3ra-1144/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă S. Arnăut dosarul nr. 3ra-1144/13 DECIZIE 31 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Ion Vîlcov, Iurie Şumcov Andrei Harghel, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Malik Jhanghir Malik din Muhammad, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Malik Jhanghir Malik din Muhammad împotriva Direcţiei Refugiaţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 03 iulie 2012, Malik Jhanghir Malik din Muhammad a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Refugiaţi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Malik Jhanghir Malik din Muhammad a indicat că prin decizia Direcţiei Refugiaţi nr. 56/12/DR din 02 aprilie 2012 i-a fost respinsă cererea sa de azil. Decizia menţionată i-a fost comunicată la 01 iunie 2012. La interviu nu i-a fost acordat traducător de limba maternă. Consideră decizia pârâtului ilegală, deoarece este cetăţean al Pakistanului şi a intrat ilegal pe teritoriul Republicii Moldova la 02 februarie 2012, iar la 06 februarie 2012, s-a adresat Direcţiei Refugiaţi cu o cerere privind acordarea unei forme de protecţie civilă în Republica Moldova, pe motiv că în ţara de origine a fost ameninţat cu moartea din partea membrului partidului politic „Partidul Popular „Pakistanez”, care l-au asasinat şi pe tatăl său şi care era reprezentantul său principal al partidului politic „Liga Musulmană-N” în satul natal, reclamantul fiind secretarul său.

Menţionează că după decesul tatălui în luna noiembrie 2011, i-a fost propus să fie ales în calitate de reprezentantul principal al partidului politic „Liga Musulmană-N”, însă a urmat sfatul mamei sale şi a plecat din ţara de origine la familia sa, ce se află în Republica Moldova. În Republica Moldova locuieşte soţia sa Violeta Nicolae Coteţ şi fiul Malik Alim, pe când în ţara sa de origine se află în pericol, deoarece este membru al partidului de opoziţie. Susţine că situaţia în Pakistan este instabilă, pe teritoriul ţării nu se opresc activităţile subversive ale diferitor grupuri extremiste, există conflicte interetnice şi ţinând cont că soţia sa este de religie creştină nu poate locui cu ea în Pakistan, deoarece în permanenţă se află în pericol.

Prin urmare, solicită Malik Jhanghir Malik din Muhammad anularea deciziei Direcţiei refugiaţi nr. 56/12/DR din 02 aprilie 2012 ca fiind ilegală. 2 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 03 aprilie 2013, Malik Jhanghir Malik din Muhammad a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului Malik Jhanghir Malik din Muhammad a invocat că prima instanţă a aplicat şi interpretat eronat normele de drept material.

Menţionează că prima instanţă nu a ţinut cont de motivul solicitării azilului: ameninţarea cu moartea din partea membrilor partidului politic „Partidul Popular Pakistanez”, fiind în cadrul membrilor partidului politic „Liga Musulmană-N” şi candidat la postura de reprezentant principal al partidului menţionat în satul natal, fiind tatăl şi unchiul lui, membrii care au fost asasinaţi de către membrii acestui partid. Mai mult, în ţara sa de origine în mod regulat şi frecvent au loc asasinări politice, religioase, acte teroriste şi violenţă, întreaga ţară este implicată în război intern, fapt confirmat prin diferite articole din ziare, saituri de pe internet. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Prin scrisoarea din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia hotărârii din 08 februarie 2013, iar Malik Jhanghir Malik din Muhammad la 03 aprilie 2013, adică în termenul prevăzut de lege, a înregistrat cererea de recurs. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 23 mai 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele invocate de către Malik Jhanghir Malik din Muhammad în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Din materialele cauzei rezultă că Malik Jhanghir Malik Din Muhammad, cetăţean al Pakistanului, s-a adresat către Direcţia Refugiaţi a Biroului migraţie şi azil cu o cerere de azil în Republica Moldova. Prin decizia Direcţiei Refugiaţi nr. 56/12/DR din 02 aprilie 2012 a fost respinsă cererea de azil (f. d. 9). Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Malik Jhanghir Malik Din Muhammad a solicitat anularea deciziei Direcţiei Refugiaţi nr. 56/12/DR din 02 aprilie 2012. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii.

3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că soluţia dată de prima instanţă este corectă, motivată şi amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi prevederile legale aplicabile la caz. Astfel, conform art. 16 din Legii nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, în condiţiile prezentei legi, pe teritoriul Republicii Moldova persoanei i se acordă una din următoarele forme de protecţie: a) statutul de refugiat; b) protecţie umanitară; c) protecţie temporară; d) azil politic.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea menţionată, statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeţinînd nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.

