2ra-799/14 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: L. Grădinaru dosarul nr.2ra-799/14 instanţa de apel: T. Duca S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 13 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mocan Piotr, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mocan Piotr împotriva „Floreşti-Gaz” SRL cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 c o n s t a t ă La data de 28 noiembrie 2011 Mocan Piotr a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Floreşti-Gaz” SRL cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii Mocan Piotr a menţionat că, la data de 08 aprilie 2011 a încheiat cu pîrîtul „Floreşti-Gaz” SRL contractul nr. 33 de acordare a serviciilor de supraveghere tehnică în privinţa imobilului nr.6-10 din satul Sănătăuca, care-i aparţine cu drept de proprietate. Reclamantul menţionează, că la data de 18 aprilie 2011 colaboratorii„Floreşti- Gaz” SRL s-au prezentat pentru a efectua controlul de supraveghere tehnică a imobilului nominalizat şi pentru transport dânsul a achitat la Banca de Economii suma de 243 lei. Mocan Piotr solicită repararea prejudiciului material în sumă de 243 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 23 iulie 2013 acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013 s-a respins apelul declarat de Mocan Piotr şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. 1 La data de 13 ianuarie 2014 Mocan Piotr a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 29 octombrie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că „Floreşti-Gaz” SRL nu a îndeplinit condiţiile de prestare a serviciilor de transport şi el a achitat pentru aceste servicii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. 2 Argumentele invocate în recurs că, „Floreşti-Gaz” SRL nu a îndeplinit condiţiile de prestare a serviciilor de transport şi el a achitat pentru aceste servicii nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Recurentul nu a prezentat probe care confirmă, că a achitat intimatului suma de 243 lei pentru serviciile de transport. Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Or, recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt, iar în conformitate cu art. 440 Cod de procedură civilă, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează că recurentul nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel, toate argumentele invocare în cererea de recurs fiind similare celor invocate în cererea de apel şi cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere cuvenită.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul deduce, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele recurentului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mocan Piotr ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Mocan Piotr se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 3