2ra-2244/14 — Restituirea cheltuielilor de transport

Prima instanţă, Judecătoria Edineţ: jud. Gh. Bîrsan dosarul nr. 2ra-2244/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător – Ala Cobăneanu Judecătorii – Dumitru Mardari, Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru victime reabilitate ale represiunii politice a regimului totalitar comunist împotriva Consiliului r-l Edineţ şi Preşedintelui r-l Edineţ cu privire la restituirea cheltuielilor legate de transport, deplasare din locurile represiunii politice GULAG, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 23 septembrie 2013, Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru victime reabilitate ale represiunii politice a regimului totalitar comunist au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului r-l Edineţ şi Preşedintelui r-l Edineţ cu privire la restituirea cheltuielilor legate de transport, deplasare din locurile represiunii politice GULAG.

În motivarea acţiunii reclamanţii, în special Orac Nicolae şi Orac Dumitru, au indicat că sunt locuitori şi originari din s. Trinca r-l Edineţ. În dimineaţa de 13 iunie 1941, familia lor compusă din 10 persoane, printre care 8 copii, au fost luaţi din casă şi duşi la gara Rediul Mare din r-l Donduşeni. La gară tatăl lor Orac Vasile Ion, a.n. 1898, a fost despărţit de familie de către soldaţii Armatei Roşii şi împreună cu alţi oameni au fost urcaţi în tren, care a plecat într-o direcţie necunoscută. Declară reclamanţii că de atunci nu l-au mai văzut pe tatăl lor. Abia în anul 1994 au aflat că Orac Vasile a fost deţinut în lagărul comunist de muncă forţată din regiunea Pezmog din RASS Komi din Federaţia Rusă, unde a decedat la 24 decembrie 1943. Invocă reclamanţii că ei împreună cu fraţii şi mama lor Orac Agrepina Tudor, a.n.

1898, au fost urcaţi în alt tren, şi deportaţi în Hantî-Mansiisk, regiunea Tiumeni, acolo aflîndu-se pînă în anul 1956. Menţionează reclamanţii Orac Nicolae şi Orac Dumitru că revenind acasă în R. Moldova, ei împreună cu mama lor au suportat un prejudiciu material constituit din 1 cheltuielile de transport şi deplasare, pe care le-au achitat din banii proprii şi din considerentele acestea statul este obligat să i le restituie. Totodată, şi reclamantul Morari Vasile, a.n. 01 februarie 1924, a indicat următoarele, că la 11 noiembrie 1949, în maternitatea din Edineţ s-a născut fiul lui Moraru Victor. La 12 noiembrie 1949, de către autorităţile statului RSSM, chiar din maternitate, au fost duşi fiul şi soţia sa Alexandra, mai întîi la închisoarea din Bălţi, apoi la închisoarea din Chişinău, unde au fost ţinuţi timp de 1 lună.

Afirmă Morari Vasile că în toată această perioadă venea din s. Trinca pînă la Edineţ pe jos, iar de acolo cu maşini de ocazie pleca la Chişinău. Astfel, a fost de 4 ori la Chişinău, unde îi aducea soţiei şi copilului mîncare şi haine. În închisoare paza din NKVD îi cerea cîte o rublă pentru ai permite să-şi vadă soţia şi copilul. Iar, în decembrie 1949, soţia şi fiul au fost urcaţi în tren, care a plecat într-o direcţie necunoscută. Mult timp nu a ştiut de soarta familiei sale. Apoi a primit o scrisoare de la soţia sa prin care i-a comunicat că ea împreună cu fiul se află în Siberia, Federaţia Rusă. Invocă Morari Vasile că la 19 mai 1950, a plecat cu trenul, neavînd bani şi fără a cunoaşte limba rusă, în Siberia, Federaţia Rusă pentru a-şi aduce acasă familia sa.

Menţionează reclamantul că a parcurs o distanţă de 5000 km, unde şi-a regăsit familia, însă organele din NKVD nu le-au permis să plece, reţinîndu-l şi pe el acolo unde a stat timp de 6 ani. Declară Morari Vasile că abia în anul 1956, el împreună cu familia sa compusă din 4 persoane, şi anume: el, soţia Alexandra şi feciorii Victor şi Nicolae, ultimul fiind născut în Siberia la 11 mai 1953, în s. Nealino, r-l Hantî-Mansiisc, regiunea Tiumeni, Federaţia Rusă. Concomitent şi reclamantul Moraru Victor a invocat că s-a născut la 11 noiembrie 1949, în spitalul din or. Edineţ. Din spusele mamei a aflat că au fost luaţi cu forţa din maternitate a doua zi după naştere la 12 noiembrie 1949 şi mai întîi duşi la închisoarea din Bălţi, iar mai apoi în închisoarea din Chişinău.

