- Dosarul nr.
- 2rc-554/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 septembrie 2014
- Părțile
- SRL Plugaru vs Uncu Ion, Popescu tatiana, Pripa Cătălin, Nedelcu Diana, Popescu Tatiana, SRL Crăiasa, SRL MN Speranţa
- Pe scurt
- Termenele de înaintare a creanţelor, statutul juridic al cererii de admitere a creanţelor, creanţele contestate
2rc-554/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate
prima instanţă V. Pruteanu dosarul nr.2rc-554/14 DECIZIE 24 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Crăiasa”, Societatea cu răspundere limitată „MN Speranţa”, Ion Uncu, Diana Nedelcev, Eduard Belibov şi Tatiana Popescu, în pricina civilă la cererile de confirmare a creanţelor şi demersul lichidatorului Societăţii cu răspundere limitată „Plugarul” cu privire la strămutarea acestor cereri pentru examinare instanţei judecătoreşti competente, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, prin care a fost admis demersul lichidatorului Societăţii cu răspundere limitată „Plugarul” şi strămutată pricina pentru examinare conform competenţei Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău, c o n s t a t ă: La 27 septembrie 2013, Ion Uncu, Tatiana Popescu, Cătălin Pripa, Diana Nedelcu, Tatiana Popescu, SRL „Crăiasa” şi SRL „MN „Speranţa” au depus cereri de confirmare a creanţelor solicitînd admiterea creanţelor pentru a fi din nou verificate, confirmate şi incluse în modul stabilit de lege în tabelul definitiv consolidat al creanţelor conform art. 144 alin. (5) al Legii insolvabilităţii, obligarea administratorului să prezinte numitele dubii, obligarea administratorului să-şi demonstreze că pentru construcţia din str. Ciuflea, 1, mun. Chişinău s-au cheltuit maximum 3000000 lei, rezervarea creanţelor la masa credală. În motivarea cererilor creditorii au indicat că la 08 aprilie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Plugarul” şi a fost numit în calitate de administrator al insolvabilităţii Balan Vladimir.
Cu toate că deţin documentele ce confirmă creanţele sale faţă de SRL „Plugarul”, administratorul insolvabilităţii nefondat nu le-a acceptat şi nu au fost recunoscuţi creditori. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2013 au fost validate creanţele înaintate de ei, însă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013 a fost casată încheierea din 19 iunie 2013 şi a fost indicat că s-a constatat existenţa litigiilor de drept şi dreptul lor de a iniţia procedura de confirmare a creanţelor într-un proces separat, în procedura contencioasă, conform Codului de procedură civilă. 2 Invocă că prin cererile de confirmare a creanţelor depuse la 27 septembrie 2013 s-au conformat deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013 şi au iniţiat procedura de confirmare a creanţelor în procedura contencioasă.
La 24 iunie 2014, lichidatorul SRL „Plugarul” a depus un demers prin care a solicitat instanţei de insolvabilitate strămutarea examinării cererilor de confirmare a creanţelor înaintate de Tatiana Popescu, Ion Uncu, Călin Pripa, Tatiana Popescu, Diana Nedelcev, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” către SRL „Plugarul” în proces de faliment, spre examinare Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău conform competenţei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 a fost admis demersul lichidatorului SRL „Plugarul” şi a fost strămutată Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău pentru examinare conform competenţei, cererile înaintate de Tatiana Popescu, Ion Uncu, Călin Pripa, Tatiana Popescu, Diana Nedelcev, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” referitor la creanţele înaintate de către SRL „Plugarul” în proces de faliment.
La 11 iulie 2014, Tatiana Popescu, Eduard Belibov, Diana Nedelcev, SRL „Crăiasa” şi SRL „MN Speranţa” au declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, cerînd casarea acesteia cu restituirea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea acesteia de către instanţa de insolvabilitate. Recurenţii în motivarea recursului au indicat că nu sunt de acord cu încheierea instanţei de insolvabilitate deoarece la 29 ianuarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a constatat că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013 a fost dispusă încetarea procesului în privinţa cererilor de confirmare a creanţelor depuse repetat de creditorii SRL „MN Speranţa”, Popescu Tatiana Evstafie, SRL „Crăiasa”, Popescu Tatiana Tudor, Pripa Călin, Nedelcev Diana şi Uncu Ion, din motiv că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013, cererile de validare a acestor creditori au fost respinse.
