2ra-1971/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1971/14 Judecător: A. Gafton Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, T. Pelin, I. Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Oleg Sternioală, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Cara Olga, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cara Olga împotriva CA „Moldova - Astrovaz” SA, intervenient accesoriu Casa teritorială de asigurări sociale s. Centru, mun.

Chişinău privind încasarea prejudiciului moral şi material, constatarea datei încetării relaţiilor de muncă şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, CONSTATĂ : La 04.02.2011 Cara Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Moldova - Astrovaz” SA, intervenient accesoriu Casa teritorială de asigurări sociale s. Centru, mun. Chişinău privind încasarea prejudiciului material şi moral, constatarea datei încetării relaţiilor de muncă şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a îndeplinit în cadrul CA „Moldova- Astrovaz” SA funcţia de jurist, cu un salariu lunar de 4 420,55 lei.

Prin ordinul nr. 05/10/15 din 19.02.2010 (f.d. 10) reclamanta a fost concediată în baza art. 86 alin. (l) lit. g) Codul muncii, contractul individual de muncă fiind desfăcut la iniţiativa angajatorului. La data de 15.02.2010 reclamanta s-a adresat către pîrîtă cu o cerere prin care a solicitat demisionarea din iniţiativă proprie, însă pîrîtul nu a emis ordin de demisie. Consideră reclamanta, că pîrîta urma să emită ordin de demisie a reclamantei din iniţiativă proprie începînd cu data de 09.03.2010 cu introducerea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. Mai solicită reclamanta încasarea salariului pentru perioada 01.01.2010- 09.03.2010, a compensaţiei băneşti pentru concediu nefolosit, a salariului mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la muncă în legătură cu reţinerea carnetului de 1 muncă precum şi obligarea pîrîtei să îi elibereze dublicatul carnetului de muncă cu înscrisurile corespunzătoare.

Susţine reclamanta că prin acţiunile ilegale ale angajatorului acesteia i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi reparat în temeiul art. 329 şi 330 Codul Muncii. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iulie 2011 s-a considerat ziua concedierii reclamantei Cara Olga din funcţia de jurist de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL, 09.03.2010 din proprie iniţiativă. S-a obligat CA „Moldova-Astrovaz” SRL să înscrie datele în carnetul de muncă a reclamantei în corespundere cu hotărîrea în cauză şi să elibereze reclamantei un dublicat al carnetului de muncă cu aceste înscrieri referitor la concediere. S-a încasat de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL în folosul reclamantei Cara Olga salariu neachitat în mărime de 6278, 39 lei, compensaţia pentru concediu nefolosit de 1473, 04 lei, pentru reţinerea carnetului de muncă 2281 lei, în total suma de 10 032, 43 lei.

S-a încasat de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL prejudiciul moral în mărime de 5000 lei. La 06.12.2011 CA „Moldova-Astrovaz” SRL, a contestat cu apel hotărârea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 februarie 2012 a fost admis apelul declarat de CA „Moldova-Astrovaz” SRL, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iulie 2011 prin care acţiunea a fost admisă parţial, şi s-a restituit pricina spre rejudecare în aceieaşi instanţă în alt complet de judecători. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 05 iulie 2013 acţiunea Olgăi Cara a fost admisă parţial, fiind dispusă recunoaşterea zilei de 09.03.2010 ca fiind ultima zi de lucru a salariatei Cara Olga în cadrul C.A „Moldova-Astrovaz” S.R.L; încasarea din contul C.A „Moldova-Astrovaz” S.R.L în beneficiul Olgăi Cara a salariului neachitat în mărime de 6278,39 lei, 1473,04 lei cu titlu de compensare pentru concediul anual nefolosit, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 12751,43 lei; obligarea C.A „Moldova-Astrovaz” S.R.L de a elibera reclamantei Cara Olga duplicatul carnetului de muncă pe numele acesteia cu includerea menţiunii privind demisionarea din funcţia de jurist din iniţiativă proprie în conformitate cu prevederile art. 85 Codul muncii începând cu 09.03.2010; respingerea în rest a cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.

La 05.08.2013 Cara Olga, reprezentată de către Crivorucica Iurie, a contestat cu apel hotărârea primei instanţe în partea respingerii acţiunii. Solicita apelanta instanţei, admiterea apelului cu casarea hotărârii primei instanţe în partea ce ţine de micşorarea cuantumului prejudiciului moral de la 10000 lei la 5000 lei şi în partea în care a fost respinsă cerinţa reclamantei privind încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă în legătură cu reţinerea carnetului de muncă în cuantum de 2281 lei şi pronunţată în această parte o nouă hotărâre prin care cerinţele reclamantei să fie admise integral. La 30.07.2013 hotărârea primei instanţe a fost contestată cu apel de către CA „Moldova-Astrovaz” SA în partea admiterii acţiunii, apelanta solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond în partea admiterii acţiunii şi pronunţarea în această parte a unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014 a fost respins apelul declarat de către Cara Olga şi admis apelul declarat de CA „Moldova- Astrovaz” SA, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 iulie 2013 şi s-a emis o hotărîre nouă prin care cauza civilă privind încasarea prejudiciului moral se încetează iar cererea privind încasarea prejudiciului material şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă s-a respins ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat netemeinicia argumentelor invocate de reclamantă în apelul declarat şi temeinicia argumentelor invocate în apelul declarat de pârâtă, instanţa stabilind netemeinicia pretenţiilor şi necesitatea încetării procesului în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 25.04.2014 Cara Olga a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţenţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel, indicînd totodată că instanţele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. La 26.06.2014 CA „Moldova- Astrovaz” SA a depus referinţă prin care solicită respingerea cererii de recurs depusă de către Cara Olga ca fiind neîntemeiată. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Cara Olga a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, la 04.02.2011 Cara Olga a depus o cerere de chemare în judecată către CA „Moldova - Astrovaz” SA privind încasarea prejudiciului material şi moral, constatarea datei încetării relaţiilor de muncă şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă.

Instanţa de fond prin hotărîrea sa din 28 iulie 2011 a considerat ziua concedierii reclamantei Cara Olga din funcţia de jurist de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL, 09.03.2010 din proprie iniţiativă, a obligat CA „Moldova-Astrovaz” SRL să înscrie datele în carnetul de muncă a reclamantei în corespundere cu hotărîrea în cauză şi să elibereze reclamantei un dublicat al carnetului de muncă cu aceste înscrieri referitor la concediere, a încasat de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL în folosul reclamantei Cara Olga salariu neachitat în mărime de 6278, 39 lei, compensaţia pentru concediu nefolosit de 1473, 04 lei, pentru reţinerea carnetului de muncă 2281 lei, în total suma 3 de 10 032, 43 lei şi a încasat de la CA „Moldova-Astrovaz” SRL prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Instanţa de apel la 29 februarie 2012 a admis apelul declarat de CA „Moldova-Astrovaz” SRL, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 iulie 2011 prin care acţiunea a fost admisă parţial, şi a restituit pricina spre rejudecare în aceieaşi instanţă în alt complet de judecători.

Ca urmare a rejudecării, instanţa de fond la 05 iulie 2013 a admis parţial acţiunea, fiind dispusă recunoaşterea zilei de 09.03.2010 ca fiind ultima zi de lucru a salariatei Cara Olga în cadrul C.A „Moldova-Astrovaz” S.R.L; a încasat din contul CA „Moldova-Astrovaz” SRL în beneficiul Olgăi Cara a salariului neachitat în mărime de 6278,39 lei, a sumei de 1473,04 lei cu titlu de compensare pentru concediul anual nefolosit, 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în total suma de 12751,43 lei; a obligat CA „Moldova- Astrovaz” SRL să elibereze reclamantei Cara Olga duplicatul carnetului de muncă pe numele acesteia cu includerea menţiunii privind demisionarea din funcţia de jurist din iniţiativă proprie în conformitate cu prevederile art. 85 Codul muncii începând cu 09.03.2010; în rest a respins cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Instanţa de apel, la 06 martie 2014 a respins apelul declarat de către Cara Olga şi a admis apelul declarat de CA „Moldova- Astrovaz” SA, a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 05 iulie 2013 şi a emis o hotărîre nouă prin care procesul civil la cererea de chemare în judecată în partea pretenţiei privind încasarea prejudiciului moral a încetat, iar cererea privind încasarea prejudiciului material şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. Reieşind din materialele dosarului, Colegiul constată că recurenta Cara Olga a fost angajată în funcţia de jurist în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SRL prin ordinul nr. 46 din 01.09.2005, fapt stabilit prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2010 (f.d.

