3ra-1007/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: N. Vascan dosarul nr. 3ra-1007/13 DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Mahgoub Magdi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mahgoub Magdi împotriva Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 01 octombrie 2012 Mahgoub Magdi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că este cetăţean al Sudanului, născut la 28 aprilie 1976 în or. Farig (Sudan), musulman de religie, având studii superioare nefinisate în medicină, doi copii minori născuţi pe teritoriul Moldovei. A intrat pe teritoriul Republicii Moldova la 10 octombrie 2000, în baza vizei valabile eliberate de către ambasada Moldovei la Bucureşti, la 02 iulie 2012 adresându-se către Direcţia Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne cu o cerere privind acordarea unei forme de protecţie pe teritoriul Moldovei, în susţinerea identităţii prezentând copia paşaportului naţional, eliberat la 23 august 1999 de către Ministerul Afacerilor Interne al Sudanului, or.

Khartoum, prelungit de două ori în anul 2001 şi 2004 de către reprezentanţa diplomatică a Sudanului la Bucureşti, originalul actului de identitate fiind sustras de către persoane necunoscute. Menţionează că motivul principal al solicitării sale de a-i fi acordată una din formele protecţiei de azil este faptul că în anul 1999 în capitala Sudanului or. Khartoum a fost reţinut de către forţele de ordine pe zece zile în urma unor proteste studenţeşti la care a participat împotriva refuzului autorităţilor de a scuti studenţii de la serviciul militar pe perioada studiilor, în urma reîntoarcerii sale acasă el urmând a fi supravegheat în continuare de către organele de securitate.

1 Indică reclamantul că nu dispune de un act de identitate valabil, care să-i permită să se angajeze în câmpul muncii sau să închirieze o locuinţă pe teritoriul Moldovei, iar în ţara de origine el nu se poate întoarce de asemenea deoarece în localitatea de baştină Farig se edifică un rezervor mare de apă în perimetrul loturilor de teren expropriate şi necompensate de către autorităţi, iar în capitala Khartoum, unde a locuit anterior, el nu are domiciliu şi rude. Prin decizia Şefului adjunct al Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne nr. 124/12/DR din 09 august 2012 cererea lui Mahgoub Magdi privind acordarea protecţiei umanitare pe teritoriul Moldovei a fost respinsă ca evident nefondată.

Consideră că situaţia economică şi politică instabilă şi dificilă din statul Sudan, precum şi situaţia personală în care el se află, constituie motive suficiente în vederea satisfacerii cererii sale privind acordarea protecţiei pe teritoriul Republicii Moldova, refuzul pârâtului fiind unul neîntemeiat. Solicită reclamantul Mahgoub Magdi anularea deciziei Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne nr. 124/12/DR din 09 august 2012 şi acordarea azilului pe teritoriul Moldovei în una din formele de protecţie prevăzute de lege. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 22 februarie 2013 Mahgoub Magdi a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că prima instanţă nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că hotărârea redactată a primei instanţe din 21 decembrie 2012, a fost expediată în adresa recurentului la 11 februarie 2013, în circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen.

La 26 martie 2013 în adresa Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către Mahgoub Magdi cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimatul nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, recursul examinându-se astfel în lipsa referinţei din partea intimatului. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

2 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Conform art. 2 din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008, azilul reprezintă o instituţie juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecţie, acordîndu-i statutul de refugiat, protecţie umanitară, protecţie temporară sau azil politic; solicitantul de azil este străinul care a depus o cerere de azil, nesoluţionată încă printr-o decizie irevocabilă; iar cererea de azil reprezintă o manifestare de voinţă, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte cu certitudine că se solicită o formă de protecţie pe teritoriul Republicii Moldova; Potrivit art. 56 al aceleiaşi Legi, la analizarea cererii de azil, se va ţine cont: a) de vîrsta, de trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, de identitatea, naţionalitatea, ţările şi locurile de reşedinţă anterioare, de cererile anterioare de azil, de rutele de tranzit, documentele de identitate şi de călătorie, de motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecţie; b) de faptele relevante referitoare la ţara de origine, la momentul luării deciziei, inclusiv de legile şi regulamentele din ţara de origine şi de modalitatea în care sînt aplicate; c) de declaraţiile şi documentele relevante prezentate de solicitant,

