3ra-135/14 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-135/14 Judecător: Vl. Braşoveanu Curtea de Apel Chişinău Judecători: V.Pruteanu, M,.Guzun, Iu.Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bektaş Aziz Osman, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bektaş Aziz Osman împotriva Biroului Migraţie şi Azil al MAI privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, CONSTATĂ : La 25.01.2013, Bektaş Aziz Osman s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Migraţie şi Azil al MAI, solicitînd anularea deciziei nr. 207/12/DR din 20.12.2012, acordarea statutului de refugiat pe teritoriul Republicii Moldova şi obligarea eliberării buletinului de identitate ca refugiat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 02.07.2012, s-a adresat pîrîtului cu cerere privind acordarea azilului, din motiv de persecutare politică din partea autorităţilor Turciei. La 20.12.2012 a fost emisă decizia de refuz a cererii de azil cu nr.207/12/DR. Cu decizia a făcut cunoştinţă la 04.01.2013. Susţine că are temeri întemeiate că va fi persecutat pe motiv de naţionalitate, fiind de naţionalitate kurd şi pe motive de apartenenţă la o anumită opinie politică, la ideologia Partidului Păcii şi Democraţiei, care contravine politicii de stat a Turciei. Există riscul real al persecutării pe motiv de naţionalitate la eventuala revenire în Turcia. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 iunie 2013, acţiunea înaintată de Bektaş Aziz Osman împotriva Biroului Migraţie şi Azil al MAI a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a invocat prevederile art. 17 alin. (1), 45 alin. (2) din Legea privind azilul în RM nr. 270 din 18.12.2008, art. 1 alin. (2) al Convenţiei privind statutul refugiaţilor din 28.07.1951, menţionînd că reclamantul nu a probat că este persecutat anume pentru naţionalitatea şi opinia politică pe care o are, iar pentru a se acorda statutul de refugiat unui străin, trebuie să existe temeri bine întemeiate de a fi persecutat în ţara de origine pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un grup social sau pentru opiniile sale politice.

1 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Bektaş Aziz Osman a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de Bektaş Aziz Osman şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 05 iunie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 11 decembrie 2013, Bektaş Aziz Osman a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 iunie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurentul a invocat argumentele expuse şi în cererea de apel, menţionînd că instanţele au examinat superficial litigiul. În speţă, Bektaş Aziz Osman a susţinut că informaţia SIS este ilegală, deoarece intzimatul trebuia să efectuieze verificările prin intermediul organizaţiilor non-guvernamentale, pentru a nu desecretiza locul aflării solicitantului de azil de către ţara de origine.

Mai susţine că Legea cu privire la azil nu indică că scopul imediat într-o ţară trebuie să fie cel de azil în cazul solicitării azilului, acest scop poate apărea ulterior, în dependenţă de circumstanţele respectiv în perioada de depunere a cererii. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a 2 deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Bektaş Aziz Osman, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bektaş Aziz Osman ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Bektaş Aziz Osman, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Bektaş Aziz Osman împotriva Biroului Migraţie şi Azil al MAI privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3