2rac-472/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2rac-472/14 prima instanţă: Gh. Plămădeală instanţa de apel: V. Pruteanu Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” împotriva Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 177 cu privire la încasarea datoriei pentru gazele naturale consumate şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, prin care hotărîrea instanței de fond a fost modificată parțial, c o n s t a t ă: La 06 septembrie 2012, Societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 177 cu privire la încasarea datoriei pentru gazele naturale consumate.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, conform pct.1.1 din contractul furnizare a gazelor naturale nr.717 „m” din 17 decembrie 2001, încheiat între Societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” şi Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 177, Societatea cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” s-a obligat să furnizeze gaze naturale, iar Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177 s-a obligat să primească şi să achite contravaloarea volumului de gaze naturale consumat. Menţionează că conform pct.3.1 din contractul menţionat, Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 177 este obligată să consume gaze naturale, să achite lunar plata calculată şi să efectuieze achitarea plăţii pentru volumul de gaze naturale consumate în perioada precedentă conform tarifelor în vigoare la momentul de plată.

Susţine că Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr. 177 nu a respectat în întregime obligaţiile asumate, iar nerespectarea de către aceasta a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru lunile februarie şi martie 2012 a unei datorii în sumă de 39 277,27 lei. Solicită încasarea de la pîrîtă a datoriei pentru gazele naturale consumate în sumă de 39 277,27 lei şi a taxei de stat în sumă de 1 178,32 lei. La 15 mai 2013, Societatea cu răspundere „Chişinău-Gaz” a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la pîrîtă a datoriei pentru gazele naturale consumate în sumă de 36 777,27 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 8 719,76 lei şi a taxei de stat în sumă de 1439,92 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 01 iulie 2013 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177 în beneficiul Societății cu răspundere limitată „Chişinău-Gaz” datoria în sumă de 36 777, 27 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 8719, 76 lei și taxa de în sumă de 1364, 1 lei, în total suma de 46861, 94 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.79, 175-176). La 29 octombrie 2013, Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177 a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd repunerea în termen şi admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 noiembrie 2013 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177, fiind acordat un termen pînă la 25 noiembrie 2013 pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat în sumă de 1023,68 lei şi a apelului motivat (f.d.88-90). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2014 a fost respinsă cererea Cooperativei de construcţie a locuinţelor nr.177 de repunere a apelului în termen şi a fost restituit apelul declarat de către Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177 ca depus în afara termenului legal (f.d.104-108).

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 a fost admis recursul declarat de către Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177, casată încheierea instanţei de apel şi emisă o nouă încheiere, prin care apelul declarat de către CCL nr. 177 a fost repus în termenul de apel şi pricina a fost remisă în instanţa de apel pentru judecarea apelului (f.d.148-151). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2014 a fost admis apelul declarat de Cooperativa de construcţie a locuinţelor nr.177. S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 iulie 2013, după cum urmează: s-a micșorat suma datoriei pentru gazele naturale consumate încasată de la Cooperativa de construcție a locuințelor nr. 177 în beneficiul Societății cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz” de la 36 777, 26 lei pînă la 30 481, 20 lei și taxa de stat de la 1364, 91 lei pînă la 685, 82 lei.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 01 iulie 2013 în partea încasării dobînzii de întîrziere și s-a emis în această parte o nouă hotărîre prin care s-a respins pretenția Societății cu răspundere limitată ”Chișinău- Gaz” împotriva Cooperativei de construcție a locuințelor nr.177 cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere ca neîntemeiată. S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz” în beneficiul Cooperativei de construcție a locuințelor nr. 177 taxa de stat pentru depunerea apelului în sumă de 679, 09 lei (f.d.193-200). La 22 iulie 2014, recurentul Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 18 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea în vigoare a hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul a relevat că, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, deoarece datoria solicitată de Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz” în mărime de 36 777, 27 lei a fost confirmată de recurent prin acte confirmative care au fost anexate la materialele dosarului: act de verificare, dispoziții de plată, facturi fiscale, indici de la echipamentul de măsurare. De asemenea, consideră recurentul că instanța de instanța de apel a emis o decizie cu încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material prin respingerea pretenției cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere.

Or, condițiile pentru curgerea de drept a dobînzii de întîrziere, la care face trimitere instanța de judecată, include toate cele trei elemente prevăzute de lege, și anume: obligația are ca obiect plata unei sume de bani pentru consumul de gaze naturale; cuantumul obligației a fost determinat în mărime de 36 777, 27 lei; datoria debitorului a ajuns la scadență la expirarea termenului de plată indicat în factura fiscală. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău- Gaz” poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău- Gaz”în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de recurentul Societatea cu răspundere limitată ”Chișinău-Gaz”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari