3ra-940/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – V. Puşcaş dosarul nr. 3ra-940/14 instanţa de apel – S. Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul mun. Bălţi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Bălţi a Cancelariei de Stat împotriva Consiliului mun. Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Consiliul mun.

Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 aprilie 2013 c o n s t a t ă La 25 septembrie 2012 Oficiul Teritorial Bălţi a Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Bălţi, intervenienţi S. Oşlobanu, A. Şpac cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin prisma art. 64 al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006 a efectuat controlul obligatoriu asupra legalităţii deciziei Consiliului mun. Bălţi nr. 7/27 din 21 iunie 2012 cu privire la alocarea loturilor de teren cetăţenilor care au obţinut rezultate înalte în competiţii sportive, în urma căruia s-a depistat că aceasta este ilegală.

La 23 iulie 2012 decizia dată a fost notificată, care însă a rămas fără soluţionare. Susţine că prin decizia contestată pîrîtul a aprobat atribuirea sectoarelor de teren din str. Iu. Hodău 4 şi str. Gh. Ureche 27/1 fără plată pentru construcţia caselor de locuit, în vederea recompensării cetăţenilor S. Oşlobanu şi A. Şpac, care au obţinut rezultate înalte în competiţii sportive. Consideră ilegală decizia Consiliului mun. Bălţi nr. 7/27 din 21 iunie 2012, deoarece conform art. 10 al. (8) lit. c) al Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, nu se permite înstrăinarea cu titlu gratuit sau darea în comodat persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu capital privat a bunurilor domeniului privat al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia cazurilor în care aceste bunuri reprezintă terenuri care se atribuie persoanelor fizice pentru construcţia de case individuale, în conformitate cu legea.

Conform art. 11 Cod funciar, autorităţile administraţiei publice locale atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini. Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în alineatul 1 al prezentului articol, cetăţenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în rezultatul calamităţilor naturale. Or, din legile citate se determină expres subiecţii care beneficiază de dreptul la acordarea sectoarelor de teren pentru construcţia caselor de locuit. Prin urmare, intervenienţii, care au obţinut rezultate înalte în competiţii sportive, nu cad sub rigorile legii, însă pot beneficia doar conform regulilor generale, prin prisma art. 77 al.

(5) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006. Cere reclamantul anularea deciziei Consiliului mun. Bălţi nr. 7/27 din 21 iunie 2012 cu privire la alocarea loturilor de teren cetăţenilor care au obţinut rezultate înalte în competiţii sportive. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 aprilie 2013, a fost anulată decizia Consiliului mun. Bălţi nr. 7/27 din 21 iunie 2012 cu privire la alocarea loturilor de teren cetăţenilor care au obţinut rezultate înalte în competiţii sportive. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 martie 2014, a fost respins apelul declarat de către Consiliul mun. Bălţi şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 17 aprilie 2013. La 02 iunie 2014 Consiliul mun.

Bălţi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că, instanţele la adoptarea hotărîrilor nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au aplicat legea care trebuia aplicată. Astfel, ajungînd la concluzia privind admiterea acţiunii prin prisma art. 11 Cod funciar, au omis a se expune asupra prevederilor art. 10, 27, 46 Cod funciar, precum şi asupra art. 14 al. (1) şi al. (2) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, or consiliul deţinea atribuţia legală de a decide asupra alocării loturilor de teren unor categorii de cetăţeni.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Consiliul mun. Bălţi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Consiliul mun.

Bălţi asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Consiliul mun. Bălţi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul Consiliului mun. Bălţi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat