3ra-939/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Vrînceanu dosarul nr. 3ra-939/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Larinalux S”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Larinalux S” împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Bălţi, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată c o n s t a t ă La 24 mai 2013 SRL „Larinalux S” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, Biroul Vamal Bălţi la 02 aprilie 2012 a emis decizia de regularizare nr.31 pentru recalcularea drepturilor de import la SRL „Larinalux S”. Prin decizia dată au fost minuţios vizualizate declaraţiile vamale cu nr. 90221001529 din 23 februarie 2011, nr. 90221003588 din 18 aprilie 2011, nr. 90221005259 din 28 mai 2011, nr. 90221008451 din 11 august 2011, nr. 90221009457 din 08 septembrie 2011, nr. 90221000342 din 18 ianuarie 2012, iar în final s-a decis că SRL „Larinalux S” urmează să achite în contul Biroului Vamal Bălţi 7684,31 lei cu titlu de recalcul la drepturile de import. În urma contestaţiei depuse de reclamant, aceasta a fost admisă şi decizia de regularizare nr.31 din 02 aprilie 2012 a fost anulată.

La 14 mai 2012 şeful Biroului Vamal a emis ordinul de control nr.906 cu privire la efectuarea auditului post-vămuire tematic în vederea stabilirii corectitudinii clasificării mărfurilor importate de SRL „Larinalux S” la poziţia tarifară 841830. Colaboratorii Biroului Vamal Bălţi - Leşan Gh. şi Camerzan L. însă de fapt au supus reverificării aceleaşi declaraţii vamale care au fost indicate în decizia de regularizare nr.31 din 02 aprilie 2012, care în final au recalculat drepturile de import şi penalităţile aferente lor în sumă de 7684,31 lei, iar la 24 mai 2012 au recalculat drepturile de import şi penalităţile aferente lor în sumă de 36723,05 lei, conform actului de control post-vămuire nr.14 din 24 mai 2012. Despre adoptarea deciziilor de regularizare nr.103 şi nr. 104 din 26 octombrie 2012 şi actului de control post-vămuire nr. 14 din 24 mai 2012, reclamantul a fost informat abia la 27 februarie 2013 sub semnătură.

Nefiind de acord cu aceste acte administrative, reclamantul le-a contestat pe cale extrajudiciară, însă careva răspuns nu a primit. Susţine reclamantul că declaraţiile vamale nr. 90221001529 din 23 februarie 2011, nr. 90221003588 din 18 aprilie 2011, nr. 90221005259 din 28 mai 2011, nr. 90221008451 din 11 august 2011, nr. 90221009457 din 08 septembrie 2011, nr. 90221000342 din 18 ianuarie 2012 au fost verificate în cadrul întocmirii deciziei de regularizare nr.31 din 02 aprilie 2012, care ulterior a fost anulată de organul emitent, deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor Ordinului Serviciului Vamal nr.267 din 02 octombrie 2009 „Privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare”.

Prin urmare, legalitatea întocmirii declaraţiilor vamale menţionate a fost verificată o dată şi nu era necesară verificarea repetată a acestora. Suma recalculului drepturilor de import şi penalităţilor aferente indicate în decizia de regularizare nr.31 din 02 aprilie 2012 constituie 7684,31 lei, iar suma recalculărilor drepturilor de import şi penalităţilor aferente indicate în deciziile de regularizare nr.103 şi nr. 104 din 26 octombrie 2012 constituie deja 38390,58 lei, deci esenţial majorată.

Deşi prin ordinul de control nr.906 cu privire la efectuarea auditului post- vămuire tematic în vederea stabilirii corectitudinii clasificării mărfurilor importate de SRL „Larinalux S” a fost dispusă verificarea corectitudinii declarării mărfurilor doar la poziţia tarifară 841830, inspectorii vamali şi-au depăşit limitele competenţei lor, verifîcînd corectitudinea şi declararea mărfurilor la alte poziţii tarifare - 841829 şi 84183020. În cadrul controlului inspectorii vamali s-au limitat doar la verificarea documentară a declaraţiilor vamale de import şi a documentelor anexate la acestea, nu şi l-a efectuarea controlului fizic al mărfurilor, şi nici nu au efectuat un control în detaliu, ci unul superficial.

Ba mai mult, la momentul efectuării controlului fizic al mărfii importate, a fost verificată şi corectitudinea poziţiei tarifare în regim electronic, fapt confirmat prin actele de inspecţie perfectate pe marginea tuturor tranzacţiilor efectuate şi prezentate în şedinţă de reprezentantul pîrîtului. Deciziile de regularizare nr.103 şi nr. 104 din 26 octombrie 2012 au fost perfectate cu încălcarea prevederilor p.5. a Ordinului nr. 267 din 02 octombrie 2009 „Privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare”, care expres prevede că executorul asigură, în termen de 15 zile calendaristice de la constatarea apariţiei obligaţiei vamale, finalizarea auditului post-vămuire sau reverificarea declaraţiei vamale, întocmirea deciziei de regularizare.

