2rac-503/14 — Înlăturarea obstacolelor

Dosarul nr. 2rac-503/14 prima instanţă - M.Gavriliţă instanţa de apel - L.Popova, M.Moraru, A.Panov ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi avocatul acesteia Tarsîna Vasile, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria or.

Străşeni şi societatea cu răspundere limitată „Terafix” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” cu privire la înlăturarea obstacolelor prin demolarea bunului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Priconstin”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Străşeni din 31 mai 2013, c o n s t a t ă ; La 11 ianuarie 2013, Primăria or. Străşeni şi societatea cu răspundere limitată „Terafix” s-au adresat în instanţa de judecată cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” prin care a solicitat înlăturarea obstacolelor prin demolarea gheretei de flori situată la intersecţia străzilor Ştefan cel Mare şi str.Mihai Eminescu din oraşul Străşeni în baza contractului de arendă din 29 septembrie 2009 încheiat între societatea cu răspundere limitată „Terafix” şi societatea cu răspundere limitată „Pricostin”.

În motivarea pretenţiilor invocate s-a reiterat că, la 01 octombrie 2012 a expirat contractul de arendă din 29 septembrie 2009 încheiat cu societatea cu răspundere limitată „Pricostin”. După expirarea contractului societatea cu răspundere limitată „Pricostin” a fost prevenită despre rezilierea contractului, însă pînă în prezent ghereta nu a fost ridicată. Menţionează că, ghereta nominalizată se află parţial pe terenul Primăriei Străşeni fără a avea acordul autorităţilor locale. La adresările înaintate societatea cu 1 răspundere limitată „Pricostin” nu a întreprins nici o măsură de a se conforma cerinţelor. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 31 mai 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, s-a dispus demolarea în termen de 10 zile de la rămânerea hotărârii definitive a gheretei comerciale, ce aparţine societăţii cu răspundere limitată „Pricostin”, amplasată în or.

Străşeni str. Ştefan cel Mare 74/a pe terenul cu nr. cadastral nr. 8001107405 -10 m2, care aparţine societăţii cu răspundere limitată „Terafix” şi terenul care aparţine Primăriei or. Străşeni - 6 m2. S-a dispus obligarea societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” să nu creeze pe viitor obstacole Primăriei or. Străşeni, societăţii cu răspundere limitată „Terafix” la exercitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor nominalizate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, a fost restituită cererea de apel depusă de reprezentantul a societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” – Priguza Constantin, ca depusă de o persoană neîmputernicită. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 februarie 2014 s-a admis recursul declarat de către administratorul societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” - Priguza Constantin.

S-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013, şi s-a restituit pricina spre judecare, de la faza primirii cererii de apel declarat de Priguza Constantin. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, s-a respins cererea de apel depusă de societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Străşeni din 31 mai 2013. La 28 iulie 2014, societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi avocatul acesteia Tarsîna Vasile a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Recurentul în motivarea recursului a menţionat că, hotărîrile judecătoreşti nu sunt motivate, instanţa de fond şi de apel nu a efectuat o analiză sub toate aspectele legale ce ţin de relaţiile contractuale dintre agenţii economice, precum şi intervenţia ilegală a administraţiei publice locale în proces.

Menţionează că, toate obligaţiile dintre părţi s-au efectuat în conformitate cu cerinţele stipulate în certificatul de urbanism şi autorizaţia de construcţie eliberată de Primăria or. Străşeni. Amplasarea obiectului a fost coordonată cu toate serviciile şi structurile responsabile de analiza şi certificarea amplasării. Mai susţine că între părţi a fost făcută o înţelegere prin care s-a garantat că societăţii cu răspundere limitată „Pricostin” nu i se va pune impedimente în desfăşurarea afacerii, prin rezilierea contractului de arendă. A investit peste patruzeci mii lei pentru construcţia şi amenajarea gheretei. Unitatea a fost conectată la reţeaua publică de aprovizionare cu apă şi canalizare centralizată, a efectuat lucrări de amenajare a obiectului.

Invocă că, instanţa de fond a pronunţat o hotărîre în baza unor probe false. În cadrul examinării pricinii în fond nu au fost audiate persoanele competente din cadrul Oficiului Cadastral Teritorial Străşeni, planurile grafice ale terenurilor din 2 or. Străşeni nu se suprapun cu graniţele reale ale lor din cauza unei erori comise la înregistrarea grafică masivă a terenurilor din or. Străşeni. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi avocatul acesteia Tarsîna Vasile, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea 3 Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi avocatul acesteia Tarsîna Vasile ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Pricostin” şi avocatul acesteia Tarsîna Vasile se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4