Pe la mijlocul lunii decembrie 1949, pe un ger cumplit, au fost urcaţi într-un tren şi duşi prin Bender, Tiraspol, Razdelinaia, Kiev, Moscova, Kuibîşev, Celeabinsk, Tiumeni, Işim, Hantî- Mansiisk pînă în Tiumeni, Federaţia Rusă. Acolo s-au aflat pînă în anul 1956. La întoarcere la baştină părinţii săi au suportat cheltuieli de deplasare, pe care statul este obligat să le restituie. De asemenea, şi Morari Nicolae a indicat că s-a născut la 11 mai 1953, în s. Nealino, r-l Hantî-Mansiisc, regiunea Tiumeni, Federaţia Rusă, la locul deportării părinţilor săi. Iar, în anul 1956 împreună cu părinţii Morari Vasile şi Morari-Orac Alexandra, fratele Moraru Victor au revenit acasă în R. Moldova. Consideră Morari Nicolae că statul este obligat să-i restituie toate cheltuielile legate de întoarcerea familiei sale din locurile represiunii politice GULAG Siberia pînă în s. Trinca r-l Edineţ.

Solicită reclamanţii, Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru să fie obligat Consiliul r-l Edineţ şi Preşedintele r-l Edineţ să le restituie toate cheltuielile de transport, deplasare suportate de către ei şi membrii familiilor acestora la întoarcerea la baştină din locurile represiunii politice GULAG, în sumă totală de 79 102,90 lei, inclusiv: costul biletelor în sumă de 38710,40 lei, costul salariului mediu neprimit în timpul deplasării pe banii proprii la baştină din 2 GULAG în sumă de 14552 lei, costul cazării în sumă de 2575 lei, costul diurnelor în sumă de 6600 lei, costul transportării unui loc de bagaje din Tiumeni (Surgut) pînă în Donduşeni în sumă de 15945 lei, costul mitei plătite în închisoarea din Chişinău în sumă de 50 lei, costul lingeriei de aşternut în tren folosită în timpul deplasării în sumă de 670,50 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 noiembrie 2013, acţiunea a fost integral respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 noiembrie 2013. La 26 mai 2014, Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 19 noiembrie 2013 cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

Recurenţii Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru au invocat că nu sînt de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la examinarea cauzei civile de către aceasta nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţele judecătoreşti ca fiind stabilite, concluziile atît a primei instanţe, cît şi a instanţei de apel, expuse în hotărîrile judecătoreşti contestate, vin în contradicţie cu circumstanţele cauzei, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normele de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurenţilor la 14 mai 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel sub nr. de ieşire 10031, precum şi prin avizele de recepţie (f. d. 132-138). Astfel, instanţa de recurs consideră că Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen (f.d.

140). La 03 iulie 2014, Consiliul raional Edineţ a depus referinţă la recurs, solicitînd respingerea recursului declarat de către Moraru Victor şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 aprilie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Edineţ din 19 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. 3 (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Instanţa de recurs consideră că, argumentele invocate de către Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, în cererea de recurs, precum că nu au fost elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate de instanţele judecătoreşti ca fiind stabilite, concluziile atît a primei instanţe, cît şi a instanţei de apel, expuse în hotărîrile judecătoreşti contestate, vin în contradicţie cu circumstanţele cauzei, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normele de drept material, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative.

Colegiul reţine că, cheltuielile de transport, costul salariului mediu neplătit în timpul deplasării pe banii proprii, cazarea, diurnile, transportarea unui loc de bagaje, costul mitei plătite, costul lengeriei, nu cad sub incidenţa Legii privind reabilitarea victemelor represiunilor politice nr.1225 din 08.12.1992, deoarece Legea dată prevede expres restituirea bunurilor confiscate, naţionalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor sau costul lor. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 4 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag. 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Moraru Victor, Morari Vasile, Morari Nicolae, Orac Nicolae şi Orac Dumitru, se consideră, ca inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecător Ala Cobăneanu Judecătorii Dumitru Mardari Vera Macinskaia 5