15-19), iar în conformitate cu art. 123 alin.(2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. La data de 15.02.2010 (f.d. 9) recurenta a depus la pârâtă o cerere prin care a solicitat demisia din data de 15.02.2010, iar prin ordinul nr. 05/10/15 din 19.02.2010 (f.d. 10) reclamanta a fost concediată în baza art. 86 alin. (l) lit. g) Codul muncii, acesta din urmă fiind anulat prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2010, menţinut în partea acestei pretenţii prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 iunie 2011. Totodată, prin ordinul CA „Moldova-Astrovaz” SRL nr. jr.

293/0712 din 07.12.2010 (f.d. 114) cu privire la anularea ordinelor, modificat prin ordinul nr. jr. 140/0106 din 01.06.2011 (f.d. 115), în conformitate cu decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2010 şi hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica judiciară a examinării litigiilor care apar în cadrul încheierii, modificării şi încetării contractului individual de muncă, pârâta a dispus anularea 4 ordinelor nr. 01/10/12 din 12.02.2010, nr. 01/10/24 din 16.02.2010 cu privire la aplicarea faţă de reclamantă a sancţiunilor disciplinare şi ordinul nr. 25/10/15 din 19.02.2010 de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu Cara Olga cu substituirea concedierii Olgăi Cara în temeiul ordinului nr. 25/10/15 din 19.02.2010 cu demisia acesteia din data de 19.02.2010 conform art. 85 alin.(l) Codul muncii.

Colegiul conchide că recurenta nu a contestat vreodată ordinul susmenţionat în ordinea stabilită de Codul muncii, probe ce ar dovedi contrariul lipsind de la materialele cauzei. Astfel, Colegiul apreciază ca justă concluzia instanţei de apel conform căreia, necontestarea de către apelantă a ordinului nominalizat constituie, în opinia instanţei, acordul tacit al acesteia referitor la legalitatea ordinului dat, în speţă existând prezumţia legalităţii acestui ordin până la anularea acestuia de către instanţa de judecată. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul mai reţine că prin cererea depusă de recurentă cu privire la demisionare, aceasta a solicitat demisia sa din data de 15.02.2010, iar relaţiile de muncă au încetat din data de 19.02.2010, dată la care reclamanta a fost concediată.

În aceste circumstanţe, anularea ordinului cu privire la concedierea reclamantei şi emiterea de către pârâtă a ordinului din 07.12.2010, necontestat de către reclamanta-recurentă, cu privire la substituirea concedierii cu demisionarea, nu influenţează asupra datei încetării relaţiilor de muncă între părţi, astfel încât instanţa de apel corect a conchis că această dată este ziua de 19.02.2010. Colegiul conchide că, încetarea relaţiilor de muncă din 19.02.2010 se confirmă şi prin extrasul din tabelul de pontaj pentru luna februarie 2010 (f.d. 125), din care reiese că după 19.02.2010 între părţile prezentului litigiu nu am mai existat relaţii de muncă.

În această ordine de idei Colegiul constată că reclamanta nu a prezentat pârâtei certificatul medical susmenţionat, or, probe prin care s-ar confirma acest fapt lipsesc de la dosar, la care este anexată doar cererea reclamantei din 09.03.2010 privind eliberarea carnetului de muncă şi a certificatului privind salariul şi achitarea finală. În conformitate cu art. 81 alin. (l) Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta: a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (art. 82, 305 şi 310); b) la iniţiativa uneia dintre părţi (art. 85 şi 86). Alineatul (2) al aceluiaşi articol statuează că în toate cazurile menţionate la alin. (l), ziua încetării contractului individual de muncă se consideră ultima zi de muncă.

Din aceste considerente, dat fiind faptul că instanţele corect au constatat că ultima zi de muncă a reclamantei este data de 19.02.2010, Colegiul conchide că instanţa de apel just a constatat netemeinicia pretenţiei reclamantei privind recunoaşterea zilei de 09.03.2010 ca fiind ultima zi de lucru a reclamantei în cadrul CA „Moldova-Astrovaz” SRL.

Instanţa de recurs, în susţinerea concluziei instanţei de apel, apreciază critic şi argumentele apelantei-recurente Cara Olga cu trimitere la prevederile art. 86 alin. (2) Codul muncii, referitoare la faptul că concedierea angajatului în timpul aflării acestuia în concediu medical nu se admite, or, încetarea relaţiilor de muncă încetase, după cum s-a indicat mai sus, până la deschiderea concediului medical al reclamantei din 22.02.2010, astfel încât în prezenta speţă nu sunt aplicabile prevederile normei 5 date, cu atât mai mult cu cât instanţele nu au examinat legalitatea ordinului din 07.12.2010 în condiţiile în care acesta nu a fost contestat.

Reieşind din cele expuse mai sus, Colegiul apreciază ca justă constatarea instanţei de apel conform căreia este neîntemeiată pretenţia subsecventă a reclamantei privind obligarea pârâtei de a elibera reclamantei duplicatul carnetului de muncă pe numele acesteia cu includerea menţiunii privind demisionarea din funcţia de jurist din iniţiativă proprie în conformitate cu prevederile art. 85 Codul muncii începând cu 09.03.2010. Or, instanţa de apel a constatat, după cum s-a indicat mai sus, că relaţiile de muncă între părţi au încetat din data de 19.02.2010, şi nu din 09.03.2010, după cum susţine reclamanta.

Totodată, Colegiul menţionează că potrivit dispoziţiilor pct. 22 al hotărârii Guvernului privind carnetul de muncă, nr. 1449 din 24.12.2007, în cazul în care în carnetul de muncă s-a efectuat o înscriere despre eliberare sau transfer, care ulterior au fost recunoscute nevalabile, la solicitare, salariatului i se eliberează un duplicat al carnetului de muncă, în care nu se include această înscriere. În acest caz cheltuielile sunt suportate de unitate.

Prin urmare, Colegiul conchide că din conţinutul normei date reiese cert că pentru eliberarea duplicatului carnetului de muncă este necesară înaintarea unei cereri corespunzătoare către fostul angajator, în timp ce reclamanta nu a anexat la dosar vreo probă pertinentă şi admisibilă prin care să fi dovedit faptul depunerii unei cereri către pârâtă privind eliberarea duplicatului carnetului de muncă, circumstanţă care, examinată în cumul cu netemeinicia pretenţiei privind constatarea datei încetării relaţiilor de muncă din 09.03.2010, atrage şi netemeinicia pretenţiei privind eliberarea duplicatului carnetului de muncă cu menţiunile solicitate de către reclamantă.

Dat fiind faptul că instanţele au constatat că relaţiile dintre Cara Olga şi CA „Moldova- Astrovaz” SRL au încetat din 19.02.2010, Colegiul constată ca fiind neîntemeiate şi pretenţiile reclamantei privind încasarea plăţilor salariale pentru perioada ulterioară acestei date, şi anume 22.02.2010-06.03.2010 în mărime de 1068,60 lei, or, încetarea relaţiilor de muncă produce efecte din data de 19.02.2010, astfel încât în speţă lipseşte obligaţia pârâtei de a achita în beneficiul reclamantei plăţile aferente concediului medical acordat apelantei după încetarea relaţiilor de muncă. În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine că potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. (l) şi (2) Codul muncii, concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor şi ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare.

Modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare. Prin urmare, dat fiind faptul că relaţiile de muncă între părţi încetase din data de 19.02.2010 faptul aflării reclamantei în perioada 22.02.2010-06.03.2010 în concediu medical nu-i acordă acesteia dreptul de a solicita plata salariului în cuantum de 60% de la pârâtă. Or, în temeiul normei citate mai sus de acest drept pot beneficia doar salariaţii şi ucenicii, în timp ce reclamanta-recurentă nu întrunea la data iniţierii concediului medical de nici una din aceste calităţi. Colegiul apreciază ca justă şi constatarea instanţei de apel prin care a considerat ca neîntemeiate şi pretenţiile reclamantei privind încasarea din contul pârâtei a 6 salariului în cuantum de 5209,79 lei, format din 4250,55 lei pentru perioada 01.01.2010-31.01.2010 şi 3315,41 lei pentru perioada 01.02.2010-22.02.2010.