Conform art. 19 alin. (1) din Legea menţionată, protecţia umanitară se acordă străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi în a cărui privinţă există motive de a crede că, la întoarcere în ţara de origine, va fi expus unui risc serios şi din cauza acestui risc nu poate sau nu doreşte să obţină protecţia acelei ţări.

Conform art. 45 alin. (1) din Legea menţionată, actele considerate ca fiind o persecuţie, în sensul art. 17, trebuie să fie suficient de grave prin natura sau prin repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului, în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art. 15 alin. (2) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale încheiată la Roma la 04 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1292-XII din 21 iulie 1997 sau să reprezinte o multitudine de măsuri, inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt suficient de grave pentru a afecta o persoană în măsura menţionată mai sus Aliniatul (2) al articolului menţionat statuiază că actele de persecuţie care pot fi calificate ca atare potrivit alin. (1) pot să ia forma: a) actelor de violenţă fizică şi psihică, inclusiv a celor de violenţă sexuală; b) măsurilor legale, administrative, poliţieneşti şi/sau judiciare care sînt discriminatorii sau care sînt aplicate într-o manieră discriminatorie; c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporţionate; d) imposibilităţii rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporţionate; e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de conflict,

atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrşirea de infracţiuni sau de acte care cad sub incidenţa clauzelor de excludere prevăzute la art.17; 4 f) actelor sau abuzurilor de discriminare specifice sexelor, precum şi actelor sau abuzurilor de discriminare specifice privind minorii. Concomitent, prin risc serios, în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, se înţelege prezenţa uneia din următoarele situaţii: a) existenţa unei condamnări la pedeapsă capitală sau existenţa pericolului execuţiei; b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate solicitantului în ţara sa de origine; c) ameninţarea gravă şi individuală la viaţa sau la integritatea corporală a unui civil din motive de violenţă generalizată în situaţii de conflict armat internaţional sau intern.

În acest sens, instanţa de recurs menţionează că recurentul nu a făcut dovada faptului că a fost persecutat în ţara sa de origine, iar cele menţionate de el nu se apreciază la nivel de persecuţie, deoarece temerea sa nu este bine întemeiată şi, în caz de întoarcere în ţara sa de origine, nu există probe că va fi supus torturii, tratamentelor inumane şi degradante. Totodată, din materialele cauzei nu s-au constatat riscuri serioase din cauza cărora recurentul nu ar putea să se întoarcă în ţara sa. Pe lângă cele relatate, s-a constatat că, într-adevăr, între membrii partidelor „Partidul Popular Pakistanez” şi „Liga Musulmană Pakistaneză” a existat o relaţie „încordată”, însă această acţiune, la rândul său, nu este suficient de gravă, care s-ar ridica la nivel de persecuţie.

De asemenea, s-a mai constatat că recurentul nu a fost supus în Pakistan unor măsuri ilegale şi abuzive, nu i-au fost încălcate careva drepturi fundamentale ale omului şi nu există o probabilitate rezonabilă că în cazul întoarcerii în Pakistan, să sufere un astfel de tratament, în condiţia în care el niciodată nu a avut probleme cu autorităţile de stat. Totodată, recurentul nu a întâmpinat probleme în ţara sa de origine pe motiv de rasă, naţionalitate, religie, pentru a-l împiedica să locuiască în Pakistan. La caz, se mai reţine că, într-adevăr, pe teritoriul Pakistanului au loc unele incidente soldate cu decesul din rândul populaţiei, însă aceste atacuri au loc în zona de vest al Pakistanului, la hotarele ţării cu Afganistanul, dar recurentul locuieşte în zona de est al ţării, la hotarele cu India, într-o zonă considerată sigură.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a concluzionat că decizia Direcţiei Refugiaţi nr. 56/12/DR din 02 aprilie 2012 este legală şi, prin urmare, temeinic şi legal a respins acţiunea, iar argumentele invocate de către recurent în acest sens sunt neîntemeiate şi de aceea nu pot fi reţinute. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Malik Jhanghir Malik Din Muhammad. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 08 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Malik Jhanghir Malik din Muhammad împotriva Direcţiei Refugiaţi cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iuliana Oprea judecătorul Judecătorii Ion Vîlcov Iurie Şumcov Andrei Harghel Ion Corolevschi