3ra-990/14 — Anularea actului administrativ

Judecătoria sect. Buiucani Dosarul nr. 3ra-990/14 Mun. Chişinău Judecător: A. Danilov Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă – Canal Chişinău” către Primăria şi Consiliul or.

Vatra privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, CONSTATĂ : La data de 05 decembrie 2012 reclamanta SA „Apă-Canal Chişinău” a înaintat cerere de chemare în judecată către Consiliul orăşenesc Vatra şi Primăria oraşului Vatra privind anularea Deciziei nr. 5.7 din 14.09.2012 cu privire la modificarea deciziei nr. 2.11 din 18.05.2012, emisă de Consiliul orăşenesc Vatra. În motivarea acţiunii reprezentantul SA „Apă-Canal Chişinău” a invocat că, prin Decizia Consiliului orăşenesc Vatra nr. 2.11 din 18.05.2012 s-a dispus transmiterea în folosinţă fără plată pentru SA „Apă-Canal Chişinău”, pe un termen nelimitat, terenul cu nr. cadastral 0122104592, cu suprafaţa de 0,1213 proprietate publică a administraţiei publice locale, pentru exploatarea staţiei de pompare a apelor uzate.

Ulterior, prin Decizia Consiliului orăşenesc Vatra nr. 5.7 din 14.09.2012, s-a dispus transmiterea SA „Apă-Canal Chişinău” în arendă, pe un termen de 50 ani, cu calcularea plăţii pentru arendă de 2 % anual din preţul normativ al pămîntului, terenul cu nr. cadastral 0122104592, cu suprafaţa de 0,1213 proprietate publică a administraţiei publice locale, pentru exploatarea staţiei de pompare a apelor uzate, cu drept de proprietate. Consideră reclamantul că Decizia Consiliului orăşenesc Vatra nr. 5.7 din 14.09.2012 este ilegală, deoarece împiedică procesul de înregistrare a terenului, perfectării actelor cadastrale necesare, limitînd astfel, dreptul SA „Apă-Canal 1 Chişinău” de folosinţă legală a terenurilor destinate procesului aprovizionării cu apă şi evacuare a apelor uzate.

La data de 09 octombrie 2012 SA „Apă-Canal Chişinău” s-a adresat cu o cerere prealabilă către pîrît, prin care a solicitat anularea Deciziei Consiliului orăşenesc Vatra nr. 5.7 din 14.09.2012, însă Primăria oraşului Vatra a respins ca nefondată cererea reclamantului. Astfel, reprezentantul SA „Apă-Canal Chişinău” a solicitat admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 5.7 din 14.09.2012 cu privire la modificarea deciziei nr. 2.11 din 18.05.2012 emisă de Consiliul orăşenesc Vatra. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chişinău” către Consiliul orăşenesc Vatra şi Primăria oraşului Vatra privind anularea actului administrativ ca fiind nefondată.

Instanţa de fond indică că, temeiul invocat de reclamant este vădit nefondat, pe motiv că nu are suport legal şi nici probatoriu, nu este bazat pe careva probe concludente, utile şi pertinente. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 20.12.2013 SA „Apă- Canal Chişinău” a declarat apel împotriva hotărîrei Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrei primei instanţei şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea apelului a indicat, că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 s-a respins apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chişinău” şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel SA „Apă-Canal Chişinău” a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 20 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de SA „Apă-Canal Chişinău” să fie admisă integral. La 18.07.2014 Consiliul orăşănesc Vatra a depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului înaintat de SA „Apă-Canal Chişinău” cu menţinerea deciziei 2 Curţii de Apel Chişinăuu din 18 martie 2014 ca fiind legală şi întemeiată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a a invocat faptul neaplicării normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Apă – Canal Chişinău” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Apă – Canal Chişinău”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 martie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă – Canal Chişinău” către Primăria şi Consiliul or. Vatra privind contestarea actului administrativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul /semnat/ Valeriu Doagă Judecătorii /semnat/ Sveatoslav Moldovan /semnat/ Iuliana Oprea 4