2ra-2385/14 — Încasarea datoriei

dosarul nr. 2ra-2385/14 prima instanţă: Gh. Mîţu instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircuşi şi I. Talpa ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” împotriva Lidiei Cebotari privind încasarea datoriei.

împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Lidia Cebotari cu casarea hotărârii Judecătoriei Soroca din 27 noiembrie 2013, c o n s t a t ă: La 11 octombrie 2011, Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Cebotari privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii, s-a indicat că Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” în temeiul contractului de furnizare a apei nr. 2337 din 23 ianuarie 2009 a prestat pîrîtei Lidia Cebotari servicii de furnizare a apei potabile şi recepţionare a apei reziduale. Susţine reclamantul că în rezultatul unui control al angajaţilor Societăţii pe Acţiuni „Apă Canal” a fost depistată conectarea ilegală a Lidia Cebotari la apeductul din or.

Soroca, str. S. Lazo 4, cu întocmirea la 15 mai 2013 a procesului-verbal nr. 2 cu privire la conectarea ilegală la apeduct. Ulterior, la 16 mai 2013, în rezultatul unui control al reprezentanţilor Societăţii pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca”, a fost depistată reconectarea pîrîtei la apeductul respectiv fără acordul reclamantului, în rezultatul căreia a fost întocmit actul de inspectare din aceeaşi dată. La data de 17 mai 2013 conform actului nr. 182 de îndeplinire a lucrărilor de către angajaţii Societăţii pe Acţiuni „Apă Canal” în oraşul Soroca, str. S. Lazo 4, a fost instalat un apometru, pentru a se verifica cantitate de apă consumată de către Lidia Cebotari. 1 Astfel conform actului de inspectare din 17 iunie 2013, ampometrul instalat la 17 mai 2013 a înregistrat un consum de 326 m3 într-o lună.

Conform procesului-verbal nr. 9 din 20 iunie 2013 al comisiei pentru litigii s-a decis a se calcula pe norma sanitară pentru două persoane pe perioada unui an de zile, plus 326 m3 înregistraţi pe apometru de verificare, precum şi datoria de 732,97 lei. Ca rezultat datoria pîrîtei Lidia Cebotari faţă de Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” fiind de 6977,01 lei. În vederea soluţionării pe cale extrajudiciară a litigiului dat, la 30 iulie 2013 în adresa Lidiei Cebotari a fost expediată pretenţia nr. 308 prin care i-a fost adusă la cunoştinţă despre datoria creată cu solicitarea achitării acesteia în termen de 5 zile lucrătoare, însă fără nici un efect pozitiv. Solicită Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” încasarea de la Lidia Cebotari în beneficiul său a datoriei în sumă de 6977,01 lei, precum şi taxa de stat în mărime de 270 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 27 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă (f.d. 31, 34-35). S-a încasat de la Lidia Cebotari în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” suma de 7247,01 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, cererea de apel declarată de Lidia Cebotari a fost admisă cu casarea hotărârii Judecătoriei Soroca din 27 noiembrie 2013 (f.d. 55, 56-59). S-a încasat de la Lidia Cebotari în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca”, datoria în mărime de 732,97 lei, precum cheltuielile de judecată în mărime de 30 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 30 mai 2014, Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” prin intermediul Oficiului Poştal Soroca a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, care a fost înregistrat în instanţa de recurs la 03 iunie 2014 solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 01 aprilie 2014, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 20 martie 2014 (f.d. 60), care a fost recepţionată de către recurent la 03 aprilie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepţie anexat la materialele cauzei (f.d.

62). Astfel, recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” la 30 mai 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca”, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, 2 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 26 iunie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, intimata nu a prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 Codul de procedură civilă şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul 3 declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Regia Apă Canal Soroca” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan 4