2ra-72/16 — Constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă: M. Iftodi dosarul nr. 2ra-72/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 11 martie 2014, Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac au depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii au menţionat că, prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2007 a fost încasată în beneficiul lor valoarea averii familiei lor, care a fost confiscată ilegal în urma represiunilor politice din 13 iunie 1941, în mărime de 101040 lei. Susţine că, nefiind atacată de către Consiliul raional Edineţ la Curtea Supremă de Justiţie, decizia enunţată a devenit definitivă la 24 iulie 2007, însă a fost executată abia la 10 iulie 2009, adică aproape peste 2 ani, astfel, fiind încălcat dreptul lor la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Solicită constatarea încălcării dreptului lor la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 24 mai 2007 şi încasarea în beneficiul lor a sumei de 21639 lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 21006 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 23 aprilie 2014 au fost antrenaţi în proces în calitate de intervenienţi accesorii Consiliul raional Edineţ şi Direcţia de finanţe a Consiliului raional Edineţ. Prin încheierea Judecătoriei Edineţ din 19 mai 2014 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii executorii judecătoreşti Iurie Ţiverenco şi Adrian Agarici. La 20 mai 2014, Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac au depus o cerere suplimentară, prin care au solicitat repunerea cererii de chemare în judecată în termen. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 iulie 2014 s-a respins acţiunea ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 septembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe şi s-a remis cauza la rejudecare în instanţa competentă, Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău. Ulterior, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a atras în proces Ministerul Justiţiei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 12 decembrie 2014 s-a respins acţiunea ca tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 06 noiembrie 2015, Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului au invocat că, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurenţilor a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu poate fi reţinut, deoarece circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenţii Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac nu au invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Victor Moraru, Dumitru Orac şi Nicolae Orac se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Druţă