inclusiv de informaţiile cu privire la faptul dacă a fost supus persecuţiei sau la posibilitatea de a fi persecutat sau expus unui risc serios la întoarcere în ţara de origine; d) de situaţia individuală sau de circumstanţele personale ale solicitantului: reprezintă ele persecuţie sau un risc serios; e) de acţiunile solicitantului, ulterioare părăsirii ţării de origine: au fost ele direcţionate exclusiv sau în principal spre crearea condiţiilor necesare depunerii cererii de azil, evaluării posibilităţii ca aceste acţiuni să conducă la persecuţie sau la cauzarea unui risc serios solicitantului în cazul reîntoarcerii în ţara de origine; f) de existenţa posibilităţii ca solicitantul să beneficieze de protecţia unei alte ţări, a cărei cetăţenie a dobîndit-o.

Potrivit art. 48 din Legea privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008, la evaluarea temerii bine întemeiate de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios, autorităţile competente trebuie să se bazeze atît pe evenimente care au avut loc anterior părăsirii ţării de origine, cît şi pe cele care s-au desfăşurat ulterior părăsirii ţării sale de origine. O temere bine întemeiată de persecuţie sau de a fi expus la un risc serios poate fi cauzată şi de acţiunile desfăşurate de solicitant după părăsirea ţării de origine, în special în cazul în care s-a stabilit că acţiunile respective constituie expresia şi continuarea convingerilor sau a orientărilor pe care le avea în ţara de origine.

Potrivit art. 63 alin. (2) al Legii enunţate, cererea de azil este considerată evident nefondată dacă: a) solicitantul a făcut declaraţii incoerente, contradictorii, puţin plauzibile sau insuficiente, care fac, în mod cert, neconvingătoare afirmaţia sa că a fost supus unor persecuţii; 3 b) solicitantul a depus o cerere ulterioară în care nu invocă noi elemente relevante cu privire la situaţia sa personală ori la situaţia din ţara sa de origine; c) solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal ori şi-a prelungit ilegal şederea şi, fără un motiv valabil, nu s-a prezentat la autorităţi şi/sau nu a depus cerere de azil cît mai curînd posibil, avînd în vedere circumstanţele intrării sale în teritoriu.

Din materialele prezente la dosar, şi anume din anexa la paşaportul naţional RT 0319838 din 03 septembrie 2012 al lui Mahgoub Magdi, copia de pe decizia nr. 124/12/DR din 09 august 2012 emisă de către şeful adjunct al Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne Natalia Guma, copia de pe hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2005, copia de pe încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2006, copia de pe încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 ianuarie 2009, dar şi declaraţiile părţilor, rezultă că recurentul-solicitant al azilului Mahgoub Magdi, născut la 28 aprilie 1976, cetăţean al Sudanului, se află pe teritoriul Republicii Moldova din 10 octombrie 2000, a depus trei cereri privind acordarea azilului în Moldova, şi anume cererea din 15 octombrie 2003 privind acordarea statutului de refugiat, respinsă prin decizia Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil (fosta Direcţie principală pentru refugiaţi) nr. 029/04/NP din 26 februarie 2004, cererea din 28 noiembrie 2005 privind acordarea protecţiei umanitare, respinsă prin decizia Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil nr. 239/06/NP din 15 mai 2006, şi, respectiv, cererea din 02 iulie 2012 privind acordarea unei forme de protecţie din cele prevăzute de Legea privind azilul în Republica Moldova,

