3ra-1087/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Pruteanu dosarul nr. 3ra-1087/14 instanţa de apel: N. Budăi, V. Pruteanu, A. Pahopol ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Abou Elkhir Mahomed, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Abou Elkhir Mohamed către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele RM privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de scoatere de pe rol a acţiunii. c o n s t a t ă La data de 15 februarie 2013 Abou Elkhir Mohamed, a depus cerere de chemare în judecată către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele RM privind contestarea actului administrativ. In motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că s-a născut la 08 decembrie 1969 în oraşul Moderiat Eltahrir din Egipt. A trăit în Egipt cu act de călătorie egiptean pentru refugiaţi palestinieni. A terminat studiile în 1987 la şcoala liceală din Alarish (Egipt). în anul 1991 a absolvit facultatea de comerţ şi management din oraşul Port Said (Egipt). Din 1993 până în 2001 s-a aflat pe teritoriul României, unde a lucrat în calitate de comerciant.

In anul 1994 s-a căsătorit cu o cetăţeancă palestiniană, cu care are trei copii - Ehdaa , născută la 07 august 1995, Iman, născut la 25 mai 2001- ambele născute în Egipt şi Momen, născut la 18 martie 2000 în România. La sfârşitul anului 2000, familia a plecat in Egipt, iar el, pe data de 01 februarie 2001, a venit în Moldova. Găsindu-şi un loc de muncă asigurat, autorităţile moldoveneşti i-au eliberat permis de şedere pe doi ani, oferindu-i posibilitatea de a munci. După această perioadă, nu au mai fost acordate vize de şedere pentru palestinienii - posesori de acte de călătorie, ceea ce 1-a determinat să solicite azil. La moment are statut de refugiat şi deţine un buletin de identitate. De la data de 01 februarie 2001 nu a avut ieşiri şi intrări în/din ţară.

În prezent este căsătorit cu cetăţeancă Republicii Moldova, Tâlmaci Tatiana Alexandru, împreună cu care a procurat un imobil pentru a construi o casă. Doreşte să obţină cetăţenia Republicii Moldova, pentru că trăieşte pe teritoriul ţării de foarte mult timp şi se simte membrul familiei, care se numeşte societatea moldovenească, mai ales, că se consideră integrat în Moldova din toate punctele de vedere - moral, social, material, cunoaşte limba de stat şi are surse legale de existenţă dar nu are cetăţenia Republicii Moldova , care este a doua lui patrie unde doreşte să trăiască mai departe . Reclamantul mai invocă, că şi-a creat o afacere în domeniul vânzării-cumpărării şi exportării de autocamioane şi piese de schimb, prin ce contribuie, la fel ca şi cetăţenii ţării, la bugetul de stat, plătind toate impozitele şi taxele prevăzute de legislaţie.

In anul 2011, în vederea dobândirii cetăţeniei Republicii Moldova prin naturalizare, a depus dosarul complet, în conformitate cu prevederile legii la autorităţile competente din cadrul Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor (MTIC). La data de 16.01.2013 a fost informat, că în conformitate cu hotărârea nr. 5 din 17 decembrie 2012 a Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, i-a fost refuzată acordarea cetăţeniei Republicii Moldova. Solicită reclamantul, anularea hotărîrii nr.5 din 17.12.2012 de refuz în acordarea cetăţeniei Republicii Moldova cet. Abou Elkhir Mohamed şi a obliga Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova să acorde aviz pozitiv cererii de dobîndire a cetăţeniei Republicii Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 16 decembrie 2013, acţiunea s-a admis parţial, s-a anulat hotărîrea de refuz în acordarea cetăţeniei Republicii Moldova nr. 5 din 17 decembrie 2012 a Comisiei pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, s- a remis cererea reclamantului Abou Elkhir Mohamed privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova în Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele RM pentru examinare în conformitate cu prevederile Legii cetăţeniei RM nr. 1024 din 02 iunie 2000. 2 Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Aparatul Preşedintelui RM a declarat apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 a fost admis apelul declarat de Aparatul Preşedintelui RM, casată hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost scoasă de pe rol. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a constatat că la 21 ianuarie 2013 apelantul a depus la Preşedinţia RM rugămintea privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova. Prin răspunsul Aparatului Preşedintelui RM nr. 06/5-01-11 din 22 februarie 2013 apelantului i s-a comunicat că rugămintea de a dobîndi cetăţenia Republicii Moldova a fost examinată de Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, aceasta fiind respinsă, dar potrivit art. art. 17 şi 20 din Legea cetăţeniei RM este în drept să adreseze Preşedintelui RM o nouă cerere privind acordarea cetăţeniei RM.

