3r-305/14 — Anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3r-305/14 Judecător: D. Chistol Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Panov DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță examinînd recursul declarat de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Kim Raman împotriva Direcţiei Azil şi Integrare a Biroului Migrație şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de Kim Raman prin intermediul reprezentantului său avocatul Şevciuc Ștefan, c o n s t a t ă : La 17 octombrie 2013, Kim Raman s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Azil şi Integrare a Biroului Migrație şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea Deciziei cu nr. 136/13/ DAI din 16 august 2013 emisă în privinţa sa, prin care i-a fost respinsă cererea de azil şi solicită acordarea statutului de refugiat în Republica Moldova.

Întru argumentarea cerinţelor sale reclamantul pe dosar a relatat faptul că, la data de 17 septembrie 2013 prin decizia Direcţiei Azil şi Integrare nr. 136/13/ DAI din 16 august 2013, i-a fost respinsă cererea de azil (nr. 05MD000886) de acordare a statutului de refugiat, totodată stabilindu-se că nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea protecției umanitare conform Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în RM. Reclamantul a mai menţionat că, nu este de acord cu Decizia dată, o consideră ca fiind neîntemeiată şi pasibilă anulării cu emiterea unei noi hotărîri prin care să i se acorde statutul de refugiat, relatînd faptul că s-a născut la data de 10 septembrie 1965 în Uzbekistan, regiunea Surkhandrarya oraşul Termez, este cetățean al Uzbekistanului, de naționalitate coreean şi de religie creștin.

Suplimentar reclamantul a menţionat faptul că în țara sa natală a fost căsătorit cu Kim Aliona, aveau doi copii şi locuiau în Tașkent capitala statului Uzbekistan, invocînd faptul că, avea un chioșc, care îi aparținea cu drept de proprietate şi se ocupa cu vînzarea şi reparația consolelor de jocuri „Playstation”, iar din cauza concurenței mari în zona pieței, acestuia i s-a propus să-şi strîngă afacerea şi să plece în parte, în caz contrar va avea probleme. Neavînd posibilitate financiară nici unde să plece, a rămas în continuare să activeze în acel chioșc, iar ca rezultat al neconformării cerinţelor solicitate, acesta a început a fi persecutat de forțele interne ale Uzbekistanului şi de concurenți.

În final acestuia i-au şi intentat un dosar penal pentru posesie de heroină. Mai menţionează reclamantul că fratele unuia din concurenți era șeful unui comisariat de poliţie din Tașkent. Reclamantul a mai menţionat faptul că, pe parcursul anchetei a fost reţinut şi s-a aflat în izolator pe o perioadă de patru luni, însă înainte de a fi reţinut a fost bătut cu cruzime de aceste persoane şi maltratat, fapt confirmat prin cicatricele rămase pe faţă. După ce a ajuns dosarul în instanţa de judecată, reclamantul a fost achitat şi eliberat, menţionînd că a avut loc şi o tentativă de incendiere a chioșcului, dar care a eșuat, astfel a cedat presiunilor şi a vîndut chioșcul concurenților săi, înrăutăţindu-şi şi mai mult situaţia grea de la acel moment.

Suplimentar reclamantul a invocat faptul că, un alt factor care l-a impus să-şi caute o viață mai bună în afara ţării a fost şi religia deoarece musulmanii din Uzbekistan îl impuneau să se convertească în religia lor. Reclamantul a menţionat faptul că, în anul 2002, din cauza situației materiale precare, problemelor pe care le avea cu forțele interne și concurenții, din motiv că în anul 1998 soţia 1-a părăsit şi s-a mutat cu traiul în Federaţia Rusă, iar el a fost nevoit să plece peste hotarele țării la muncă, iar mai întîi a mers la muncă în Federaţia Rusă or. Moscova unde a rezistat aproximativ timp de 8 luni timp în care a lucrat în calitate de constructor, iar la finele anului 2002 a făcut cunoştinţă cu Ala Rusu care este cetățeancă a Republicii Moldova, iar la începutul anului 2003 a hotărît să vină cu aceasta in Republica Moldova pentru a locui împreună.

Reclamantul a mai relatat faptul că, pe parcursul anilor 2003-2013, împreună cu concubina sa a lucrat la construcţii în Federaţia Rusă şi în Republica Moldova, dar predominant s-au aflat pe teritoriul Federaţiei Ruse, deoarece erau mai bine plătiți, din 2005 s-a stabilit cu traiul în Chişinău, iar pentru a-şi prelungi șederea în Republica Moldova, periodic din trei în trei luni părăsea teritoriul Republicii Moldova pînă în Ucraina pentru a-i fi aplicată în pașaport ştampila de ieșire/intrare din țară.

Suplimentar reclamantul a menţionat faptul că, prima dată a solicitat azil în Republica Moldova la data 29 august 2005, iar în urma examinării cererii a fost emisă decizia prin care i s-a respins cerinţa sa, decizie cu care nici nu a fost la curent, iar la data de 09 septembrie 2010 paşaportul său naţional, cu seria şi nr CS1075581, eliberat legal de către autorităţile din Uzbekistan la 18 noiembrie 2002 a expirat, menţionînd că înainte de expirare s-a adresat la Consulatul Uzbekistanului din Ucraina şi a solicitat prelungirea paşaportului, însă i s-a refuzat.