Nefiind de acord cu încheierea instanţei de insolvabilitate la 05 noiembrie 2013 SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa”, Uncu Ion ş.a. au contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013 şi obligarea instanţei de insolvabilitate să intenteze o procedură separată de soluţionare a litigiului de drept. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie în decizia menţionată mai conchide că în speţă, instanţa de insolvabilitate eronat a considerat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013 s-a emis o hotărîre judecătorească irevocabilă referitoare la validarea creanţelor creditorilor vizaţi.
Or, aşa cum au menţionat şi recurenţii, prin decizia instanţei de recurs, s-a constatat existenţa unui litigiu de drept referitoare la creanţele înaintate de către creditorii SRL „Var”, SRL „Crăiasa”, „Fin Gestionne Immobiliare”, Călin Pripa, Tatiana Popescu (cp.0962806018790), Ion Uncu, Eduard Belibov, Svetlana Negrineac, SRL „Regat Service”, Tatiana Popescu (c.p.2002042087704), SRL „MS Speranţa” şi Diana Nedelcev, iar conform art.5 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept, referitor la masa debitoare instanţa de insolvabilitate va judeca această cauza, într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.
3 Astfel, concluzionează Curtea Supremă de Justiţie că instanţa de insolvabilitate urmează să intenteze conform art. 144, alin. (4) al Legii insolvabilităţii, proces separat de confirmare a creanţei, deoarece recurenţii au depus cererile în cauză la 27 septembrie 2013. La caz, prevederile art.265, lit.b) CPC nu au aplicabilitate la această fază a procesului, deoarece instanţa de insolvabilitate nu s-a expus asupra fondului acestui litigiu de drept, legat de creanţele înaintate. Urmare a celor constatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013 şi a dispus remiterea către Curtea de Apel pentru rejudecarea cererilor în cadrul aceleiaşi instanţe de insolvabilitate.
Însă, în loc să respecte întocmai prevederile Constituţiei, Legii insolvabilităţii, Legii privind accesul la informaţie, dar şi cerinţele explicite ale Curţii Supreme de Justiţie care în mod special a atras atenţia asupra interpretării eronate de către instanţa de insolvabilitate a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013, instanţa de insolvabilitate, peste 150 de zile strămută cererile pentru examinate în altă instanţă de judecată. Mai menţionează că în Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii, pct.2.6 este explicat în mod special că toate litigiile ce ţin de masa debitoare ce se referă la un singur proces de insolvabilitate se vor judeca de acelaşi complet (judecător) al instanţei de insolvabilitate care are în procedură dosarul de insolvabilitate respective.
La 15 august 2014, SRL „Plugarul” în proces de faliment a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii instanţei de insolvabilitate din 26 iunie 2014. În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din actele pricinii s-a stabilit că la 25 iunie 2014 lichidatorul SRL „Plugarul” a depus cerere prin care a solicitat strămutarea examinării cererilor de confirmare a creanţelor înaintate de Tatiana Popescu, Ion Iuncu, Călin Pripa, Tatiana Popescu, Diana Nedelcu, SRL „Crăiasa” SRL „MN Speranţa” spre examinare după competenţă la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 a fost admis demersul lichidatorului SRL „Plugarul” şi a fost strămutată Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău pentru examinare conform competenţei cererile înaintate de Tatiana Popescu, Ion Uncu, Călin Pripa, Tatiana Popescu, Diana Nedelcev, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” referitor la creanţele înaintate către SRL „Plugarul” în proces de faliment.
Colegiul, analizînd materialele anexate la dosar în coraport cu normele de drept ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că instanţa de 4 insolvabilitate întemeiat a admis cererea lichidatorului SRL „Plugarul” cu privire la strămutarea conform competenţei a cererilor intimaţilor cu privire la creanţele înaintate către SRL „Plugarul”. Astfel în cadrul examinării pricinii s-a stabilit că la 08 aprilie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Plugarul” şi s-a stabilit termenul de înaintare de către creditori a cererilor pentru validarea creanţelor, pînă la 17 mai 2013. Concomitent, s-a stabilit termenul de depunere de către administratorul insolvabilităţii a tabelului definitiv în instanţa de judecată, pînă la 31 mai 2013, iar pentru data de 10 iunie 2013 a fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor.
Conform art. 140 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Conform art. 141 alin. (1) al Legii menţionate, cererea de admitere a creanţelor are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată, cu excepţiile stabilite la art. 19. Conform art. 142 alin. (1) al legii sus-indicate, creanţele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii, sau de lichidator, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.
