2ra-1244/14 — Recunoaşterea nulitătii contractelor de arenda

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A R.MOLDOVA

Prima instanţă: Judecătoria Slobozia (judecător D.Dubcoveţchi ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Bender (judecători E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu) Dosarul nr.2ra-1244/14 ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 23 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Serghei Canţer în interesele recurentului Calenic Ion împotriva hotărîrii judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primăria localităţii Talmaza şi Mînăscurtă Ion împotriva lui Calenic Ion privind constatarea nulităţii contractelor de arendă, a c o n s t a t a t: La data de 04 martie 2013, Primăria Talmaza şi Mînăscurtă Ion au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Calenic Ion în care au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de arendă a terenului păşuni cu o suprafaţă de 20 ha nr.113 din 16 decembrie 2010 încheiat pe un termen de 3 ani şi a contractului de arendă a terenului din 15 mai 2011. In motivarea acţiunii Primăria Talmaza şi Mînăscurtă Ion au indicat că, prin decizia Consiliului Local Talmaza din 01 octombrie 2010 cu nr.7.11 s-a dispus darea în arendă lui Calenic Ion a terenului de păşune cu o suprafaţă de 20 ha, cu numărul cadastral 8516306047, pe un termen de 3 ani.

La 16 decembrie 2010 între primăria localităţii Talmaza şi Caienic Ion, a fost încheiat contractul de arendă a terenului de păşune cu o suprafaţă de 20 ha, cu numărul cadastral 8516306047, pe un termen de 3 ani. Ulterior în baza deciziei Consiliului Local Talmaza nr.2.10 din 15 aprilie 2011, s-a dispus prelungirea termenului de dare în arendă lui Calenic Ion a terenului menţionat, pe un termen de 30 ani. Contractul de arendă a terenului de păşune cu o suprafaţă de 20 ha cu numărul cadastral 8516306047, pe un termen de 30 de ani. Prin hotărârea judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2013 acţiunea Primăriei Talmaza şi Mînăscurtă Ion împotriva lui Calenic Ion a fost admisă şi declarate nule: contractul de arendă a terenului cu numărul cadastral "16305306 cu nr.113 din 16 decembrie 2010 şi contractul de arendă a terenului cu numărul cadastral 8516306048 1 din 15 mai 2011 încheiate între Primăria localităţii Talmaza r-nul Ştefan Vodă şi Calenic Ion.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, s-a respins apelul declarat de către Calenic Ion, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă, obiectiv a verificat circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere corectă, concluzionînd că hotărîrea Judecătoriei judecătoriei Făleşti din 25 octombrie 2013 urmează a fi menţinută. La 09 ianuarie 2014, avocatul Serghei Canţer în interesele lui Calenic Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, cu pronunţarea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Primăria Talmaza şi Mînăscurtă Ion să fie respinse.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia instanţei de apel, soluţia emisă de instanţele inferioare nu sunt legale, sunt adoptate cu încălcarea normelor de drept material şi urmează a fi casate, nu au cercetat toate probele prezentate care aveau importanţă la adoptarea hotărîrii şi au respins acţiunea ilegal. Instanţa de apel eronat a interpretat legea bazîndu-se doar pe declaraţiile intimantului, neluînd în consideraţie care sunt circumstanţele pricinii. Contractele de arendă au fost anulate în mod greşit. Instanţele investite cu judecarea fondului nu au luat în consideraţiune legalitatea deciziilor Consiliul local Talmaza. Prin referinţa depusă la 22 aprilie 2014 Primăria localităţii Talmaza şi Mănăscurtă Ion au pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Au indicat că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel corect au aplicat legea materială. Soluţia emisă de instanţa de apel este justă, la baza ei fiind administrate probe pertinente şi concludente. Cele invocate nu se încadrează în prevederile art. 432 Cod de Procedură civilă, recursul fiind vădit nefondat şi neîntemeiat, din conţinutul recursului nu reiese caracterul devolutiv asupra problemelor de drept material şi procesual care verifică legalitatea deciziei contestate. Conform scrisorii instanţei de apel recurentul Calenic Ion a recepţionat Decizia Curţii de Apel Bender la 02 decembrie 2013, deci s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 09 ianuarie 2014 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei 2 instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a apreciat probele din dosar şi a aplicat corect normele de drept material şi de drept procedural, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că recursul declarat de avocatul Serghei Canţer în interesele recurentului Calenic Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul Serghei Canţer în interesele recurentului Calenic Ion împotriva hotărîrii judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2013 şi deciziei Curţii de Apel Bender din 13 noiembrie 2013. 3 Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4