3ra-988/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Boico dosarul nr. 3ra-988/14 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 17 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Ceachir Tatiana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceachir Tatiana către Direcţia Administrare Fiscală Buiucani, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral teritorial Chişinău, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ceachir Tatiana, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 03 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 14 ianuarie 2011 Ceachir Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei Administrare Fiscală Buiucani, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral teritorial Chişinău, privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 25 noiembrie 2010 prin intermediul serviciului poştal a primit avizul de plată a impozitului pe bunurile imobile pentru anul 2010. Consideră reclamanta că avizul de plată a impozitului pe bunurile imobile pentru anul 2010, întocmit la 02 noiembrie 2010, este ilegal, deoarece dînsa nu are nici o datorie faţă de bugetul de stat, iar la 02 aprilie 2010 a efectuat plăţile legale, inclusiv pentru anul 2010, despre ce a informat în scris şi Direcţia Administrare Fiscală sect.

Buiucani, iar suma impozitului din avizul care a fost expediat în adresa ei o consideră eronată. Indică reclamanta că pe parcursul anilor de nenumărate ori, prin încălcarea legislaţiei, inclusiv şi a Hotărîrii Guvernului nr.670 din 09 iunie 2003, Direcţia Administrare Fiscală i-a prezentat cifre eronate şi ilegale. Astfel, pentru anul 2009 s-a înaintat spre plată cu titlu impozit pe bunuri suma de 9560,19 lei, iar pentru anul 2010 suma de 4452,80 lei, pentru acelaşi imobil şi spaţiu. Prin urmare, invocă reclamanta că acţiunile DAF Buiucani sunt acţiuni de formare artificială a datoriei, pentru a cere achitări forţate, care duc evident la deposedarea de proprietate privată şi încalcă normele Codului Civil, Constituţiei RM şi a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Fundamentale ale Omului.

La 14 decembrie 2010 a depus cerere prealabilă în adresa IFS Buiucani, însă nu a primit nici un răspuns. Solicită reclamanta de a declara nul avizul de plată a impozitelor pe bunurile imobiliare pentru anul 2010, întocmit la 02 noiembrie 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ceachir Tatiana a atacat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Ceachir Tatiana, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 03 decembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă. La emiterea deciziei instanţa de apel a constatat că hotărîrea primei instanţe conţine dispoziţii contradictorii.

Drept temei pentru casarea hotărîrii primei instanţe a servit faptul că în partea de motivare a hotărîrii din 03 decembrie 2013 instanţa a ajuns la concluzia privind admiterea acţiunii, iar în dispozitivul ei acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Astfel, instanţa de apel a stabilit că la adoptarea hotărîrii au fost încălcate normele de drept procedural. Rejudecînd pricina în ordine de apel, instanţa de apel a reţinut că cele invocate de către reclamantă nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ întru anularea actului administrativ. Instanţa de apel a stabilit că Ceachir Tatiana deţine în proprietate bunul imobil din str. E. Coca, 21 mun.

Chişinău. Conform art. 278 alin. (1) şi alin. (2) Cod Fiscal, obiecte ale impunerii sunt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile. Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri. Conform art. 279 alin. (1) Cod Fiscal, evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii unice pentru toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţie. Conform art. 280 alin. (1) lit. a) Cod Fiscal, pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenurile aferente acestor bunuri) din municipii şi oraşe, inclusiv din localităţile aflate în componenţa 2 acestora, cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale.

Conform art. 281 alin. (1) Cod Fiscal, suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de întreprinzător, precum şi ale gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) se calculează anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform situaţiei de la 1 ianuarie a perioadei fiscale respective, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor cu participarea inspectoratelor fiscale de stat teritoriale.

Instanţa de apel a stabilit că conform Programului de măsuri privind implimentarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea nr. 670 din 09 iunie 2003 şi Regulamentului cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărîrea nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se efectuează de către organele cadastrale teritoriale. La caz, temei pentru efectuarea calculării impozitului pe bunurile imobiliare situate pe str. E.Coca 21/1 cu nr. cadastral 010516260.00 şi 0100516260.01 au servit datele OCT Chişinău despre valoarea bunurilor în scopul impozitării şi deciziile Consiliului mun.

Chişinău pentru anii corespunzători ( f.d. 100-101). Astfel, instanţa de apel a stabilit că avizul din 02 noiembrie 2010 privind plata impozitelor pe bunurile imobiliare pentru anul 2010 este emis de către organul competent conform legislaţiei în vigoare. Iar, în cererea din 02 aprilie 2010 depusă de şeful DAF Buiucani, reclamanta a recunoscut obligaţia sa privind achitarea impozitului imobiliar pentru anii 2007-2010 (f.d. 10 vol. I). La 23 iunie 2014 Ceachir Tatiana a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţă de apel. În motivarea recursului recurenta a invocat că instanţele nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei.

Astfel, indică recurentul că pe parcursul examinării pricinii, pîrîtul nu a prezentat probe care ar putea justifica datele din bonul de plată a impozitului pe bunurile imobile contestat. Invocă că pîrîtul nu a prezentat instanţei preţul imobilului şi calculul, care a dus la suma prezentată în avizul de plată. Instanţa de apel şi cea de fond nu au constatat cînd anume a fost reevaluat bunul imobil în scopul impozitării, deoarece legea permite doar odată la 3 ani, iar ei în fiecare an i-au fost prezentate spre plată sume diferite. Astfel, după recurentă, la examinarea cauzei au fost încălcate normele de drept procedural, în sensul că faptele care se consideră a fi constatate nu au fost dovedite.

Curtea de Apel nu a ţinut cont de faptul că bonurile de plată anexate la dosar demonstrează faptul lipsei datoriilor faţă de buget. 3 Intimatul, Direcţia Administrare Fiscală Buiucani, prin referinţă a solicitat de a considera recursul ca fiind unul inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ceachir Tatiana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în 4 speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ceachir Tatianaca inadmisibil . În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ceachir Tatiana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru 5