respinsă prin decizia contestată a Direcţiei Refugiaţi nr. 124/12/DR din 09 august 2012. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine la cazul litigiului că recurentul-reclamant Mahgoub Magdi a prezentat Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil informaţie contradictorie în cadrul celor trei solicitări de azil ale sale, astfel în cererile din 2003 şi 2006 dânsul a indicat că este născut în or. Khartoum, pe când în prezenta solicitare de azil a menţionat că este născut în or. Farig, în Khartoum el locuind doar ultimii ani înainte de plecarea din ţara de origine Sudan. De asemenea, instanţa de recurs accentuează şi divergenţele între motivele anterioare şi prezente invocate de către recurentul-reclamant în vederea solicitării azilului pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, în cadrul solicitărilor anterioare, Mahgoub Magdi a indicat ca motiv principal în vederea acordării unei forme de protecţie pe teritoriul Moldovei faptul unei posibile înrolări forţate în armată guvernamentală sau grupare rebelă la întoarcere în Sudan, el urmând a fi impus să comită omucideri şi crime; iar în prezenta cerere de azil, recurentul a invocat motivul principal ca fiind reţinerea sa în anul 1999 în capitala Sudanului or. Khartoum de către forţele de ordine în legătură cu protestele studenţeşti, în urma reîntoarcerii acasă el urmând a fi supravegheat în continuare de către organele de securitate.

Mai mult ca atât, recurentul Mahgoub Magdi în cadrul solicitărilor de a-i fi acordat azil şi interviurilor cu autorităţile Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil, a declarat cu referire la faptul întreţinerii raporturilor cu un careva partid politic 4 că din 1988 până în 1997 a fost membru al Partidului Democratic Islamist din Sudan, iar în şedinţa de judecată din 21 decembrie 2012 a mărturisit instanţei de judecată că a fost membru al Partidului islamist sudanez şi ulterior s-a schimbat în Partidul democrat, fiind deschis în ţara de origine un dosar pe acest fapt.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia primei instanţe de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, în condiţiile în care solicitarea lui Mahgoub Magdi de a-i fi acordată una din formele de protecţie prevăzute de art. 16 al Legii privind azilul în Republica Moldova nr. 270 din 18 decembrie 2008 este bazată pe declaraţii contradictorii ale solicitantului şi nu ridică chestiuni privind persecuţii pe motiv de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau o opinie politică.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că individualizarea de către recurent ca fiind acte de persecuţie a reţinerii sale pe un termen de zece zile în anul 1999 de către forţele poliţieneşti în capitala Sudanului Khartoum şi exproprierea terenurilor fără a fi achitate juste compensaţii în localitatea de baştină Farig, este una prematură, în condiţiile în care recurentul Mahgoub Magdi a fost eliberat din stare de arest şi a părăsit ţara de origine în mod legitim, iar eventuala confiscare a terenurilor locuitorilor or. Farig în nici un mod nu poate afecta situaţia solicitantului, din simplu motiv că el nu domiciliază acolo şi nu deţine în proprietate privată careva loturi.

Suplimentar, instanţa de recurs evidenţiază că în cererile repetate de solicitare a azilului recurentul Mahgoub Magdi nu a prezentat careva noi elemente relevante cu privire la situaţia sa personală ori la situaţia din ţara sa de origine, care să justifice acordarea azilului, precum şi că dânsul în perioada anilor 2009 – 2012 a rezidat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că la examinarea pricinii în fond prima instanţă nu a constatat şi elucidat în ansamblu circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, atât Mahgoub Magdi, cât şi intimatul Direcţia Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne neprezentând instanţei spre examinare decizia nr. 110/12/DR din 13 iulie 2012, prin care cererea de azil a lui Mahgoub Magdi este admisă spre o nouă procedură de azil, deoarece este irelevant, la caz obiectul prezentei acţiuni în contencios administrativ fiind decizia ulterioară de respingere a cererii de azil nr. 124/12/DR emisă de intimatul-pârât la 09 august 2012. Astfel, instanţa de recurs conchide că Curtea de Apel Chişinău a evaluat corect probele administrate în proces în raport cu normele juridice aplicate, determinând legalitatea acţiunilor întreprinse de către Direcţia Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne în respingerea cererii de azil depuse de către Mahgoub Magdi ca evident nefondată.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea recurată este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 5 ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Mahgoub Magdi şi de a menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Mahgoub Magdi. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mahgoub Magdi împotriva Direcţiei Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov 6