Procedura dobîndirii cetăţeniei RM este reglementată de art. art. 32-33 din Legea cetăţeniei RM, conform căreia cererea privind dobîndirea cetăţeniei se întocmeşte după o cerere-chestionar de o formă stabilită de Guvern, se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune personal la organul teritorial al Ministerului Tehnologiei Informaţionale şi Comunicaţiilor în a cărei rază îşi are domiciliul solicitantul. Prin prisma art. 14 alin. (1) din această lege, legiuitorul impune persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ sarcina de a solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 2 din legea menţionată, cerere prealabilă reprezintă o cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ. In sensul normei citate, actul administrativ poate fi reexaminat nu numai de organul ierarhic superior, ci şi de autoritatea emitentă, la caz, de Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. La caz, instanţa de apel a reţinut că reclamantul-apelant nu a contestat cu cerere prealabilă actul administrativ contestat. Or, conform art. 267 lit. a) CPC, instanţa judecătorească va scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

3 La 30 iunie 2014 Abou Elkhir Mohamed a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material, interpretînd eronat legea. Menţionează că instanţa de apel a constatat că reclamantul nu a solicitat printr-o cerere prealabilă anularea hotărîrii nr. 5 din 17 decembrie 2012, deşi au fost prezentate înscrisuri prin care reclamantul a încercat, prealabil adresării în judecată, să soluţioneze litigiul apărut şi drept dovadă serveşte copia adresării (cu titlu Rugăminte) către Comisie şi răspunsul primit.

La fel, recurentul invocă că instanţa de apel a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces. În acest sens, recurentul menţionează că cererea de chemare în judecată a fost adresată către Comisia pentru problemele cetăţeniei şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova. Invocă că nu a atacat careva decizie a Aparatului Preşedintelui RM sau careva decizie a Preşedintelui RM. Curtea de Apel Chişinău a examinat apelul depus de aparatul Preşedintelui RM, deşi acesta nu este parte la proces. Apel putea declara doar un reprezentat cu mandat delegat de intimat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Abou Elkhir Mahomed nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Instanţa de recurs consideră necesar de a se expune asupra argumentului recurentului, precum că dînsul a depus contestat cu cerere prealabilă actul administrativ contestat.

Astfel, materialele dosarului nu conţin probe privind respectarea de către recurent a procedurii prevăzute prin lege de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară. Recurentul a înaintat în adresa instituţiei prezidenţiale o „Rugăminte privind acordarea cetăţeniei Republicii Moldova”, prin care a solicitat de a fi admisă rugămintea respectivă de acordare a cetăţeniei. „Rugămintea” este întemeiată pe prevederile art. 17 din Legea cetăţeniei RM care prevăd condiţiile naturalizării. În textul „Rugăminţii” nu se conţine nici o trimitere 4 la prevederile Legii contenciosului administrativ, fiind astfel neconformă cu legislaţia în vigoare şi nu poate fi considerată drept o cerere prealabilă.

Mai mult, ca atît, răspunsul instituţiei prezidenţiale nu este un răspuns la o cerere prealabilă de soluţionare a litigiului în condiţiile art. 267 lit.a) CPC, ci este un caracteristic unei scrisori/adresări ordinare sub formă de „rugăminte” a recurentului. Nu pot fi reţinute nici argumentele recurentului, precum că Curtea de Apel Chişinău examinînd apelul depus de aparatul Preşedintelui RM, deşi acesta nu este parte la proces, a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces, iar apel putea declara doar un reprezentat cu mandat delegat de intimat. La acest segment, instanţa de recurs menţionează că Comisia pentru problemele cetăţenilor şi acordării de azil politic de pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova are un rol consultativ, astfel, încît, personalitatea juridică necesară pentru a mandata un delegat.

În opinia instanţei de recurs, Aparatul Preşedintelui RM poate fi parte în proces în astfel de cazuri. Or, conform art. 1 din Regulamentului Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 47 din 27 aprilie 2012, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova este autoritatea publică care asigură asistenţa organizatorică, juridică, informaţională şi tehnică a activităţii Preşedintelui Republicii Moldova în vederea exercitării de către acesta a prerogativelor prevăzute de Constituţie şi alte legi. Iar conform art. 7 din regulament Întru exercitarea de către Preşedintele Republicii Moldova a prerogativelor prevăzute de Constituţie şi de alte legi, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova asigură reprezentarea Preşedintelui Republicii Moldova în raporturile cu alte autorităţi publice, cu mass-media, cu publicul, precum şi în instanţele judecătoreşti.

Astfel, analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs , în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. 5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Abou Elkhir Mahomed ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Abou Elkhir Mahomed se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 6