor.

Conform art. 21 din Legea privatizării fondului de locuinţe nr. 1324 din 10.03.1993, proprietarii de locuinţă privatizată sunt coposesorii instalaţiilor şi comunicaţiilor inginereşti şi participă la cheltuielile comune de întreţinere a sistemelor inginereşti interioare. Conform art. 12 alin. (3) lit. b) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24.10.2002, operatorii au obligaţia de a servi utilizatorii potrivit contractului încheiat direct cu utilizatorul sau prin intermediul gestionarului. În cazul de faţă, instanţa de apel a constatat că reclamanta beneficiază de serviciile de aprovizionare cu apă şi evacuarea apelor uzate prin intermediul gestionarului APLP 50/269.

Astfel, volumul de apă furnizat locatarilor acestui bloc de locuinţe se calculează, în conformitate cu indicaţiile contorului de apă comun, instalat la branşamentul acestui bloc, după cum prevede pct. 9 alin. (5) din „Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi ne comunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă", aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 2 din 19.02.2002. Conform art. 12 alin. (6) al Legii privind protecţia consumatorului nr. 105/2003, prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, inclusiv a serviciilor comunale, să utilizeze mijloace de măsurare proprii, adecvate, legalizate, verificate metrologic în modul stabilit, conform cerinţelor prescrise.

Instanţa de apel a constatat că astfel de servicii au fost prestate de către furnizor la branşamentele blocului locativ, locul predării/recepţionării serviciilor, adică la hotarul de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă, unde au fost preluate de către gestionar. Prin urmare, SA „Apă-Canal” respectă prevederile invocate de lege. Referitor la cerinţa reclamantei de obligare a SA „Apă - Canal Chişinău” la încheierea unui contract de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate la locul de consum str. Costiujeni, 3, nr. 14, ap.6, instanţa de apel a menţionat că reclamanta nu poate interveni ca consumator particular în raportul bilateral stabilit între SA „Apă - Canal Chişinău" şi APLP 50/269, deoarece alimentarea cu apă a blocului de locuinţe se efectuează printr-un singur branşament, după cum prevede Regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare din mun.

Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 5/4 din 25. 03.2008. Instanţa de apel a reţinut că reclamanta, contrar prevederilor art. 118 alin.(l) CPC, nu a prezentat instanţei de judecată probe concludente, prin care ar fi probat argumentele sale în confirmarea faptului că APLP 50/269 refuză să încheie contract particular cu reclamanta de oferire a serviciilor locativ ne comunale. Astfel, cerinţele privind obligarea pîrîţilor la încheierea contractului îşi pierd suportul. Referitor la prejudiciul moral pretins, reieşind din faptul că nu au fost prezentate careva probe ce ar confirma existenţa suferinţelor create de pîrîţi, instanţa de apel a considerat pretenţiile la acest capitol ca fiind nefondate.

La 04 iulie 2014 AO „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel. În motivarea recursului s-a invocat că concluziile instanţei de apel expuse în decizie vin în contradicţie cu normele de drept, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către AO „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs , în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, 4 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de „Protecţia Consumatorilor” în interesele consumatorului Mihalachi Valentina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5