2ra-2561/14 — Declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului mobil, repararea prejudiciului moral şi încasarea venitului ratat

prima instanţă – Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-2561/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexei Pascaru în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexei Pascaru împotriva lui Octavian Onofrei, Societăţii pe Acţiuni „IM şi Compania-Consulting Grup” şi Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului mobil, repararea prejudiciului moral şi încasarea venitului ratat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexei Pascaru, admis apelul declarat de către Octavian Onofrei, casată hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 23 iulie 2013 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 27 iulie 2010, Alexei Pascaru, reprezentat de către avocatul Lilia Gherman a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Octavian Onofrei, SA „IM şi Compania-Consulting Grup” şi ÎS „CRIS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunului mobil şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 09 septembrie 2008 a încheiat cu SA „IM şi Compania-Consulting Grup” un contract de leasing financiar, în baza căruia i-a fost transmis în posesie şi folosinţă temporară microbuzul în valoare de 23017,37 Euro, inclusiv TVA, cu termenul final de răscumpărare – 30 august 2011. Menţionează că din motive independente de voinţa sa, el nu a reuşit să achite la timp ratele stipulate în contract, ca urmare compania de leasing adresându-se în instanţa de judecată cu cererea de eliberare a ordonanţei judecătoreşti privind deposedarea debitorului şi transmiterea microbuzului în cauză în posesiunea creditorului. 1 Afirmă că la 13 iulie 2009 Judecătoria Rîşcani mun.

Chişinău a emis ordonanţa respectivă, iar creditorul i-a acordat debitorului un ultim termen de achitare a datoriei acumulate, el obligându-se să efectueze plăţile restante până la 24 septembrie 2009. Susţine că la 17 septembrie 2009 a transferat pe contul creditorului suma de 243098,20 lei, ce reprezintă echivalentul în lei a datoriei de 14464,56 Euro la rata oficială de schimb a BNM din ziua efectuării plăţii în mărime de 16,60 lei, precum şi 2987 lei cu titlu de taxă de stat conform ordonanţei judecătoreşti. Ca urmare, la 21 septembrie 2009 a semnat cu compania de leasing un act de predare-primire a autoturismului în proprietate, în baza căruia trebuia să fie înregistrat dreptul său de proprietate asupra microbuzului la ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto de către reprezentantul companiei de leasing, conform înţelegerii verbale a părţilor.

Însă, la 22 septembrie 2009, proprietar al microbuzului de model Mercedes a devenit Octavian Onofrei, reclamantul fiind lipsit ilegal de dreptul la proprietatea dobândită în baza contractului de leasing. Mai indică că dânsul nu a semnat cu pârâtul Octavian Onofrei nici un contract de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea microbuzului, nu a eliberat nici o procură unei persoane terţe, iar semnătura din contract este falsificată de persoane necunoscute lui.

Suplimentar menţionează că dreptul de proprietate al său aşa şi nu a fost niciodată înregistrat la ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto, ca confirmare constituind extrasul din baza de date a ÎS „Registru” din data de 15 iunie 2010. Astfel, la 15 iunie 2010 în baza de date figurau doar trei persoane care ar fi deţinut dreptul de proprietate asupra automobilului, compania de leasing figurând ca „fost proprietar nr. 1”, cu data de start – 10 septembrie 2008, iar „proprietarul curent - persoană fizică” figurează imediat după proprietarul persoană juridică, cu data de start - 21 septembrie 2009. Consideră că prin acţiunile ilegale ale colaboratorilor ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto, el a fost lipsit de dreptul de proprietate asupra vehiculului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155. Referitor la raporturile juridice ale sale cu pârâtul Octavian Onofrei, recunoaşte faptul că a împrumutat de la ultimul suma de 243000 lei, necesară pentru stingerea datoriei acumulate faţă de compania de leasing, însă nu a avut nicidecum intenţia de a ceda dreptul de proprietate asupra microbuzului în care el a investit în total în jur de 17000 Euro, sumă compusă din ratele achitate la compania de leasing, precum şi cheltuielile de reamenajare a salonului automobilului.

Afirmă că în încercările de a remedia amiabil situaţia creată în toamna anului 2009 dânsul a semnat un acord de folosinţă în comun al microbuzului cu Octavian Onofrei, părţile urmând să partajeze veniturile obţinute în proporţie de 50% la 50%. Dar nici acest acord nu l-a determinat pe Octavian Onofrei să transcrie dreptul de proprietate pe numele lui Alexei Pascaru, microbuzul fiind scos la vânzare prin intermediul unor anunţuri publicitare pe Internet. 2 Susţine că drept urmare a circumstanţelor expuse, la 12 decembrie 2009 a suferit un infarct cerebral cu hemipareză pronunţată, lui fiindu-i atribuit în aprilie 2010 gradul I sever de invaliditate de către Consiliul Republican de Expertiză Medicală a Vitalităţii.

Cu referire la art. 316 Cod civil, menţionează că este nul orice act juridic prin care el este lipsit contrar propriei voinţe de dreptul de proprietate asupra microbuzului dobândit ca urmare a executării de către el a obligaţiilor de plată conform contractului de leasing. Invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155 din 21 septembrie în temeiul art. 216, alin. (1), art. 220, alin. (1) Cod civil, în virtutea cărora sunt nule orice acte juridice care contravin normelor imperative.

Afirmă că contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009 este un act juridic fals, declarând pe proprie răspundere că nu a semnat nici un act privind înstrăinarea microbuzului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155, ca consecinţă neexistând nici consimţământul lui la transmiterea dreptului de proprietate, obligatoriu pentru valabilitatea actului juridic conform art. 199 alin. (1) Cod civil. Răspunderea pârâtului Octavian Onofrei este invocată în temeiul art. 1398 alin. (1) Cod civil, conform căruia cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Menţionează că conform prevederilor pct. 3.7. al contractului de leasing financiar nr. 935/2008/PAS, care prevede expres că locatorul transmite bunul în proprietatea locatarului odată cu executarea deplină de către acesta a obligaţiilor rezultate din prezentul contract, în temeiul unui Act de transmitere în proprietate, dreptul de proprietate al lui urma să fie înregistrat de către locator, SA „IM şi Compania-Consulting Grup”, la ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport conducători auto. Răspunderea pârâtului SA „IM şi Compania-Consulting Grup” este invocată în temeiul art. 602 alin. (1) Cod civil, conform căruia în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel, precum şi art. 1403 alin. (1) Cod civil, conform căruia comitentul răspunde de prejudiciul cauzat de prepusul său în funcţiile care i s-au întrebuinţat.

Invocă că colaboratorii ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto, la înregistrarea dreptului de proprietate după Octavian Onofrei, au omis cu premeditare prevederile pct. pct. 7, 9, 11, 18 ale Regulilor de înmatriculare a mijloacelor de transport adoptate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1047 din 08 noiembrie 1999. Iar răspunderea ÎS „Registru”, Direcţia Documentare mijloace de transport şi conducători auto o invocă în temeiul art. 1404 alin. (1) şi (2) Cod civil, conform căruia prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal se repară integral de autoritatea publică, iar persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite.

3 Ce ţine de repararea prejudiciului moral cauzat lui prin acţiunile ilegale ale pârâţilor este solicitată în temeiul art. 1422 Cod civil, conform căruia în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Solicită constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155 încheiat între Alexei Pascaru şi Octavian Onofrei la 21 septembrie 2009, recunoaşterea dreptului de proprietate al lui Alexei Pascaru asupra vehiculului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155, obligarea Direcţiei Documentare mijloace de transport şi conducători auto a ÎS „Registru” de a înregistra dreptul de proprietate al lui Alexei Pascaru asupra vehiculului de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155 şi încasarea în beneficiul lui Alexei Pascaru din contul pârâţilor a daunei morale în mărime de 100000 lei.

La 19 decembrie 2012 Alexei Pascaru, reprezentat de către avocatul Lilia Gherman a depus cerere privind compensarea cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea de la pârâţii Octavian Onofrei, SA „IM şi Compania-Consulting Grup” şi ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Alexei Pascaru a sumei de 9312 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În susţinerea cererii a menţionat că a suportat cheltuieli legate de examinarea prezentei cauze în sumă totală de 9312 lei, compuse din cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 7912 lei achitate conform bonurilor de plată nr. 054440 din 09 iunie 2010 (3850 lei) şi nr. 054485 din 10 decembrie 2010 (4062 lei) şi cheltuieli de judecată în mărime de 1400 lei suportate pentru interpelările ÎS „CRIS „Registru” din 12 iunie 2010 privind înmatricularea autovehiculului de model Mercedes 416 CDI, nr. de înmatriculare CNI 155 - 50 lei şi 180 lei, precum şi pentru efectuarea expertizei grafoscopice de către CNEJ - 1170 lei.

La aceeaşi dată, Alexei Pascaru, reprezentat de către avocatul Lilia Gherman a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat încasarea din contul pârâţilor în beneficiul său a venitului ratat în mărime de 311040 lei. În motivarea cererii a indicat că la 09 septembrie 2008 a încheiat cu SRL „Dispo-Grup” un contract de locaţiune, şi conform pct. 2.1. al contractului microbuzul de model Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155 a fost transmis în posesia locatarului în scopul transportării pasagerilor pe rute regulate internaţionale. Afirmă că în baza pct. 4.1. al contractului de locaţiune nominalizat locatarul se obligă să achite locatorului o plată lunară în mărime de 50 % din venitul lunar net.

Astfel, pentru perioada septembrie 2008 - septembrie 2009 conform foilor de parcurs şi borderourilor de evidenţă a biletelor ale SRL „Dispo-Grup” pe ruta regulată Chişinău-Timişoara efectuată de autobuzul sprinter Mercedes 416 CDI cu nr. de înregistrare C NI 155 au fost încasate în total 408907 lei. Susţine că la fel, pentru perioada respectivă cheltuielile de întreţinere a microbuzului menţionat au ajuns la 171864 lei. Relatează că SRL „Dispo-Grup” a înregistrat un venit brut în mărime de 237043 lei, el încasând de la locatar pentru un an suma totală de 118521,50 lei sau o plată de 364 lei pentru o zi calendaristică. 4 Menţionează că având în vedere faptul lipsirii sale de dreptul de proprietate în decurs de 960 zile calendaristice pentru perioada de mai 2010 - decembrie 2012, venitul ratat pentru perioada respectivă constituie suma de 311040 lei.

Cu referire la prevederile art. 1, Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia europeană pentru drepturile omului, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 1414 Cod civil, consideră că pârâţii urmează a compensa solidar venitul său ratat în mărime de 311040 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut nul contractul de vânzare-cumpărare a automobilului de model Mercedes 416 CDI cu numărul de înmatriculare CNI 155 încheiat între Alexei Pascaru şi Octavian Onofrei din data de 21 septembrie 2009, aduse părţile în poziţia iniţială prin transmiterea automobilului de model Mercedes 416 CDI cu numărul de înmatriculare CNI 155 din posesia lui Octavian Onofrei în posesia lui Alexei Pascaru, încasat din contul lui Alexei Pascaru în beneficiul lui Octavian Onofrei datoria în sumă de 243098 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La fel, a fost încasat din contul lui Octavian Onofrei taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 7293 lei şi din contul lui Alexei Pascaru taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 9331 lei. Totodată, a fost menţionat că hotărârea în partea ce ţine de transmiterea automobilului de model Mercedes 416 CDI cu numărul de înmatriculare CNI 155 din posesia lui Octavian Onofrei în posesia lui Alexei Pascaru urmează a fi executată după încasarea din contul lui Alexei Pascaru în beneficiul lui Octavian Onofrei datoria în sumă de 243098 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Alexei Pascaru, admis apelul declarat de către Octavian Onofrei, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă.

La 13 iunie 2014 Alexei Pascaru a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală şi nemotivată. Afirmă că instanţa de apel nu a aplicat legea ce urma a fi aplicată, şi anume art. art. 219, 1422 Cod civil.

Menţionează că reieşind din prevederile art. 219 Cod civil, instanţa de judecată trebuia să decidă aducerea părţilor la poziţia iniţială, prin restituirea a tot ce au primit părţile prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009. Conform contractului nominalizat preţul contractual al automobilului a fost stabilit la suma de 10000 Euro, astfel prin recunoaşterea tranzacţiei nule, Octavian Onofrei trebuie să-i restituie lui automobilul, iar el trebuia să-i restituie suma de 10000 Euro şi după cum reiese din conţinutul art. 219 Cod civil, restituirea de către părţi a tot ceea ce au primit în baza actului juridic nul trebuie să aibă loc concomitent.

Cu referire la prevederile art. 432 alin. (4) CPC, invocă că instanţa de apel la emiterea deciziei din 16 aprilie 2014 nu a luat în consideraţie asemenea probă importantă prezentă la dosar precum concluziile expertizei, conform cărora semnăturile din numele lui în extrasul contractului de leasing nr. 935/2008/PAS din 21 septembrie 2009, contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009 şi 5 cererea privind luarea în evidenţă a automobilului în litigiu au fost executate nu de către dânsul, ci de o altă persoană nestabilită.

Susţine că după cum s-a constatat în cadrul examinării cauzei, semnătura lui lipseşte şi din cererea proprietarilor particulari privind reînregistrarea automobilului pe numele lui Octavian Onofrei (f. d. 80). Consideră că circumstanţele enunţate indică asupra faptului că la 21 septembrie 2009 dânsul nu a comis careva acţiuni volitive în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra automobilului de model Mercedes 416 CDI cu numărul de înregistrare C NI 155 în beneficiul lui Octavian Onofrei. Prin referinţa depusă la 15 august 2014 ÎCS „Express Leasing” SRL a solicitat ca recursul depus de către Alexei Pascaru să fie considerat inadmisibil. Prin referinţa din 03 septembrie 2014 ÎS „CRIS „Registru” a solicitat respingerea recursului înaintat de către Alexei Pascaru cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

Prin referinţa din 08 septembrie 2014 Octavian Onofrei, reprezentat de avocatul Maxim Belinschi a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului depus de Alexei Pascaru împotriva deciziei instanţei de apel, cu respingerea integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iunie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Alexei Pascaru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 6 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Alexei Pascaru, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Alexei Pascaru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Alexei Pascaru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 7