Astfel, la data de 20 martie 2013, s-a adresat la Direcţia Azil şi Integrare cu o nouă cerere prin care a solicitat azil în RM, iar la 16 august 2013 prin decizia cu nr. 136/13/ DAI, a fost respinsă cererea de azil nr 05MD000886 de acordare a statutului de refugiat, care i-a fost adusă la cunoştinţă la 17 septembrie 2013 cu mențiunile că aceasta nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru acordarea protecției umanitare conform Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în RM, relatînd faptul că în timpul interviului din 27 martie 2013, nu i s-a oferit un translator licențiat la toate etapele legate de procedura de azil, nu a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui avocat şi nu i s-a explicat procedura privind posibilitatea contactării reprezentanţilor înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați.

Reclamantul a mai menţionat faptul că, acordarea statutului de refugiat a fi posibilă şi necesară, dat fiind faptul că există un risc serios de a fi persecutat fiindu- i pusă în pericol nu doar integritate fizică, ci şi viaţa la întoarcerea în țara sa de origine, motiv din care s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 martie 2014 acțiunea înaintată de Kim Raman a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată (f.d. 73, 76- 83). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 aprilie 2014, avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman a depus cerere de apel nemotivată (f.d. 86). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind acordat termen pînă la 12 septembrie 2014 pentru înlăturarea neajunsurilor din cererea de apel și anume, prezentarea cererii de apel în formă desfășurată.

Ședința de judecată fiind stabilită pentru 17 septembrie 2014 ora 10 00 (f.d. 92). Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, cererea de apel depusă de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman a fost restituită pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel (f.d. 95-97). Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 20 octombrie 2014, avocatul Şevciuc Ștefan (mandat nr. 0291139) în interesele lui Kim Raman a declarat recurs, solicitînd casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014 cu restituirea cauzei spre o nouă rejudecare. În motivarea recursului a indicat că încheierea contestată este ilegală și neîntemeiată. Indică recurentul că instanța de apel nu a respectat procedura de citare legală a acestuia și a examinat chestiunea cu privire la punerea pe rol a cererii de apel în lipsa acestuia.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea”. Conform art. 365 alin. (1) lit. d) CPC, „în cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul”. Conform art. 368 alin. (1) CPC, „Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art.364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor”.

Analizînd conținutul cererii de apel (f.d. 86), Colegiul constată că aceasta reprezintă o cerere de apel prealabilă, ce nu conține careva argumente pe care se întemeiază apelul. Astfel, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman, apelantului fiind acordat termenul pînă la 12 septembrie 2014 pentru prezentarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul (f.d. 92). Conform art. 369 alin. (1) CPC, „Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1)”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, cererea de apel depusă de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman a fost restituită pentru neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel. Colegiul apreciază drept legală şi întemeiată încheierea contestată din următoarele considerente. Potrivit art. 365 alin. (11) CPC, „Elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară depusă după data întocmirii hotărîrii integrale”. Colegiul constată că însăși reprezentantul apelantului în cererea de apel prealabilă, a indicat: „Apelul motivat îl voi depune ulterior luării de cunoștință cu hotărîrea redactată și motivată” (f.d.

86). Din materialele cauzei rezultă că copia hotărîrii redactate, a fost expediată în adresa apelantului și a reprezentantului acestuia, la data de 22 aprilie 2014 (f.d. 85). De asemenea, însăși reprezentantul recurentului în cererea de recurs indică că, „La 06 mai 2014 prin poștă am primit Hotărîrea motivată de la prima instanță”. În conformitate cu art. 56 alin. (3) CPC, „Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă”. Colegiul consideră că din momentul comunicării hotărîrii motivate (06 mai 2014), reprezentantul apelantului cunoscînd prevederile art. 365 alin. (11) CPC și ținînd cont de principiul bunei-credințe enunțat, urma să întocmească și să depună cererea de apel în formă desfășurată, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Prin urmare, nerespectarea condițiilor necesare intentării procedurii în ordine de apel, sunt imputabile reprezentantului apelantului - avocatul Şevciuc Ștefan. De asemenea, argumentul precum că încheierea contestată a fost emisă fără citarea participanților la proces nu poate fi reținut și este unul irelevant speței. Plicul anexat la materialele dosarului cu inscripția „a expirat termenul de păstrare” (f.d. 92 A) confirmă că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel, a fost expediată la adresa lui Kim Raman, indicată atît în cererea de chemare în judecată, cererea de apel prealabilă cît și cererea de recurs, însă nu a fost ridicată de către acesta. Mai mult decît atît, soluționarea problemei privind primirea în procedură a cererii de apel nu necesită prezența părților.

Menţionează instanţa că conform jurisprudenţei CEDO participanţii la procesul de judecată iniţiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ urmărind cu diligenţă derularea procesului său. Or, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să întreprindă acţiunile necesare pentru a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă. Avînd în vedere cele menționate, Colegiul consideră instanța de apel corect a constatat omisiunile cu privire la întrunirea condițiilor necesare intentării procedurii în ordine de apel și corect a restituit cererea de apel depusă de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman. Prin urmare, încheierea contestată este legală și întemeiată, considerent din care urmează a fi menținută.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de avocatul Şevciuc Ștefan în interesele lui Kim Raman. Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Kim Raman împotriva Direcţiei Azil şi Integrare a Biroului Migrație şi Azil al Ministerului Afacerilor Interne privind anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă