2r-675/14 — Încasarea salariului şi repararea prejudiciului

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-675/14 Judecători: Gh. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 03 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iuliana Oprea Judecători Valentina Clevadî, Maria Ghervas judecînd recursul declarat de SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Levcov Piotr împotriva SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia cu privire la încasarea salariului şi repararea prejudiciului, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, prin care s-a respins cererea de eliberarea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a stabilit apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La 27 decembrie 2012 Levcov Piotr a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia cu privire la încasarea salariului şi repararea prejudiciului şi anume a plăţilor salariale în mărime de 63956,82 lei şi compensaţie în mărime de 29869, 32 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 08 noiembrie 2013 acţiunea formulată de către Lungu Anatolie a fost admisă parţial. S-a admis parţial cererea de chemare în judecata înaintată de Levcov Piotr. S-a încasa în de la SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia în beneficiul Levcov Piotr suma de 27848,06 lei cu titlu de salariu, 2654,38 lei şi 33186.61 lei cu titlu de compensaţie pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen începînd cu 17.11.2010 pînă la 08 noiembrie 2013, în total 63689,05 lei. S-a încasat de la SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia în beneficiul statului taxa de stat 1910,67 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond la 09 decembrie 2013 SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului cu casarea hotărârea Judecătoriei Cahul din 08 noiembrie 2013. Totodată prin intermediul cererii de apel a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, a fost respinsă cererea apelantului SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia privind eliberarea de la achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate şi dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1433 ( una mie patru sute treizeci şi trei) lei pînă la 13.05.2014, ora 14.15.

1 La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 86 şi art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelul este nemotivat şi apelantul nu a achitat taxa de stat, precum şi nu a prezentat nici o dovadă care ar demonstra situaţia materială precară. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 15 mai 2014, SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014 şi scutirea de plata taxei de stat pentru soluţionarea cererii de apel depusă de către recurent. În argumentarea recursului recurentul a invocat netemeinicia încheierii recurate, menţionînd că actele contabile anexate la recurs confirmă starea financiară precară, iar prin încheierea recurată a fost lipsit de posibilitatea apărării drepturilor şi intereselor sale.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Cahul din 08 noiembrie 2013, solicitînd totodată şi scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău 17 aprilie 2014 s-a respins cererea apelantului SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia privind eliberarea de la achitarea taxei de stat la depunerea cererii de apel, fiindu-i comunicat apelantului despre necesitatea prezentării cererii de apel motivate şi dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1433 ( una mie patru sute treizeci şi trei) lei pînă la 13.05.2014, ora 14.15. (f.d. 18-19, vol. II).

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Cahul din 08 noiembrie 2013 nu a achitat taxa de stat, iar cererea nu este motivată.

Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. 2 Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a achita taxa de stat, dar a solicitat scutirea de la plata taxei de stat din considerentul imposibilităţii achitării acesteia ca consecinţă a stării financiare precare.

La caz, Colegiul constată că instanţa de apel corect a conchis că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, însă nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens (f.d. 190, 194, vol. I). Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma înscrisurilor anexate la recurs, Colegiul atestă că, la depunerea cererii de recurs, recurentul a anexat înscrisuri probatoare pentru scutirea de la plata taxei de stat. Însă, aceste probe invocate de solicitant în acest sens, au fost anexate ulterior adoptării încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, concomitent cu cererea de recurs. Din conţinutul cererii de apel (f.d.

190), rezultă că apelantul şi-a asumat obligaţia de a prezenta dovezi care confirmă imposibilitatea achitării taxei de stat după primirea hotărîrii motivate. Din materialele dosarului Colegiul constată că hotărîrea motivată a fost expediată în adresa apelantului la data de 10.02.2014. (f.d. 205) Necătînd la acest fapt, apelantul nu a prezentat careva documente în acest sens. Din considerentele menţionate, Colegiul apreciază critic afirmaţia recurentului cum că a prezentat probe care atestă starea materială dificilă. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că, avînd la bază prevederile art. 85 alin. (4) CPC, instanţa de judecată dispune exclusiv de dreptul de a scuti de la plata taxei de stat, iar uzarea de acest drept este la latitudinea instanţei, fiind legată doar de motivele şi probele invocate de solicitant în acest sens.

Astfel, faptul că instanţa de apel nu a admis cerinţa apelantului de scutire a plăţii taxei de stat, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a admis cerinţa de scutire a plăţii taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie.

Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut.

În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul 3 unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie. În acest context, argumentele invocate de SRL „Decorum-Vin” nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs.

Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Levcov Piotr împotriva SA „Combinatul de prelucrare a lemnului” Taraclia cu privire la încasarea salariului şi repararea prejudiciului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iuliana Oprea Judecători Valentina Clevadî Maria Ghervas 4