2ra-2191/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

Prima instanţă, Judecătoria Ocniţa: jud. Grib Gh. dosarul nr. 2ra-2191/14 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: jud. Puşca D., Rotaru A., Bordeniuc R. ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător – Iulia Sîrcu Judecătorii – Ion Corolevschi şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bordian Anton, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bordian Anton împotriva SRL „Edineţ- Gaz” cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Anton Bordian şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 09 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 08 octombrie 2012, Bordian Anton a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Edineţ- Gaz” privind repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în anul 2008, pentru gazificarea gospodăriei sale, a achitat suma de 7 709 lei. După deconectare de la reţeaua de gazificare cu reconectarea ulterioară a suportat cheltuieli suplimentare. Ca rezultat i-a fost cauzat de către pîrît un prejudiciu material în mărime de 9678,19 lei. Totodată, invocă Bordian Anton că directorul filialei Ocniţa i-a cerut să prezinte un şir de documente pentru care a fost nevoit să piardă timpul pentru pregătirea actelor necesare, fiind tratat cu dispreţ şi luat în derîdere prin ce i s-a cauzat un prejudiciu moral în mărime de 10 000 lei. Astfel, solicită reclamantul să fie încasat din contul SRL „Edineţ- Gaz” în beneficiul său prejudiciul material în sumă de 9678,19 lei şi prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 09 decembrie 2013, acţiunea a fost integral respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Anton Bordian şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 09 decembrie 2013. La 05 mai 2014, Anton Bordian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 aprilie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Ocniţa din 09 decembrie 2013 cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă.

În motivarea recursului Anton Bordian a invocat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece la examinarea cauzei civile instanţa nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în apel, 1 nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, concluziile atît a instanţei de apel, cît şi a primei instanţe sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, precum şi, au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Recurentul consideră că instanţele judecătoreşti greşit au atras în proces în calitate de pîrît SRL „Edineţ-Gaz”, dat fiind faptul că în cererea de chemare în judecată el a indicat în calitate de pîrît filiala Ocniţa-Gaz în special pe directorul Gaidău Constantin şi nicidecum SRL „Edineţ-Gaz”.

De asemenea, indică reclamantul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel superficial au studiat materialele cauzei, deoarece el a anexat suficiente probe prin care se demonstrează faptul că directorul filialei „Ocniţa-Gaz” Gaidău Constantin i-a cauzat un prejudiciu material în sumă de 9678,19 lei şi un prejudiciu moral în mărime de 10 000 lei. De asemenea, afirmă recurentul că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece aceasta la examinarea cauzei nu a luat în considerare faptul că atît prin cererea din 19 noiembrie 2013, cît şi la 09 decembrie 2013, în cadrul şedinţei de judecată, a înaintat cerere de recuzare judecătoriului Judecătoriei Ocniţa - Gheorghe Grib în temeiul art. 50 alin. (1) lit. e) CPC, ultimul nefiind în drept să examineze cauza în fond.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 23 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 8691 şi recepţionată de către acesta la 25 aprilie 2014, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f. d.201, 203). Astfel, instanţa de recurs consideră că Anton Bordian, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 206). Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1)CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Aliniatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anton Bordian nu se încadrează 2 în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor indicate în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Anton Bordian asemenea aspecte nu se regăsesc. Precum şi prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anton Bordian ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2) lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Anton Bordian se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecători Ion Corolevschi Vera Macinskaia 3 4