Respectiv, conform prevederilor art. 128 alin. (l) Codul muncii, salariul reprezintă orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariatului de către angajator în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca prestată sau care urmează a fi prestată. Articolul 2 al Legii salarizării defineşte salariul ca fiind orice recompensă sau câştig evaluat în bani, plătit salariaţilor de către angajator sau de organul împuternicit de acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca executată sau ce urmează a fi executată. Articolul 3 alin. (l) - (4) al aceleiaşi Legi statuează că retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de cantitatea, calitatea, complexitatea muncii şi condiţiile de muncă, calităţile profesionale ale salariatului, rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.

Munca este retribuită pe unitate de timp sau în acord atât în sistemul tarifar, cât şi în sistemele netarifare de salarizare. în funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare. Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor. În temeiul art. 4 alin. (l) - (4) al Legii citate mai sus, în sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexităţii lor. Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie - şi luându-se în considerare vechimea în muncă.

Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia. Dispoziţii similare sunt expuse la art. 130 alin.(l) - (5) Codul muncii, potrivit căruia, salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare. Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţa muncii, de cantitatea, calitatea şi complexitatea muncii, de condiţiile de muncă, de calităţile profesionale ale salariatului, de rezultatele muncii lui şi/sau de rezultatele activităţii economice a unităţii.

Munca este retribuită pe unitate de timp sau în acord atât în sistemul tarifar, cât şi în sistemele netarifare de salarizare. în 7 funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare. Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor. Colegiul conchide că potrivit statelor de personal al CA „Moldova-Astrovaz” SRL pentru anul 2010, aprobat prin ordinul nr. 187 din 31.12.2009 (f.d. 45), salariul de funcţie lunar aferent funcţiei de jurist constituia 1800 lei, iar aferent funcţiei de casier de 900 lei.

De asemenea, Colegiul conchide că pârâta a efectuat la data de 02.09.2010 transferul pe contul reclamantei în cuantum de 2379,66 lei, ce constituie salariul pentru luna ianuarie 2010, calculat din suma de 2700 lei (1800 lei + 900 lei) cu reţinerea din valoarea acestuia a plăţilor în fondul de asigurări individuale în mărime de 162 lei, în fondul asigurărilor medicale în mărime de 94,50 lei şi în bugetul de stat în contul impozitului pe venit în mărime de 87,33 lei (f.d. 124- 127). Colegiul, reieşind din materialele cauzei, constatată că pretenţiile susmenţionate ale reclamantei-recurente sunt bazate pe faptul că salariul de funcţie al acesteia ar constitui suma de 4420,55 lei, calcul efectuat pe baza plăţilor efectuate pentru lucrul prestat de către reclamantă în anul 2009 (f.d.

111-112). În această ordine de idei instanţa de recurs reţine că potrivit prevederilor art. 328 alin.(2) Codul muncii, fiecare parte a contractului este obligată să dovedească cuantumul prejudiciului material care i-a fost cauzat. În temeiul art. 118 alin. (2) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Colegiul mai constată, potrivit cărţii de salariu pentru anul 2009 (f.d. 123), că salariul achitat în beneficiul reclamantei era format reieşind din salariul de 2700 lei şi plăţile stimulatorii aferente, achitate lunar. În conformitate cu art. 137 alin.(l) Codul muncii, angajatorul este în drept să stabilească diferite sisteme de premiere, de adaosuri şi sporuri la salariul de bază, alte plăţi de stimulare după consultarea reprezentanţilor salariaţilor.

Sistemele indicate pot fi stabilite şi prin contractul colectiv de muncă. Reieşind din conţinutul acestei norme Colegiul conchide că plata plăţilor stimulatorii constituie un drept al angajatorului şi nu o obligaţie, astfel încât faptul neachitării de către pârâtă în beneficiul reclamantei-recurente a plăţilor stimulatorii pentru lunile ianuarie şi februarie nu constituie o încălcare a normelor citate mai sus, iar instanţa de judecată este în imposibilitatea de a substitui angajatorul la determinarea necesităţii efectuării plăţilor stimulatorii în beneficiul reclamantei.

