2rac-457/14 — Încasarea penalităţilor contractuale şi a dobînzii de intinrziere

dosarul nr. 2rac-457/14 prima instanţă - O. Melniciuc instanţa de apel - V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vingartec-Trans” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea penalităţii contractuale şi dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vingartec-Trans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013, c o n s t a t ă La 27 martie 2012 Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vingartec-Trans” cu privire la încasarea penalităţii contractuale şi dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii Serviciul Grăniceri al Republicii Moldov a indicat că la 25 august 2011 a fost desfăşurată licitaţia nr. 1356/11 pentru achiziţionarea de cărbune. În baza deciziei grupului de lucru al Serviciului Grăniceri din 25 august 2011, procesului-verbal nr. 4, a fost declarat învingător al producerii pentru achiziţionare, SRL „Vingartec-Trans”. La 26 august 2011 a fost încheiat contractul nr. 238-SDR de achiziţionare a mărfurilor, prin care pîrîtul s-a obligat să livreze cărbune în sumă 2916500,00 lei conform Anexei nr. 1 a contractului. Ulterior, la 12 decembrie 2011 conform Acordului adiţional nr. 131, contractul de achiziţionare a mărfurilor nr. 238-SDR din 26 august 2011 a fost modificat, în urma căreia suma contractuală constituie 3524360,00 lei, contractul fiind valabil pînă la data 1 de 31 decembrie 2011. Mai menţionează că în conformitate cu pct. 2.3.

al contractului nr. 238-SDR din 26 august 2011, livrarea se efectuează în decurs de 3 zile de la solicitarea partidei. La 03 octombrie 2011 Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova a înaintat în adresa pîrîtului comanda nr. 6/5129, prin care a solicitat livrarea întregii cantităţi a mărfii în perioada 04 octombrie 2011 – 27 octombrie 2011, fiind întocmit şi prezentat pîrîtului graficul de livrare pentru fiecare subdiviziune a Serviciului Grăniceri. Din cauza nerespectării termenilor de livrare a cărbunelui, specificat în comanda nr. 6/5129 din 03 octombrie 2011, pîrîtului i-au fost înaintate 3 cereri prealabile, prin care i s-a solicitat în termen de 10 zile livrarea întregii cantităţi de cărbune şi achitarea penalităţii de întîrziere pentru marfa nelivrată la timp.

Menţionează că răspuns la cererile prealabile nu a primit, iar marfa în cantitate totală a fost livrată la data de 23 decembrie 2011, fără a fi achitată penalitatea de întîrziere prevăzută de contract. La 08 februarie 2012 în adresa pîrîtului a fost adresată cererea prealabilă repetată, prin care s-a solicitat achitarea în termen de 15 zile a penalităţii de întîrziere pentru marfa nelivrată la timp şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 2851,61 lei. Conform pct. 8.8 al contractului de achiziţionare a mărfurilor nr. 238-SDR din 26 august 2011, vînzătorul poartă răspundere materială în valoare de 0,1 % din suma mărfii nelivrate pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu mai mult de 5 % din suma totală a contractului.

Astfel, suma penalităţii constituie 123615,51 lei. Reieşind din faptul că pîrîtul la data de 23 decembrie 2011 a livrat ultima cantitate de cărbune, fără a achita penalitatea de întîrziere, la 08 februarie 2012 a fost calculată dobînda de întîrziere în sumă de 2851,61 lei. Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova solicită încasarea de la SRL „Vingartec-Trans” a penalităţii în sumă de 123615,51 lei şi dobînda de întîrziere în mărime de 2851,61 lei. Ulterior, Serviciul Grăniceri al Republicii Moldov şi-a majorat pretenţiile, solicitînd încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 21592,05 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial.

De la SRL „Vingartec-Trans a fost încasat în beneficiul Departamentului Poliţiei de Frontieră (succesorul Serviciului Grăniceri al Republicii Moldova)penalitatea în sumă de 123615,51 lei şi dobînda de întîrziere în mărime de 17963,19 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 4247,36 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Vingartec-Trans” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 04 noiembrie 2013. La 14 iulie 2014 SRL „Vingartec-Trans” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

Recurentul SRL „Vingartec-Trans”, în motivarea recursului a menţionat că 2 debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăţiei sale. A mai invocat că instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate, superficial a examinat cauza, nu s-a expus asupra modalităţii de calcul a penalităţii, care este formula de calcul, din ce sumă a fost încasată penalitatea. A mai menţionat că prin scrisoarea din 07 decembrie 201, recurentul a anunţat Serviciul Grăniceri despre dificultăţile apărute şi a garantat executarea livrărilor pînă la data de 15 decembrie 2011. Intimatul Departamentul Poliţiei de Frontieră, prin referinţa depusă a solicitat de a considera recursul declarat de SRL „Vingartec-Trans ca inadmisibil.

Mai invocă că recurentul eronat interpretează noţiunea de „forţă majoră”, indicînd că neexecutarea contractului a survenit în urma unei forţe majore, pe cînd în pct. 6.3 din contract, este clar dat modul de confirmare a cazurilor de forţă majoră: survenirea circumstanţelor de forţă majoră, momentul dezlănţuirii şi termenul de acţiune trebuie să fie confirmate prin certificatul cu privire la forţa majoră, eliberat de organul din ţara pentru care asemenea circumstanţe au avut loc. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Vingartec-Trans, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Vingartec-Trans” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vingartec-Trans” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4