La 31 mai 2013, administratorul insolvabilităţii a depus în instanţa de insolvabilitate Tabelul definitiv al creanţelor înaintate faţă de SRL „Plugarul”, inclusiv şi creanţele înaintate de Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa”. Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, constatînd că creanţele pretinşilor creditori nu se confirmă prin evidenţa contabilă, iar documentele anexate nu constituie documente justificative conform legii contabilităţii, nu confirmă achitarea cărorva sume de bani către SRL „Plugarul” sau prestarea cărorva servicii, livrarea mărfurilor, precum şi avînd în vedere că în privinţa tuturor creanţelor pretinse a expirat termenul de prescripţie pentru apărarea pe cale judiciară a dreptului pretins încălcat, administratorul a înlăturat din tabel creanţele date şi nu le-a acceptat spre validare.
Conform art. 144 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv. Contestaţiile se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Contestaţiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate. Potrivit art. 144 alin. (4) al Legii insolvabilităţii, în cazul în care se constată litigiul de drept persoanele ale căror creanţe n-au fost validate sînt în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a proceselor pendinte.
În cazul din speţă, cu toate că Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” n-au înaintat nici o contestaţie la tabelul definitiv al creanţelor, ce are statut de hotărîre definitivă, conform art. 143 alin.(8) al Legii insolvabilităţii, prin încheierea din 19 iunie 2013, 5 Curtea de Apel Chişinău a respins contestaţiile administratorului insolvabilităţii, a repus în termen şi a validat creanţele persoanelor sus-indicate. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013 a fost casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 13 şi respinse cererile de validare a creanţelor depuse de Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” şi alţii.
Curtea Supremă de Justiţie a reţinut în motivarea deciziei din 20 septembrie 2013 următoarele: „Pretinsele creanţe sînt întemeiate pe probe care nu pot fi considerate ca fiind justificative”. „Solicitanţii n-au prezentat în susţinerea cererilor sale de validare bonul de strictă evidenţă şi bonul eliberat de aparatul de casă, după cum prevede legislaţia în vigoare, iar administratorul insolvabilităţii insistă că în evidenţa contabilă nu există careva confirmări cu privire la introducerea mijloacelor băneşti, reflectate în chitanţele prezentate, precum şi faptul investirii acestor mijloace în construcţia apartamentelor”.
În situaţia descrisă este evidentă existenţa unui litigiu de drept în cadrul cărui necesită a fi verificate şi elucidate aspectele menţionate, precum şi temeinicia pretinselor creanţe în cuantumul invocat de persoanele fizice nominalizate” -„se constată că în mod arbitrar instanţa a validat creanţa lui Uncu Ion în sumă de 1 572 444.71 lei, deoarece ultimul a anexat la cerere doar contractul de cumpărare a dreptului de proprietate nr. 2/2 din 31 martie 2006 şi acordul din 01 iulie 2012, privind calcularea penalităţilor fără a fi prezentate, însă, careva documente ce confirmă efectuarea plăţii date şi justificarea creanţei solicitate”. -„în cazul dat se evidenţiază existenţa unui litigiu de drept, care urmează a fi examinat separat pentru confirmarea unei asemenea creanţe”.
-„se constată a fi întemeiat înlăturate şi creanţele înaintate de SRL „Crăiasa” şi SRL „MN Speranţa” deoarece din materialul probator anexat la dosar nu rezultă că societăţile enumerate au prezentat documente justificative în baza căror sau format obligaţiunile de plată, dat fiind că aceste cereri de validare sînt întemeiate pe acte ce nu atestă prestarea de fapt a serviciilor sau livrarea mărfurilor în volum şi valoarea pretinsă”. -„afară de faptul că nu au justificat creanţele sale, au omis şi termenul de prescripţie pentru înaintarea acţiunii în judecată prevăzut de art. 267 alin. (1) Codul civil, combaterea cărui fapt poate fi doar prin prezentarea probelor care ar atesta contrariul. -„la caz se constată existenţa unor litigii de drept, respectiv asemenea cereri urmează a fi examinate separat, în procedura contencioasă, pentru confirmarea creanţelor susţinute de aceşti creditori”.
Din constatările făcute de Curtea Supremă de Justiţie rezultă cu certitudine că confirmarea creanţelor creditorilor Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa” nu poate avea loc conform procedurii prevăzute de legea insolvabilităţii, în cadrul procesului de insolvabilitate a SRL „Plugarul”, ori la caz sînt prezente litigii de drept cu temeiuri şi probe diferite, care poate fi examinată şi soluţionată doar în cadrul unor procese separate, conform procedurii contencioase prevăzute de Codul de procedură civilă, prin înaintarea unor acţiuni în ordine generală.
