2ra-2853/14 — Privind încasarea restanţelor salariale şi prejudiciului moral

Instanţa de fond: Judecătoria Centru - V. Efros Dosarul nr. 2ra-2853/14 Instanţa de apel: CA Chişinău - S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Maria Ghervas, Judecători: Ion Corolevschi, Dumitru Mardari, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Maria Pîntea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Pîntea împotriva Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare privind încasarea restanţelor salariale şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Maria Pîntea şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2011, c o n s t a t ă : La 26 mai 2011 Maria Pîntea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare privind încasarea restanţelor salariale şi prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 05 mai 1971 a fost angajată la ÎS „Institutul de Pomicultură”, unde a deţinut diferite funcţii ştiinţifice şi de conducere. Prin hotărîrea Guvernului RM nr. 761 din 24 iunie 2008 cu privire la optimizarea înfrastructurii sferei ştiinţei şi inovării din sectorul agroalimentar, ÎS „Institutul de Pomicultură” a fost dizolvată şi radiată din Registrul de Stat al întreprinderilor şi organizaţiilor.

Prin contopirea a 4 întreprinderi, inclusiv a ÎS 1 „Institutul de Pomicultură”, a fost creată Instituţia Publică „Institutul Ştiinţifico- Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, care este succesor în drepturi şi obligaţii a instituţiei dizolvate. Reclamanta a invocat că instituţiei nou creată – Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultura şi Tehnologii Alimentare îi revine obligaţia de a-i achita toate drepturile băneşti, ce i se cuvin în temeiul relaţiilor de muncă la întreprinderea dizolvată.

În acest sens, în conformitate cu statele de personal a fostei instituţii, aprobate în modul stabilit, Mariei Pîntea i s-a calculat spre achitare pentru luna noiembrie 2008 – suma de 12.784,59 lei, sumă care s-a format din salariu, plăţi pentru concediu nefolosit, premiu, îndemnizaţia de eliberare şi alte sporuri, adausuri conform legislaţiei în vigoare, incluse în bonul de plată pe luna noiembrie 2008, eliberată de către fosta contabilitate a institutului în care ea a activat. Maria Pîntea susţine că suma sus-indicată urma să-i fie achitată conform art. 143 Codul Muncii la data eliberării, adică pînă la 01 decembrie 2008, însă aceasta nu a fost achitată pînă în prezent. Totodată Maria Pîntea consideră că Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare urmează să-i achite în temeiul art. 330 alin. (2) Codul Muncii, suplimentar 0,1% din suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere.

Astfel, penalitatea calculată pentru perioada de 01 decembrie 2008 – 22 mai 2011 reprezintă suma de 11.543 lei. Paguba morală o estimează la 3.000 lei. În cadrul examinării cauzei Maria Pîntea a înaintat cerere de concretizare a acţiunii, prin care a solicitat în temeiul art. 330 alin. (2) Codul Muncii încasarea din contul Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare cu titlu de compensaţie a sumei de 5.303,08 lei pentru fiecare zi de întîrziere, cu titlu de prejudiciu moral suma de 5.000 lei, anularea ordinului nr. 56-c din 14 iulie 2011 de acordare a concediului şi încasarea sumei de 15.273,17 lei, ce constituie obligaţiuni pecuniare (f.d.74 – 75 vol. I). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2011 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Pîntea (f.d. 77 – 78 vol. I). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 20 ianuarie 2012 Maria Pîntea a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe din 06 decembrie 2011, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 s-a respins apelul declarat de Maria Pîntea ca neîntemeiat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 decembrie 2011 (f.d.

130 – 133 vol. I). La 07 septembrie 2012 Maria Pîntea a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel din 31 mai 2012 şi hotărîrii primei instanţe din 06 decembrie 2011. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 20 februarie 2013 a admis recursul declarat de Pîntea Maria, a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători (f.d. 153 – 157 vol. I). 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 s-a respins apelul declarat de Pîntea Maria cu menţinerea deciziei instanţei de fond din 06 decembrie 2011 (f.d.

212 – 215 vol. I). Pîntea Maria la 09 decembrie 2013 a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013 cu aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi admiterii cererii privind încasarea restanţelor salariale cu anularea ordinului de concediu nr. 56 c din 14 iulie 2011 precum şi repararea prejudiciului moral. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 19 februarie 2014 a admis recursul declarat de către Maria Pîntea, a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 octombrie 2013, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel (f.d. 233 – 238 vol. I). Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 24 aprilie 2014 a respins cererea de apel înaintată de către Pîntea Maria şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 decembrie 2011 (f.d. 248 – 252 vol. I). La 21 iulie 2014 Pîntea Maria a contestat cu recurs decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014, solicitînd casarea integrală a deciziei instanţei de apel, aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi admiterii cererii privind încasarea restanţelor salariale, anularea ordinului de concediu nr. 56 c din 14 iulie 2011, precum şi repararea prejudiciului moral. În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 24 aprilie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 24 aprilie 2014 (f.d.

253, vol. I), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 iulie 2014. Reieşind din faptul că la materialele cauzei lipseşte dovada recepţionării deciziei, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Pîntea Maria nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de Pîntea Maria asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pîntea Maria ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs, declarată de către Pîntea Maria, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Maria Ghervas Judecătorii Ion Corolevschi Dumitru Mardari 4