2ra-2238/14 — Repararea prejudiciului cauzat

dosarul nr.2ra-2238/14 prima instanţă: S.Lazari instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, E. Fistican ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gherbali Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gherbali Andrei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la compensarea prejudiciului material şi moral cauzat prin sancţiune contravenţională, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Gherbali Andrei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 22 august 2013, Gherbali Andrei a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la compensarea prejudiciului material şi moral cauzat prin sancţiune contravenţională.

În motivarea acţiunii a invocat reclamantul, că în baza procesului-verbal perfectat la 18.08.2010, a fost sancţionat contravenţional cu amendă în mărime de 600 lei. Menţionează reclamantul că a contestat în instanţă procesul-verbal şi decizia de sancţionare, care au fost anulate de către instanţă şi procesul contravenţional a fost încetat. Cere Gherbali Andrei, compensarea din contul bugetului de stat a tuturor cheltuielilor suportate la examinarea procesului contravenţional, care constituie 825,12 lei şi încasarea a 6000 lei cu titlu de compensare a prejudiciului moral cauzat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2013, acţiunea a fost respinsă. La 27 noiembrie 2013, Gherbali Andrei a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 23 octombrie 2013, solicitând repunerea în termenul de atac şi casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, apelul declarat de Gherbali Andrei a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 mai 2014, Gherbali Andrei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate. În special, invocă recurentul că normele de drept material au fost aplicate incorect. Astfel, consideră că instanţele ierarhic inferioare eronat au constatat că prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 – XIII din 25 februarie 1998, nu sunt aplicabile speţei.

Consideră recurentul că acţiunile organului constatator se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din legea nominalizată şi astfel, Gherbali Andrei urmează să beneficieze de dreptul de a i se repara prejudiciul material şi moral în contextul actului legislativ indicat. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991) însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gherbali Andrei ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Gherbali Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari