2rac-431/14 — Declararea nulității actului

Dosarul nr. 2rac-431/14 Prima instanţă: Judecătoria Taraclia (judecător E. Dvurecenschii) Instanţa de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Dimitriadi)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 24 septembrie 2014 mun.Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Galina Stratulat Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de GT „Agro-Iuldim” împotriva deciziei din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul, adoptate în cauza civilă la cerea de chemare în judecată a GT „Agro-Iuldim” către CAP „Corten”, SC „Agrogled” SRL privind recunoașterea nulității contractului de subarendă, înlăturarea obstacolelor și cererea depusă de GT „Agro-Iuldim” împotriva Primăriei sat. Corten, rl.

Taraclia privind anularea înregistrării contractului de subarendă în Registrul contractelor de arendă, constată: La data de 03 ianuarie 2013 GT „Agro Iuldim" a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor CAP „Corten”, SC „Agrogled” SRL solicitând recunoaşterea nulităţii contractelor de arendă a terenurilor agricole încheiate între CAP „Corten” şi arendaşi, din luna septembrie 2010 în privinţa a 252,3 cote cu suprafaţa de 425 ha; recunoaşterea nulităţii contractului de subarendă a terenurilor agricole nr.08/02 din 08.02.2011 şi acordului adiţional din 12.03.2012, încheiat între pîrîţi, obligarea înlăturării obstacolelor în folosirea terenurilor agricole arendate.

La 25 ianuarie 2013, GT „Agro Iuldim" a depus cerere de chemare în judecată modificată împotriva pîrîţilor CAP „Corten”, SC „Agrogled” SRL solicitând recunoaşterea nulităţii contractului de subarendă a terenurilor agricole nr. 08/02 din 08.02.2011 şi acordului adiţional din 12.03.2012, încheiat între pîrîţi, obligarea pîrîţilor să înlăture obstacolele în folosirea terenurilor agricole arendate. În motivarea acţiunii, GT „Agro Iuldim" a indicat că, din luna iulie 2012 proprietarii terenurilor agricole din sat. Corten au depus cerere în cooperativa locală privind rezilierea contractelor de arendă. În aceiaşi lună, mai mulți proprietari au încheiat cu GT „Agro Iuldim" contracte de arendă a terenurilor pe termen de 3 ani, semnînd și un act de predare-preluare a terenurilor.

GT „Agro Iuldim" a înregistrat în Registrul dus de Primăria sat. Corten, contractele de arendă. În luna august reclamantul a propus pîrîţilor să elibereze terenurile arendate. SC „Agrogled" SRL în mod urgent, în cîteva zile, a prelucrat toate terenurile declarînd că terenurile date se află în subarenda legală. Proprietarii terenurilor niciodată nu au semnat actele de predare-primire a terenurilor în arendă CAP „Corten", nu au semnat contracte de subarenda şi acte de predare-preluare cu SC „Agrogled" SRL, nu au dat consimţământul în scris la transmiterea terenurilor lor în subarenda. La 25.01.2013 reclamantul GT „Agro Iuldim" s-a adresat cu cerere de chemare în 1 judecată împotriva Primăriei sat.

Corten, rl. Taraclia solicitînd anularea înregistrării contractului nr. 08/02 de subarenda a terenurilor agricole din 08.02.2011 şi acordul suplimentar la acest contract din 12.03.2012, încheiat între CAP „Corten" şi SC „Agrogled,, SRL din Registrul contractelor de arendă, ţinut de primăria sat. Corten. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în luna decembrie 2012 GT „Agro Iuldim" a aflat că, de către Primăria sat. Corten a fost înregistrat contractul nr. 08/02 de subarendă a terenurilor agricole din 08.02.2011 şi acordul suplimentar la acest contract din 12.03.2012, încheiat între CAP „Corten" şi SC „Agrogled,, SRL, cu includerea în Registrul contractelor de arendă a înscrierii nr.10 din 11.04.2012 privind dreptul ce subarendă asupra 2078 ha.

A mai indicat reclamantul că, în cazul dat, lipseşte înregistrarea contractelor de arendă, dar contractul de subarenda şi acordul adiţional încheiate, au fost înregistrate la 11 aprilie 2012, adică peste 14 luni, fiind încălcate prevederile pct.12,14 din Regulamentul privind modul de ţinere în cadrul primăriilor a registrelor contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole şi art. 10 alin.(3) din Legea nr. 198/2003. Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 29 iulie 2013 au fost conexate într-o singură pricină acţiunile înaintate de GT „Agro Iuldim" împotriva CAP„Corten”, SC „Agrogled” SRL şi împotriva Primăriei sat. Corten, rl. Taraclia. Prin încheierea judecătoriei Taraclia din 14.02.2013 şi 18.02.2013 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii din partea reclamantului deţinătorii ce terenuri agricole.

Prin hotărârea din data de 30.09.2013 a judecătoriei Taraclia a fost respinsă acţiunea depusă de GT „Agro-Iuldim" împotriva CAP „Corten" şi S.C. „Agrogled" SRL privind recunoaştere nulităţii contractului de subarendă a terenurilor agricole nr. 08/02 din 08 februarie 2011 şi acordului adiţional din 12 martie 2012 încheiat între pîrîţi, înlăturarea obstacolelor în folosirea terenurilor arendate, cît şi acţiunea depusă de GŢ„Agro- Iuldim" împotriva Primăriei sat. Corten, rl.Taraclia privind anularea înregistrării contractului de subarenda a terenului agricol nr.08/02 din 08 februarie 2011 şi acordului adiţional din 12 martie 2012 încheiat între „Corten" CAP şi S.C. „Agrogled" S.R.L., efectuată în Registrul contractelor de arendă a Primăriei sat.

Corten-înscrierea nr. 10 din 11.04.2012 ca neîntemeiată şi a fost încasată taxa de stat în mărime de 100 lei de la GT „Agro-Iuldim”. Pin decizia din data de 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul, apelul declarat de GT”Agro Iuldim” a fost respins și menținută hotărîrea din data de 30.09.2013 a judecătoriei Taraclia. La data de 24 iunie 2014 GT „Agro-Iuldim” a depus cerere de recurs împotriva deciziei din data de 01.04.2014 a Curții de Apel Cahul. În motivarea recursului s-a indicat că, decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate. Astfel, indică recurentul că, prima instanță nu și-a motivat hotărîrea, limitîndu-se la o enumerare a listei probelor. Iar instanța de apel, a indicat recurentului că a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată, iar concluzia instanței de apel este în contradicție cu materialele cauzei.

Astfel, indică recurentul că, instanța de judecată nu a apreciat cine de fapt utilizează loturile de pămînt litigioase. La fel a indicat recurentul că, nu s-a ținut cont de prevederile art.18 al Legii privind arenda, care indică despre acordul obligatoriu al proprietarului la încheierea contractelor de subarendă și necesitatea încheierii unui contract în acest sens. A mai indicat recurentul că, nu este de acord cu concluzia instanței că, la încheierea contractelor de subarendă Primăria era în drept, dar nu obligată să refuze înregistrarea 2 contractelor de subarendă în Registrul. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către GT „Agro-Iuldim”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către GT „Agro-Iuldim”, împotriva deciziei din data 01 aprilie 2014 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 3