6 Cu toate acestea, la 27 septembrie 2013 Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „MN Speranţa”, contrar celor indicate în decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 septembrie 2013, au depus repetat cereri de confirmare a creanţelor în instanţa de insolvabilitate şi anume la judecătorul ce examinează cauza de insolvabilitate a SRL „Plugarul”, în conformitate cu prevederile art. 143, 144 al Legii insolvabilităţii. La cereri n-au anexat careva probe sau argumente noi. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013, în temeiul art. 265 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa de insolvabilitate a încetat procesul pe marginea cererilor date, apreciindu-le ca cereri repetate de validare a creanţelor şi în privinţa căror există deja o hotărîre judecătorească irevocabilă.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 ianuarie 2014, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2013 a fost casată şi remise cererile spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în această privinţă instanţa de recurs reţine că în conformitate cu art. 33/1 CPC, judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. În conformitate cu art. 355 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se depune la curtea de apel de drept comun competentă în conformitate cu prevederile prezentului cod şi ale altor legi. Conform art. 32 CPC, nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competenţă pricina respectivă este dată prin lege, cu excepţia cazurilor expres stabilite de prezentul cod.
Instanţa ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o pricină de la instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia pentru judecare, cu excepţia cazului în care completul de judecată în instanţa respectivă nu poate fi legal constituit. Reieşind din prevederile legale enunţate, Colegiul consideră că Curtea de Apel Chişinău dispune de competenţă la examinare în primă instanţă doar a cererilor privind intentarea procesului de insolvabilitate, precum şi cele prevăzute expres de art. 5 alin. (5) al Legii insolvabilităţii, legate nemijlocit de procedura de insolvabilitate a debitorului.
Suplimentar instanţa de recurs reţine că alte litigii de drept, fie ca rezultat al admiterii contestaţiilor împotriva creanţelor ca rezultat al existenţei unui litigiu de drept cu radierea creanţei din tabelul definitiv (art. 144 din lege), fie litigii apărute după intentarea procesului de insolvabilitate sau în alte cazuri, cu excepţia celor stabilite expres în art. 5 din lege, se judecă de alte instanţe de judecată, potrivit competentei. Prin urmare, indubitabil instanţa de insolvabilitate prin încheierea contestată a stabilit că examinarea cererilor de confirmare a creanţelor, după admiterea contestaţiilor conform art. 143, 144 al Legii insolvabilităţii, se judecă în procedură contencioasă de către Judecătorii şi nu de către Curţile de Apel, care nu dispun de competenţa examinării unor astfel de litigii.
Conform art. 6 al Convenţiei CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa. 7 Referitor la argumentele recurenţilor precum că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 ianuarie 2014 s-a dispus remiterea cauzei spre Curtea de Apel Chişinău şi respectiv aceasta ar urma să examineze cererile, remarcăm că acestea sînt irelevante şi nefondate, ori Curtea Supremă de Justiţie n-a examinat şi nu s-a pronunţat asupra competenţei examinării cauzei, dar a examinat doar legalitatea şi temeinicia încheierii de încetare a procesului pe motiv că cererile de confirmare a creanţelor ar fi fost deja examinate.
În circumstanţele date, Curtea de Apel Chişinău a apreciat corect împrejurările cauzei şi întemeiat a dispus strămutarea examinării cererilor de confirmare a creanţelor depuse de Popescu Tatiana, Uncu Ion, Pripa Călin, Popescu Tatiana, Nedelcev Diana, SRL „Crăiasa”, SRL „Speranţa” împotriva SRL „Plugarul” la Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău, adică în raza de activitate a cărei este amplasat sediul pîrîtului-intimat SRL „Plugarul”. Aşadar, în condiţiile date Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 privind strămutarea examinării cererilor de confirmare a creanţelor este legală şi întemeiată, iar argumentele expuse în cererea de recurs neîntemeiate, lipsite de suport legal şi probator.
Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de insolvabilitate este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt nefondate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat şi de a menţine încheierea instanţei de insolvabilitate. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Crăiasa”, Societatea cu răspundere limitată „MN Speranţa”, Ion Uncu, Diana Nedelcev, Eduard Belibov şi Tatiana Popescu.
Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, în pricina civilă la cererile de confirmare a creanţelor şi demersul lichidatorului Societăţii cu răspundere limitată „Plugarul” cu privire la strămutarea acestor cereri pentru examinare instanţei judecătoreşti competente. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Maria Ghervas Ion Corolevschi