2ra-2697/14 — Încasarea datoriei şi dobînzii de întîrziere

prima instanţă – L. Pruteanu dosarul nr. 2ra-2697/14 instanţa de apel – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ştefan Băcescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” împotriva lui Ştefan Băcescu şi Ecaterinei Băcescu cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”, casată parţial hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 22 octombrie 2013 în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi emisă în partea dată o nouă hotărâre, prin care pretenţia a fost admisă, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 17 iunie 2013 SRL „Chişinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ştefan Băcescu şi Ecaterinei Băcescu cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că între SRL „Chişinău-Gaz”, furnizor de gaze naturale licenţiat şi autorizat teritorial şi pârâtul consumator de gaze naturale a fost încheiat contractul de furnizare a gazelor naturale nr. 636530 din 03 martie 2009 fiind deschis cont personal şi facturat corespunzător consumul de gaze naturale.

Menţionează că în conformitate cu prevederile contractului, furnizorul SRL „Chişinău-Gaz” se obligă să furnizeze gaze naturale, iar consumatorul să achite contravaloarea gazelor naturale consumate. Totodată, conform contractului, consumatorul este obligat să permită reprezentanţilor furnizorului pentru efectuarea lucrărilor de reparaţie preventivă, să verifice plata pentru gazul consumat cu prezentarea documentelor necesare: proiectul, contractul, cartea de imobil, bonul de plată. Afirmă că furnizorul a respectat în întregime, cu buna-credinţă, obligaţiile asumate contractual, furnizând volumele de gaze. 1 Cu referire la art. 572 şi art. 514 Cod civil, susţine că nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat apariţia în sarcina sa a unei datorii, existenţa şi cuantumul cărei se confirmă prin calcul, extrasul din cont.

Indică că în conformitate cu prevederile art. 617 Cod civil, debitorul se află în întârziere de plată fiind somat în executarea obligaţiei şi corespunzător notificat despre existenţa datoriei la achitarea consumului facturat. Ziua scadentă de achitare conform facturii de plată este data de 20 a lunii următoare. Astfel, dobânda de întârziere conform calculului anexat constituie 2204,65 lei. Solicită încasarea de la pârâţi, cu titlu de datorie pentru consumul de gaze naturale în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” a sumei de 11658,29 lei, încasarea dobânzii de întârziere conform calculului anexat, în sumă de 2204,65 lei şi cheltuielilor de judecată suportate, taxa de stat în cuantum de 415,88 lei, iar în total suma de 14278,82 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22 octombrie 2013 a fost admisă parţial acţiune, încasat în mod solidar de la Ştefan Băcescu şi Ecaterina Băcescu în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” datoria în mărime de 11658,29 lei şi cheltuielile judiciare suportate în mărime de 415,88 lei, în total 12074,17 lei, iar pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 2204,65 lei a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de SRL „Chişinău-Gaz”, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii cerinţei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi emisă în această parte o hotărâre nouă, prin care a fost încasat de la Ştefan Băcescu şi Ecaterina Băcescu în beneficiul SRL „Chişinău-Gaz” dobânda de întârziere în mărime de 2204,65 lei, în partea încasării datoriei de 11658,29 lei şi cheltuielilor judiciare în mărime de 415,88 lei, hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 25 iunie 2014 Ştefan Băcescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu anularea dobânzii de întârziere care a fost respinsă de prima instanţă.

În motivarea recursului a menţionat că contractual nr. 636530 prezentat de SRL „Chisinau-Gaz” în afară de faptul că este unul temporar cu termenul expirat încă de la 28 octombrie 2009 şi nu include careva amenzi de întârziere, are semnătura lui falsă, deci nu are valoare juridică. Consideră că în lipsa unui contract cererea de chemare în judecată trebuia să fie respinsă. Invocă că în procesul de judecată au fost încălcări, deoarece nu a fost somat că va fi chemat în judecată, şi i-a fost încălcat dreptul la apărare, nu a fost înştiinţat şi respectiv, prezent la proces. Susţine că a dorit de nenumărate ori să achite pentru gaz, dar a fost refuzat până la finalizarea procesului, astfel furnizorul a provocat întârziere.

Consideră că prima instanţă corect a respins dobânda de întârziere. Prin referinţa din 08 septembrie 2014 SRL „Chişinău-Gaz” a solicitat declararea recursului înaintat de către Ştefan Băcescu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 2 La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 25 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ştefan Băcescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nici invocările recurentului cu privire la examinarea cauzei în lipsa lui şi încălcarea dreptului la apărare nu pot fi reţinute. Or, din materialele dosarului rezultă că dânsul personal a participat atât la examinarea cauzei în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel, fapt confirmat prin procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe (f. d. 37-39) asupra căruia Ştefan Băcescu nu a prezentat observaţii în conformitate cu art. 275 alin. (6) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ştefan Băcescu, asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ştefan Băcescu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ştefan Băcescu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4