2ra-2217/17 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra–2217/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău, judecător Gh. Stratulat

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători E. Fistican, V. Clima, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Mardari Constantin, prin

intermediul avocatului Suduc Marian, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău

din 14 iunie 2017, prin care a fost respins apelul lui Mardari Constantin și menținută

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată a SA „Moldovagaz” către Mardari Constantin și

Mardari Veronica cu privire la încasarea sumei,

c o n s t a t ă:

La 28.01.2016, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Mardari Constantin și Mardari Veronica cu privire la încasarea

sumei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 13 septembrie 2007, între

SRL „Chișinău-gaz” și Mardari Constantin a fost încheiat contractul de furnizare a

gazelor naturale consumatorului casnic nr.004128, conform căruia SRL „Chișinău-

gaz”, în calitate de furnizor, s-a obligat să furnizeze pârâtului gaze naturale la locul

de consum amplasat XXXXX.

Prin Hotărârea nr. 513 din 12.03.2013, a Agenției Naționale pentru

reglementare în Energetică „Cu privire la modificarea condițiilor la licența

„Moldovagaz” SA”, activitatea de furnizare a gazelor naturale la tarife

reglementate în mun. Chișinău din 01.01.2013, este transmisă de la titularul de

licență SRL „Chișinău-gaz” titularului de licență pentru același gen de activitate

SA „Moldovagaz”.

La 10.04.2013, între SRL „Chișinău-gaz” și SA „Moldovagaz” a fost încheiat

contractul de cesiune nr. 55, conform căruia SA „Moldovagaz” a primit dreptul la

revendicările ce decurg din obligațiile privind furnizarea gazelor naturale

consumatorilor casnici din mun. Chișinău.

SA „Moldovagaz”, în calitate de furnizor de gaze naturale, a livrat la locul de

consum gaze naturale conform condițiilor stipulate în contract, executându-și astfel

obligațiile sale integral cu bună-credință.

La 20.10.2014, în rezultatul verificării efectuate de către operatorul rețelei de

distribuție, la adresa menționată s-a constatat încălcarea clauzelor contractuale și

anume, pe suprafața metalică a corpului echipamentului de măsurare s-au stabilit

urme de magnetizare, fapt confirmat prin raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 833 din 20.10.2014.

La 14.11.2014, a fost adoptată decizia nr. 04 a SA „Moldovagaz” privind

încălcarea de către consumatorul final a clauzelor contractuale.

Conform pct. 151 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor

naturale nr. 415 din 25.05.2011, în cazul în care se constată încălcarea clauzelor

contractuale de către consumatorul final, care au dus la neînregistrarea sau

înregistrarea incompletă a volumului de gaze naturale consumat, furnizorul este în

drept să calculeze consumul de gaze naturale conform sistemului paușal ținând

cont de volumul facturat și achitat de către consumatorul final pentru perioada

recalculării.

Astfel, prin decizia nr. 04, s-a decis efectuarea unei recalculări prin sistemul

paușal pentru o perioadă de 12 luni. Suma recalculării constituie 45 278,93 lei.

Nerespectarea de către consumatori a obligațiilor contractuale a generat

apariția în sarcina sa a datoriei în sumă totală de 45 382,11 lei, care se confirmă

prin factura de plată și extrasul din contul personal al consumatorului. Decizia

comisiei, calcul conform sistemului paușal și factura de plată nu au fost contestate

de către consumator până în prezent expirând termenii legali prevăzuți în acest

sens.

Totodată, în vederea soluționării extrajudiciare a litigiului în adresa

debitorilor a fost expediată pretenția nr.09-2321 din 29.05.2015. Pretenția a fost

lăsată fără răspuns și executare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 noiembrie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 iunie 2017, cererea de

chemare în judecată a fost admisă, cu încasarea în mod solidar de la Mardari

Constantin și Mardari Veronica în beneficiul SA „Moldovagaz” a datoriei în sumă

de 45 382,11 lei, și a taxei de stat în mărime de 1 361,00 lei.

La 04.10.2017, Mardari Constantin, prin intermediul avocatului Suduc

Marian, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 iunie

2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admiterea a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că atât hotărârea instanței de fond, cât și

decizia instanței de apel sunt neîntemeiate și lipsite de suport juridic, iar instanțele

de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod

eronat legea.

La 28.11.2017, SA „Moldovagaz” a depus referință la cererea de recurs, prin

care a solicitat declararea acestuia ca inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Mardari Constantin, prin intermediul avocatului Suduc Marian, ca fiind

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind din

prevederile art.437 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale

normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432

din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de

declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de apel, care ar impune declararea

recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererea de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mardari Constantin, prin

intermediul avocatului Suduc Marian.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Svetlana Filincova,

Judecători – Iurie Bejenaru

Maria Ghervas