Or, în cazul dat, controlul audit post-vămuire s-a finalizat la data de 24 mai 2012, iar deciziile au fost întocmite abia la 26 octombrie 2012, deci peste 5 luni. Toate declaraţiile vamale au fost întocmite în baza actelor de însoţire a mărfii: contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 10 noiembrie 2009, specificaţiile la acesta, invoice, scrisoarea de trăsură internaţională CMR, declaraţiile vamale a ţării de export. Aceste acte sunt indicate în conţinutul Ordinului Serviciului Vamal nr.276-O din 24 octombrie 2002 „Cu privire la perfectarea actelor vamale la vămuirea mărfurilor provenite din tranzacţiile economice externe” şi sunt obligatorii pentru brokerii vamali în scopul perfectării declaraţiei vamale.

În toate cazurile de vămuire a mărfurilor, Biroul Vamal Bălţi a efectuat controlul documentar al mărfii, controlul electronic al corectitudinii determinării poziţiei tarifare şi controlul fizic şi nu a depistat nici o neconcordanţă, iar apoi a validat declaraţia vamală, acordînd liberul de vamă şi punînd marfa în libera circulaţie, ceea ce permite agentului economic să dispună de marfă după cum doreşte.

Validarea declaraţiei vamale poate avea loc numai în cazul în care nu au fost constatate nereguli la declararea mărfurilor, iar în cazul în care organul vamal depistează careva neconcordanţe la efectuarea controlului documentar, inspectorul vamal deschide şi completează informatic formularul „ASYCUDA WORLD”, actul de inspecţie cu utilizarea opţiunii „conform nu”, rectifică declaraţia vamală în baza datelor din actul de inspecţie şi o remite brokerului vamal pentru retipărire sau invalidează declaraţia vamală, utilizînd opţiunea „anulare”, şi o remite în vederea refacerii ulterioare. Susţine că toate aceste acţiuni nu au fost întreprinse de organul vamal, ceea ce demonstrează că atît marfa, cît şi actele de însoţire corespund cu datele din declaraţiile vamale.

Contrar acestora, organul vamal a efectuat controlul post- vămuire şi a modificat unilateral codul tarifar, fără vreun temei legal. Inspectorii care au efectuat controlul audit post-vămuire au negat acţiunile colaboratorilor vamali care au efectuat la momentul vămuirii mărfurilor controlul fizic în detaliu al mărfurilor şi nu au constatat neregularităţi la capitolul necorespunderii poziţiei tarifare declarate.

Mai mult, consideră că prin prisma erorilor şi discrepanţelor cuprinse în textul deciziilor de regularizare contestate şi a actului de control (la capitolul cuantumul drepturilor de import), cît şi în lipsa argumentelor şi a suportului probatoriu, efectuării controlului cu grave încălcări de la norma legală, cere SRL „Larinalux S” anularea deciziilor de regularizare a Biroului Vamal Bălţi nr. 103 şi nr. 104 din 26 octombrie 2012, precum şi anularea actului de control post -vămuire nr.14 din 24 mai 2012 emis de Biroul Vamal Bălţi, încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă şi au fost anulate deciziile de regularizare nr. 103/26.10.2012, nr. 104/26.10.2012 şi actul de control post-vămuire nr. 14 din 24 mai 2012 emise de Biroul Vamal Bălţi.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, a fost admis apelul declarat de către Biroul Vamal Bălţi, casată integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 24 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 09 iunie 2014 SRL „Larinalux S” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nu a aplicat legea care trebuia aplicată. Astfel, instanţa de apel eronat a indicat că la momentul vămuirii mărfurilor actele prezentate de societate nu cuprindeau în detaliu descrierea mărfurilor importate, ci doar denumirea mărcii şi numărul de aparate electrice de uz casnic, fapt ce contravine legislaţiei în vigoare.

La fel, instanţa eronat a concluzionat că poziţia tarifară din declaraţia vamală de import nu corespunde cu declaraţia vamală a ţării de export, din care considerente intimatul a purces la recalcularea drepturilor de import. Deşi inspectorii vamali au fost desemnaţi cu atribuţia de reverificare a declaraţiilor vamale doar la o poziţie tarifară, aceştia şi-au depăşit atribuţiile şi s-au expus asupra necorectitudinii clasificării mărfurilor şi la o altă poziţie tarifară. La adoptarea deciziei nu s-au luat în consideraţie prevederile p. 2 din Ordinul Serviciului Vamal nr. 267 din 02 octombrie 2009 privind termenul de adoptare a deciziei de regularizare, în cazul în care intimatul a adoptat o astfel de decizie abia peste 5 luni.

În cadrul controlului de audit post-vămuire nu s-a recurs la efectuarea controlului fizic al mărfurilor. Ba mai mult, şi controlul documentar a declaraţiilor vamale de import a avut un caracter superficial. Declaraţiile vamale de import au fost recunoscute, semnate şi autentificate de intimat, iar recurentul, la rîndul său, a achitat plăţile vamale cuvenite, impozitul la bugetul de stat. Or, reflectarea greşită sau incompletă a datelor la poziţia tarifară este pasibilă de sancţionare doar în temeiul unei contravenţii vamale, care însă nu a avut loc. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Larinalux S” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Larinalux S” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Larinalux S” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Larinalux S” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat