3rh-107/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3rh-107/13 Judecător: L.Popova Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V.Doagă, N.Clima, Iu.Şumcov, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Nicolae Clima, TatianaVieru, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Tufan Şahin, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Tufan Şahin către Direcţia Refugiaţi, cu privire la contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului pretins, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, CONSTATĂ : La 17.10.2012 reclamantul Tufan Şahin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Refugiaţi, solicitînd anularea actului administrativ.

În motivarea cererii reclamantul a indicat, printr-o cerere depusă la 15.08.2012 către Direcţia Refugiaţi, a solicitat acordarea statutului de refugiat. În urma examinării acestei solicitări, a fost emisă la data de 02.10.2012 decizia de refuz de acordare a statutului de refugiat. Cnsideră refuzul neîntemeiat şi contrar legii. În acest sens, reclamantul invocă, că în 1996 în privinţa lui a fost intentat dosar penal din motive de convingeri politice a ideologiei socialiste, iar la 07.03.2007 a fost condamnat de către o instanţa din Istanbul, Turcia la 6 ani şi 3 luni de privaţiune de libertate în baza art. 314/2 Cod penal al Turciei. Conform sentinţei de condamnare, acţiunile lui a fost calificate ca acţiuni teroriste.

Din motivul de persecutare politică din partea autorităţilor Turciei, reclamantul în anul 2009 s-a adresat către autorităţile Romîniei în vederea acordării azilului, însă acestuia i-a fost refuzată acordarea azilului. Îndreptîndu-se către Republica Moldova pentru a solicita azil, la 14.08.2012, a fost reţinut la frontiera Republicii Moldova în baza mandatului de arest eliberat de către autorităţile Turciei din 2009 nr.1343. În INTERPOL autorităţile Turciei au transmis datele în privinţa arestării şi extrădării lui Tufan Şahin la 17.07.2012. Menţionează reclamantul, că nu poate să se întoarcă în ţara de origine, deoarece are temeri bine fundamentate că va fi persecutat pe motive de relegie, el fiind de confesiune - alevi şi nu musulman, că va fi persecutat şi din motive de naţionalitate, el fiind de naţionalitate curdă şi pe motive de apartenenţă la ideologia socialistă, care contravine politicii de stat a Turciei.

În susţinerea acţiunii reclamantul mai aduce datele statistice CEDO, potrivit cărora Turcia a pierdut mai mult de 1000 de cauze cu privire la întrebuinţarea 1 torturii si violentei atît la momentul reţinerii cît si ulterior la deţinerea în penitenciare. Actualmente, 6 deputaţi din actualul parlament al Turciei, 37 de primari, 92 funcţionari din Consiliul Primăriei şi din Consiliul Gubernatorial, 103 jurnalişti, 45 de avocaţi, scriitori şi politologi sunt deţinuţi în închisoare în Turcia, în învinuirea săvîrşirii infracţiunii de terorism. Deasemenea, în privinţa a 30 dintre deputaţii actualului Parlament al Turciei, ai fracţiunii BDP, sunt intentate dosare penale pentru propaganda partidului terorist, membri ai partidului terorist, simpatizare a partidului terorist, unii deja fiind condamnaţi de la 10 la 25 ani privaţiune de libertate, pedeapsă ce urmează a fi executată după expirarea mandatului de deputat.

Deasemenea, partidul АКР ce se afa la guvernare actualmente în Turcia, este un partid religios musulman, care prigoneşte confesiunea ilevi, purtînd o politică dură de prigonire, interzicînd această confesiune pe teritoriul Turciei. Mai indică reclamantul, că unuia dintre complicii de pe dosarul penal, Deniz Yavuz, autorităţile Olandei i-au acordat statutul de refugiat, în baza aceleiaşi sentinţe comune de condamnare la terorisim, pronunţată atît în privinţa lui Tufan Şahin, cît şi în privinţa lui Deniz Yavuz. Menţionează reclamantul, că concluziile pe care se bazează refuzul Direcţiei Refugiaţi, sunt formale, deoarece faptul că Tufan Şahin nu cunoaşte limba sa maternă - kurda, este încă o dovadă a fenomenului politicii de asimilare dusă de către guvernarea Turciei, procesul de instruire fiind obligatoriu în limba turcă, kurzii neavînd dreptul la studierea limbei materne - kurda, în instituţiile de învăţămînt.

Deasemenea este elocvent şi faptul că Tufan Şahin a locuit în or. Istanbul, unde preponderent se vorbeşte limba turcă. Faptul că Tufan Şahin nu cunoaşte sărbătorile „religioase alevi”, nu corespunde realităţii, deoarece în confesiunea Alevi sunt 23 de grupuri etnice, deasemenea aproape de această confesiune sunt şi iiţii şi giaferii, care cred în Aii şi Muhamed. Unii Alevi cred în Aii, alţii în Huseiyn, Abbas, Osman. Deasemenea importanţa cifrelor şi sărbătorilor nu sunt obligatorii şi nu sunt sărbătorite pentru toate comunităţile sau confesiunile Alevi. Tufan Şahin a declarat că ei se roagă în lăcaşe „gem evi” - ele fiind interzise, care diferă de lăcaşele religioase musulmane denumite „cami”.

Solicită reclamantul anularea deciziei Direcţiei Refugiaţi nr.l51/12/DR din 02.10.2012. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012, acţiunea lui Tufan Şahin către Direcţia Refuziaţi a fost respinsă. Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 14 decembrie 2012, Tufan Şahin a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie satisfăcută integral. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, recursul declarat de Tufan Şahin a fost respins şi menţinută hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 26.11.2012. La 11.06.2013 Tufan Şahin a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, solicitînd admiterea acesteia şi casarea deciziei revizuite.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC. În special, revizuentul a menţionat că prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23.04.2013 a fost respins demersul Ministerului Justiţiei privind extrădarea organelor competente ale Turciei a cet. Tufan Şahin. Susţine în acest 2 sens că instanţa a constatat că executarea sentinţei de condamnare nu mai poate fi posibilă, deoarece, potrivit prevedrilor art. 46 CP, persoana nu poate fi trasă la răspunderedacă din ziua comiterii infracţiunii au trecut 10 ani pentru infracţiunile care sunt sancţionate cu maxim 10 ani de închisoare, iar Tufan Şahin a fost condamnat în 2007 pentru fapte care ar fi avut loc în 1996 şi care eventual ar putea fi sancţionate cu închisoare cu maxim pînă la 8 ani.

Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv.

Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC. În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

Din textul cererii de revizuire, înaintate la 11.06.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20.03.2013 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC. Astfel, potrivit art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze 3 că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 23.04.2013 nu se încadrează în temeiul de declarare a revizuirii, prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Or, circumstanţele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată de instanţă, adică să fie determinante pentru judecarea justă a cauzei. Înscrisul prezentat de revizuent nu poate fi reţinut ca atare, deoarece nu este de natură să influienţeze esenţial soluţia revizuită. În speţă, reclamantul-revizuent a înaintat pretenţii vis-a-vis de refuzul autorităţilor de ai acorda statut de refugiat, iar această încheiere vizează doar aspecte ce ţin de extrădare.

Totodată, Colegiul constată că, încheierea prin care s-a refuzat în satisfacerea demersului de extrădare a cet. Turciei Tufan Şahin, nu influienţează în nici un mod soluţia revizuită, or, aceasta nu modifică criteriile de acordare a statutului de refugiat unui străin. Mai mult ca atît, faptele invocate în încheierea prezentată drept temei de revizuire, cum că executarea sentinţei de condamnare nu mai poate fi posibilă, deoarece, potrivit prevedrilor art. 46 CP, persoana nu poate fi trasă la răspunderedacă din ziua comiterii infracţiunii au trecut 10 ani pentru infracţiunile care sunt sancţionate cu maxim 10 ani de închisoare, iar Tufan Şahin a fost condamnat în 2007 pentru fapte care ar fi avut loc în 1996 şi care eventual ar putea fi sancţionate cu închisoare cu maxim pînă la 8 ani, erau cunoscute la momentul examinării şi adoptării deciziei revizuite.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. 4 Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Tufan Şahin împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Tufan Şahin către Direcţia Refugiaţi, cu privire la contestarea actului administrativ şi recunoaşterea dreptului pretins. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5