3ra-1035/14 — Cu privire la contestarea actului

Dosarul nr.3ra-1035/14 prima instanţă: V. Braşoveanu instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 10 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas, Sveatoslav Moldovan examinând admisibilitatea recursului declarat de către Lopatenco Svetlana prin intermediul avocatului său, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lopatenco Svetlana împotriva Camerei Înregistrării de Stat, intervenienţi accesorii Yurdacul Orhan şi Avizov Bakhtyar cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de către Lopatenco Svetlana, c o n s t a t ă La 18 ianuarie 2012, Lopatenco Svetlana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Camerei Înregistrării de Stat cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii înaintate, Lopatenco Svetlana a menţionat că prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 30 noiembrie 2011, au fost înregistrate modificări în datele din Registrul de Stat al persoanelor juridice, şi anume date referitor la organul executiv al persoanei juridice Întreprinderea Mixtă „Manopera” Societate cu Răspundere Limitată, după cum urmează: administrator Bârlădeanu Alexandru, anul naşterii 10 martie 1966, codul de identitate 0990607034370, domiciliu str. Marinescu Al, 17/1, ap.2, mun. Chişinău.

Consideră Lopatenco Svetlana că decizia enunţată este una ilegală deoarece prin încheierea Judecătoriei Botanica din 25 noiembrie 2011, a fost aplícată interdicţia Camerei Înregistrării de Stat cu privire la efectuarea modificărilor în actele de constituire ale societăţii comerciale „Manopera”, cod fiscal 1003600061700, până la soluţionarea cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată înaintată de Lopatenco Svetlana împotriva lui Afizov Bakhtiyar şi Orhan Yurdacul privind reorganizarea întreprinderii enunţate, în fond. Mai mult ca atît încheierea dată, a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat, la 25 noiembrie 2011, prin urmare, ultima cunoştea cu certitudine despre interdicţiile aplicată de instanţa de judecată.

La 22 decembrie 2011, a fost expediată în adresa Camerei Înregistrării de Stat cerere prealabilă prin care i s-a solicitat anularea decizie enunţate. Iar prin răspunsul din 06 ianuarie 2012, pârâtul a indicat că în conformitate cu art. 14 alin. (3) a Legii nr. 220 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, decizia de înregistrare poate fi contestată în instanţa de judecată şi poate fi anulată numai de instanţa de judecată. Solicită Lopatenco Svetlana anularea deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 30 noiembrie 2011cu privire la înregistrarea modificărilor datelor din Registrul de Stat al persoanelor juridice, la societatea cu răspundere limitată „Manopera”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2012, au fost introduşi în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrîtului, asociaţii Yurdacul Orhan şi Avizov Bakhtyar ai socităţii cu răspundere limitată „Manopera” (f.d. 59). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013, acţiunea depusă de către Lopatenco Svetlana, a fost transmisă spre examinare după competenţă la Judecătoria Centru mun. Chişinău (f.d. 83-84). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 09 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 120, 127-129). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de către Lopatenco Svetlana şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f. 160-165).

La 23 iunie 2014, Lopatenco Svetlana prin intermediul avocatului său, a declarat recurs, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi prin care să fie admisă acţiunea. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 23 iunie 2014, este declarat în termen. Recurenta, Lopatenco Svetlana în motivarea recursului a indicat că instanţele inferioare eronat au aplicat normele de drept material şi în concluzie au emis decizii ilegale.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 15 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților cererea de recurs depusă de către Lopatenco Svetlana cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Lopatenco Svetlana, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Lopatenco Svetlana, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Lopatenco Svetlana prin intermediul avocatului său se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas Sveatoslav Moldovan