Prin urmare, dat fiind faptul că reclamanta nu a dovedit că salariul de funcţie al acesteia era altul decât cel stabilit în statele de personal, în speţă obligaţia probaţiunii fiind imputată, în temeiul normelor citate mai sus, în sarcina reclamantei, instanţa de recurs conchide că cuantumul salariului reclamantei pentru luna ianuarie 2010, calculat reieşind din salariul de funcţie, a fost corect determinat de către angajator, astfel încât pretenţia reclamantei în această parte este neîntemeiată. Referitor la pretenţia privind încasarea salariului pentru perioada 01.02.2010- 21.02.2010, Colegiul constată că potrivit certificatului privind recalcularea salariului 8 fostului angajat Cara Olga (f.d.

179), CA „Moldova-Astrovaz” SRL a realizat recalcularea salariului calculat reclamantei, în temeiul hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 09 decembrie 2011, intrată în vigoare din 30.12.2011, pronunţată în pricina la acţiunea depusă de Cara Olga către CA „Moldova-Astrovaz” SRL prin care aceasta a contestat faptul activităţii sale în calitate de casier, pentru care pârâta îi calcula lunar un salariu de 900 lei şi, respectiv, achita plăţile corespunzătoare la buget, şi prin care s-a determinat că în acest mod în beneficiul salariatei au fost achitate neîntemeiat plăţi salariale şi plăţi la buget în mărime totală de 45729 lei.

Astfel, deşi instanţa a stabilit că pârâta nu a solicitat de la reclamantă restituirea sumei sus-indicate, odată cu devenirea definitivă a hotărârii susmenţionate, plăţile salariului ce urmau a fi achitate de către pârâtă în beneficiul reclamantei pentru luna februarie 2010, în cuantum de 2057,14 lei, au fost compensate cu sumele datorate de către reclamantă pârâtei. Colegiul consieră justă aprecierea instanţei de apel care a respins argumentul reclamantei referitor la faptul că pârâta a efectuat în beneficul reclamantei pentru anul 2009 plăţi salariale în mărime de 4420,55 lei, or, după cum s-a indicat mai sus aceste plăţi includeau plăţile stimulatorii, în timp ce instanţa de judecată nu este în drept, după cum reiese din normele citate mai sus, să oblige angajatorul să achite în beneficiul angajatului plăţi stimulatorii, plata cărora ţine de competenţa exclusivă a acestuia.

Reieşind din cele expuse mai sus, Colegiul apreciază ca justă constatarea instanţei de apel conform căreia, pretenţia susmenţionată privind încasarea plăţilor salariale este neîntemeiată. Totodată, instanţa de recurs apreciază ca corectă şi constatarea instanţei de apel, care considera neîntemeiată şi pretenţia reclamantei privind încasarea din contul pârâtei a compensaţiei pentru concediul anual nefolosit în mărime de 1473,04 lei, reieşind din următoarele. Astfel, conform prevederilor art. 119 alin. (l) Codul muncii, în caz de suspendare (art.76 lit. e) şi m), art.77 lit. d) şi e) şi art.78 alin.(l) lit. a) şi d)) sau încetare a contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.

Potrivit acţiunii înaintate, cuantumul compensaţiei pretinse de reclamanta- recurenta, este calculată reieşind din faptul că de la data ultimului concediu anual acordat şi până la data eliberării din funcţie au expirat 7 luni, motivarea preluată şi în hotărârea contestată de către instanţa de fond. În acest sens, Colegiul reţine ca justă aprecierea instanţei de apel, care indică că reclamanta a fost angajată în cadrul CA „Moldova - Astrovaz” SRL din data de 01.09.2005, dată de la care şi urmează a fi calculată perioada anuală pentru acordarea concediului.

Or, concluzia primei instanţe referitoare la faptul că anul pentru care se acordă concediul anual este calculat de la data ultimului concediu contravine prevederilor art. 113 alin. (l) Codului muncii, potrivit căruia tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare, şi dispoziţiilor art. 115 alin. (l) şi (4) Codului muncii, potrivit cărora, concediul de odihnă pentru primul an de muncă se acordă salariaţilor după expirarea a 6 luni de muncă la unitatea 9 respectivă, iar concediul de odihnă anual pentru următorii ani de muncă poate fi acordat salariatului, în baza unei cereri scrise, în orice timp al anului, conform programării stabilite.

Astfel, instanţa de recurs consideră justă concluzia instanţei de apel conform căreia, calculul efectuat de prima instanţă a duratei concediului acordat reclamantei este eronat. Colegiul conchide că în anul 2009 reclamanta a beneficiat de un concediu pentru perioada 2009-2010 în perioada din 19.10.2009 până la 30.10.2009, fapt confirmat prin ordinul nr. 149 din 19.10.2009, întocmit în baza cererii reclamantei (f.d. 48-49), iar plăţile aferente concediului acordat au fost achitate în beneficiul reclamantei integral, fapt ce nu a fost contestat de către aceasta, astfel încât instanţa consideră posibilă aplicarea în cazul dat a prevederilor art. 123 alin. (6) CPC.

Din aceste considerente, Colegiul apreciază critic argumentul invocat de reclamanta-recurentă referitor la faptul că aceasta nu a beneficiat de concediul anual de 10,33 zile, or, după cum s-a indicat mai sus aceasta nu beneficia la data concedierii de un concediu de 16,33 zile, concediul anual pentru anii 2009-2010 fiindu-i acordat integral în luna octombrie 2009. Totodată, Colegiul conchide că instanţele corect au respins pretenţia reclamantei privind încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantei a salariului mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru în legătură cu reţinerea carnetului de muncă în cuantum de 2281 lei.

Astfel, conform prevederilor art. 151 Codul muncii, dacă eliberarea carnetului de muncă este reţinută din vina angajatorului, salariatului i se plăteşte salariul mediu pentru tot timpul absenţei forţate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz, salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui angajator conform acordului scris dintre părţi, iar în caz de litigiu - în temeiul hotărârii instanţei de judecată. Din conţinutul acestei norme reiese că salariul mediu pentru reţinerea carnetului de muncă poate fi încasat exclusiv în cazurile în care se întrunesc cumulativ două condiţii: vina angajatorului în nerestituirea carnetului de muncă şi imposibilitatea fostului angajat de a se angaja la un alt lucru din cauza lipsei carnetului de muncă.

Reieşind din materialele cauzei, Colegiul contată că, la data de 09.03.2010, reclamanta-recurentă a înaintat pârâtei o cerere prin care a solicitat acesteia eliberarea carnetului de muncă. Totodată, contrar prevederilor art. 328 alin. (2) Codul muncii şi art. 118 alin.(l) CPC aceasta nu a prezentat probe prin care să dovedească că pârâta a refuzat să-i înmâneze carnetul de muncă, acesta fiindu-i remis prin poştă şi recepţionat de reclamantă la data de 24.03.2010 (f.d. 13-14). Prin urmare, Colegiul conchide că, instanţele just au constatat lipsa în prezenta speţă a vinei angajatorului în ne-înmânarea carnetului de muncă la data eliberării din funcţie a reclamantei şi, concomitent, că instanţa de apel corect a stabilit lipsa probelor prin care s-ar dovedi imposibilitatea angajării reclamantei la o altă unitate din cauza lipsei carnetului de muncă.

10 Astfel, din aceste considerente, Colegiul constată că în prezenta speţă nu se întrunesc temeiurile pentru admiterea pretenţiei susmenţionate a reclamantei- recurente, la dosar lipsind probe ce ar dovedi atât vina angajatorului în reţinerea carnetului de muncă, cât şi ale imposibilităţii angajării reclamantei la o altă unitate din cauza lipsei carnetului de muncă. Colegiul apreciază critic şi argumentul reclamantei-recurente referitor la faptul că aceasta nu a depus nici o cerere pentru a-i fi remis carnetul prin poştă, or, în condiţiile în care instanţele au constatat inaplicabilitatea normei materiale în prezenta speţă, faptul remiterii carnetului de muncă prin poştă nu atrage răspunderea statuată de normele invocate de reclamanta-recurentă.

Astfel, Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una legală şi întemeiată. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Cara Olga. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Cara Olga împotriva CA „Moldova - Astrovaz” SA, intervenient accesoriu Casa teritorială de asigurări sociale s. Centru, mun.

Chişinău privind încasarea prejudiciului moral şi material, constatarea datei încetării relaţiilor de muncă şi obligarea eliberării dublicatului carnetului de muncă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Oleg Sternioală Iuliana Oprea 11